Românca Daniela Olaru-Hudin vinde decoraţiuni la Palatul Élysée
0
De la birouri de avocatură şi case stil Ludovic până la Palatul Élysée, Daniela Olaru-Hudin cunoaște gusturile parizienilor ca pe propriul buzunar. Din asta și-a făcut un business cu decoraţiuni şi... suflet.
Când zgomotul maşinilor de cusut o oboseşte şi tighelurile devin prea migăloase, Daniela Olaru-Hudin poate să ia oricând o pauză în mijlocul naturii. Trebuie doar să-şi ia ceaşca de ceai franţuzesc de mentă - cu două cuburi de zahăr - şi să străbată tacticos cei o sută de metri care despart magazinul ei de decoraţiuni interioare de malul lacului din Saint Quentin en Yvelines, un orăşel cochet din suburbia Parisului.
Numit sugestiv „Au fil de l'eau" (n.n. „pe firul apei" în franceză), atelierul ei de textile şi decoraţiuni pentru casă şi grădină este locul în care, din 2004 încoace, se confecţionează tot felul de lucruşoare din mătase, bumbac, catifea sau piele pentru casele francezilor pretenţioşi ori pentru cabinetele marilor avocaţi din Paris.
Deşi are doar şase ani vechime, magazinul mic şi cochet de pe firul apei s-a născut în imaginaţia Danielei încă din 1990, când a schimbat profesia de inginer textilist în România cu un post în departamentul comercial al retailerului francez Auchan. Şi-a completat studiile de contabilitate la Conservatorul Naţional de la Versailles şi a înaintat pe scara ierarhică din reţeaua Auchan. În 2004, românca a decis să tragă linie şi s-o ia de la capăt. „Voiam să revin la pasiunea vieţii mele, decoraţiunile pentru casă şi grădină, şi nu puteam să mai amân momentul", îşi aminteşte ea.
A realizat că i s-ar potrivi perfect cariera de decorator freelancer, care să deţină licenţe pentru marii editori de ţesături fine, mobilier sau corpuri de iluminat, dar să lucreze pe cont propriu, pe proiecte punctuale.
După un studiu de piaţă întocmit cu aceeaşi migală cu care acum coase nasture după nasture pe feţele de pernă de mătase, Daniela a luat băncile la rând pentru a obţine un credit.
Timp de o lună, a avut întâlniri în fiecare zi, iar cea mai mare provocare a fost să le „traducă" funcţionarilor bancari pasiunea sa pentru creaţie şi frumos în... cifre, estimări financiare şi randamente. Ca şi cum ai încerca să transformi o poezie de dragoste într-o ecuaţie de gradul trei. Şi s-o şi rezolvi (ecuaţia, nu dragostea!). Creditul de 48.000 de euro i-a fost aprobat în cele din urmă de o femeie-bancher care vorbea „aceeaşi limbă". „Era o doamnă care-şi căutase cu disperare un decorator de interior pentru un proiect la cheie, aşa că înţelegea nişa pe care voiam s-o atac", povesteşte amuzată Daniela.
După un „coup de foudre" cu localul din Saint Quentin - care trebuia amenajat de la zero - a început adevăratul „urcuş". Cu umorul său tipic moldovenesc (este originară din Bacău), Daniela se şi imagina ca în „Marile Speranţe" ale lui Dickens, ştergând păianjeni, văruind pereţi, frecând duşumele şi aranjând cataloagele de inuri, brocart şi voaluri, totul pentru a-şi împlini visul.
CA O ROCHIE HAUTE-COUTURE. Încă de la bun început, românca şi-a orientat businessul spre o nişă clară: francezii fără probleme financiare, care-şi doresc o ambianţă elegantă şi de bun gust în casele lor. Nu întâmplător, priveşte spaţiile goale din casele pe care le amenajează la fel cum un designer de modă ar privi formele voluptoase ale unei doamne care aşteaptă să i se creeze o rochie haute-couture. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Procedura de lucru e limpede. Prima întâlnire durează două ore şi include, pe lângă discuţii, o serie de fotografii, analiza elementelor electrice, a orientării camerelor şi chiar completarea unui chestionar cu 80 de întrebări despre obiceiurile, viaţa socială şi preocupările familiei. După aprobarea proiectului, urmează două rânduri de „probe", exact ca pentru o rochie făcută la comandă. „Totul se face la modul tradiţional: cusături manuale, ascunse, finisaje făcute în cel mai mic detaliu", explică designerul.
Atelierul de decoraţiuni de lux a început ca un „one-woman-show", căruia i s-a adăugat, între timp, şi mama Danielei. Cheltuielile fixe se ridică la 3.700 de euro lunar şi - de la contabilitate şi până la ultima cusătură - mâna Danielei se simte peste tot. Niciun efort nu este însă prea mare dacă, după zile întregi petrecute în faţa maşinii de cusut, clientul spune doar atât: „Merci, Daniela, este exact aşa cum mi-am dorit!". Cea mai frumoasă „muzică" pentru urechile româncei.
ABORIGENII DIN PARIS. Daniela îşi aminteşte şi acum de prima clientă de anvergură, o franţuzoaică de modă veche, madame Pioli, care-şi dorea un dormitor stil Ludovic al XVI-lea pentru o casă impresionantă din centrul Parisului. Daniela a „cucerit-o" cu un proiect pe moar de mătase cu tapiţerie murală asortată, motive florale şi îngeri stil Philippe de la Salle, totul pe nuanţe de roz englezesc. Atunci a câştigat prima mie de euro din pasiunea pentru ceea ce numeşte, cu afecţiune, „cârpele mele dragi".
Cu fiecare proiect, românca a mai învăţat câte ceva. Spre exemplu, o doamnă i-a cerut patru storuri „Deauville" în două săptămâni. „Am petrecut două zile în bibliotecă şi am dat zeci de telefoane la casa de arte şi meserii din Normandia ca să aflu toată istoria şi detaliile acestui element decorativ", îşi aminteşte Daniela.
Proiectul a fost livrat la timp iar clienta a fost încântată de rezultat. De atunci, i-au trecut prin mână zeci de proiecte, cuprinse între 600 şi... câteva zeci de mii de euro. Unul dintre cele mai dragi concepte a fost apartamentul unor sexagenari francezi care se întorceau la Paris după 30 de ani petrecuţi în Africa de Sud. Cei doi visau o combinaţie de mobilier parizian şi sud-african, iar Daniela şi-a dezlănţuit imaginaţia. A amestecat mobilier Directoire cu artă primitivă africană, lustre Art Deco şi veioze din piele de crocodil sau draperii din catifea gofrată şi tapiţerii murale cu motive aborigene. Rezultatul a fost peste aşteptări iar proiectul a costat peste 30.000 de euro.
Pentru decorarea unui restaurant din Paris, un loc istoric de la 1789, cu un corp de fermă de pe vremea Templierilor, românca a avut nevoie de intervenţia Arhitectului Monumentelor Istorice din Franţa, pentru validarea paletei de culori şi a mobilierului. Totul pentru ca imaginea locului să nu se deterioreze în niciun fel. În ultima vreme, însă, Daniela s-a specializat pe o nişă extrem de ofertantă: cabinetele de avocatură din Paris. Pentru ultimul client, aflat la a cincea generaţie de avocaţi, a trebuit să integreze în decor cinci tapiţerii făcute special la Aubusson (patria războaielor de ţesut) pentru fiecare dintre descendenţii familiei.
„Toate piesele noi sau vechi trebuiau plasate în cabinet astfel încât să constituie un fir roşu pentru clienţii care intrau, să spună o poveste", explică ea. În timp ce-şi continuă studiile în arhitectura de interior la Paris, cu specializarea „Lumini şi Volume", românca visează la un hotel decorat în stil „ecologic durabil", pentru care are deja proiectul pregătit: „Este destinat primului om care mă va suna, pentru că nu am două proiecte la fel".
În activitatea de decorator de interioare, un rol important îl au şi micii meşteşugari pe care i-a descoperit din întâmplare - asta presupunând că Daniela ar crede în „coincidenţe" - precum Marie-Dominique Musslin, meşter sticlar specializat în vitralii Tiffany, Madame Bonnefont, specialistă în fresca veche sau Madame Artz, care produce magneţi artizanali cu care se prind faldurile draperiilor. Aceasta din urmă i-a intrat în vizor pe vremea când avea un modest colţişor de creaţie într-un magazin local şi, ca urmare, i-a preluat produsele în „Au fil de l'eau". Un an mai târziu, Madame Artz era prezentă la salonul Maison et Objets de la Paris cu un stand de 150 de metri pătraţi, iar românca este mândră că a intuit succesul magneţilor de draperii. „Cea mai mare satisfacţie este când pasiunea ta fuzionează cu a altor oameni de creaţie", crede Daniela.
CARLA BRUNI MAI AŞTEAPTĂ. Deşi recunoaşte că este „un tout petit peu" dependentă de muncă, pe primul loc rămâne familia: soţul, Jean Marc, care „rupe" limba română cu un neaoş accent moldovenesc şi cei doi copii care vorbesc româna fluent. Anul trecut, o prietenă decoratoare a rugat-o să-i dea o mână de ajutor pentru o serie de draperii extrem de complicate şi migăloase care urmau să împodobească reşedinţa unei personalităţi feminine din high-life-ul parizian. Odată terminat proiectul, a fost invitată la inaugurarea creaţiei, tocmai la Palatul Élysée . A refuzat, însă, cu eleganţă. „În acea zi, băiatul meu cel mic avea serbarea de sfârşit de an la şcoală", explică ea, ca şi cum ar fi cel mai natural lucru din lume, „cum aş fi putut să pierd un asemenea moment?".
DECORAŢIUNI ÎN STIL FRANCEZ
În Franţa, doamnele sunt cele care îşi pun amprenta pe ambianţa caselor, iar soţii nu se implică, lasă totul în seama partenerelor de viaţă, a constatat Daniela, după şase ani de activitate în lumea designului interior.
În acest interval, a remarcat patru tipuri de case franţuzeşti:
Ambianţa tip „campagne"
Materialele sunt naturale: bumbac, in, voal de bumbac, lână, într-o varietate de culori, dar în special pe tonuri de alb, ivoire şi grej. Totul pare desprins dintr-o fotografie sepia, cu lumină lăptoasă, covoare moi, fotolii comode, fier forjat. „Este un decor desprins din „La Medeleni", aproape că ai impresia că miroase a busuioc şi a gutui", apreciază, uşor nostalgic, Daniela.
Ambianţa „stil", Ludovic al XV-XVI-lea, Napoleon
Nu acceptă decât ţesături cu modele şi culori specifice epocii, totul este greu, înrădăcinat, cu forme elaborate. Este un decor pe care îl remarci imediat şi care impune respect, dar este printre cele mai greu de obţinut.
Ambianţa modernă, contemporană
Inoxul se îmbină cu pielea, lumina care trece printr-o vază cu forme geometrice subliniază mahonul mesei, toate liniile sunt drepte, masculine, simetrice, mobilele nu depăşesc un metru înălţime şi fiecare spaţiu reprezintă o idee teatralizată. Este un tip de casă care se lucrează extrem de „tehnic", prin legea asimetriei, a luminii, a „plinului şi a golului". „Ecoul este la el acasă într-un astfel de spaţiu", crede Daniela.
Ambianţa „lounge"
Devine un concept în sine. Pentru ca o casă să fie „lounge", ea trebuie să respire confort şi design în egală măsură şi să incite la repaus şi destindere după o zi de muncă. Atmosfera este una intimă: lumini, mobilier şi culori catifelate, oscilând între elegant şi modern, dar cu elemente „zen".
Citiţi mai multe poveşti despre antreprenori români care şi-au clădit o carieră de succes înstrăinătate, cu stil şi eleganţă, în suplimentul FORBES LIFE MODĂ & IMAGINE, disponibil împreună cu numărul 27 al revistei Forbes România.
Se încarcă comentariile...
