#MediciBuni – Dr. Mara Tănase, MedLife: „După îndepărtarea vegetațiilor adenoide, ameliorarea simptomatologiei este spectaculoasă, somn odihnitor și respirație nazală eficientă”
0Vegetațiile adenoide sau polipii, cum sunt cunoscuți în limbaj popular (o denumire incorect folosită), pot afecta destul de mult sănătatea copiilor.
„Există pacienți la care acest țesut are dimensiuni mult crescute, se inflamează des și atunci produce disconfort: de la o respirație nazală deficitară, la infecții respiratorii repetate, sforăit, somn neodihnitor și infecții otice recurente”, atrage atenția dr. Mara Tănase, medic specialist ORL la Spitalul MedLife Brașov și în cadrul Hyperclinicilor MedLife PDR Brașov Turnului, respectiv Livada Vulturului.
Vegetațiile adenoide sunt un țesut limfatic care joacă un rol important în sistemul imunitar, acționând ca o barieră împotriva germenilor care pot pătrunde în organism. Ele sunt localizate în spatele nasului, între nas și gât, într-o zonă în care se deschide un canal care duce de la nas la ureche. „La fel ca amigdalele sau ganglionii, și vegetațiile adenoide sunt prezente la toată lumea de la naștere. Odată cu creșterea copiilor, acestea se micșorează treptat, în final dispărând complet la majoritatea indivizilor”, a explicat dr. Mara Tănase, care tratează atât copiii mici, cât și adolescenții cu probleme din sfera ORL.
Medicul a ales halatul alb convins că astfel va putea să vină în ajutorul celor din jur. Profesia medicală a determinat-o pe dr. Mara Tănase să pătrundă în tainele universului organismului uman și a funcțiilor sale, fascinând-o și cucerind-o definitiv. „Alegerea otorinolaringologiei a venit oarecum simplu în momentul în care am făcut cunoștință cu această specialitate în timpul stagiului din facultate pe care l-am efectuat într-un spital din Franța, deoarece m-a captivat instant complexitatea acesteia, fiind combinația perfectă între medical și chirurgical”, a mărturisit doctorița, care a revenit în România și profesează în țara natală, alături de medici buni.
Alergiile pot determina creșterea în dimensiuni a vegetațiilor adenoide
Nu sunt puțini copiii la care polipii se inflamează și cresc din diferite cauze precum: infecțiile respiratorii recurente, alergiile, factorii poluanți sau refluxul gastroesofagian. „Cazurile de vegetații adenoide sunt destul de frecvente, la cabinet prezentându-se săptămânal pacienți cu simptome cauzate de acestea”, a precizat medicul ORL-ist.
Inflamarea polipilor reprezintă adenoidita, o afecțiune care apare în mod special la copii până în 5 ani, care merg la creșă sau grădiniță ori în orice alt tip de colectivități. Adenoidita poate apărea atunci când copilul este expus unor surse de bacterii și virusuri, când există alergii respiratorii sau când copilul este expus la alergeni, praf, poluare, noxe fizice și chimice, inclusiv la fumul de țigară.
„Alergiile pot fi unul dintre factorii care determină creșterea în dimensiuni a vegetațiilor adenoide. Este intens studiată această corelație, un procent semnificativ dintre copiii la care a fost demonstrat că suferă de alergii având și vegetații adenoide hipertrofice”, a afirmat dr. Mara Tănase.
Hipertrofia adenoidiană (adenoidita), caracterizată prin mărirea în diametru a țesutului adenoidian, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL la copii. Potrivit literaturii de specialitate, este mai des întâlnită la copii decât la adulți, deoarece adenoidele se atrofiază și regresează în mod natural în timpul adolescenței, prevalența hipertrofiei adenoide în rândul copiilor și adolescenților fiind de 34%.
„Cel mai des la cabinet se prezintă pacienți cu patologii acute, infecțioase, de exemplu otite acute, rinosinuzite acute sau amigdalite acute. Dar sunt semnificative și prezentările pentru dopuri de ceară sau patologii cronice rinosinusale, cum ar fi rinite sau rinosinuzite cronice. Însă în ultimii ani, patologia cu substrat alergic este mai frecventă, în sfera ORL aceasta manifestându-se cel mai des prin simptomele nazale ale rinitei alergice”, a specificat dr. Tănase.
Un nas înfundat și infecții respiratorii repetate pot semnala prezența „polipilor”
Simptomele specifice vegetațiilor adenoide hipertrofice sunt obstrucția nazală sau nasul înfundat, rinoreea anterioară sau posterioară (secrețiile se pot elimina spre exterior din nas sau se pot prelinge în jos la nivelul gâtului), tuse, respirația orală și sforăitul, somn neodihnitor și oboseală pe parcursul zilei, respectiv afecțiuni otice precum hipoacuzia (din cauza acumulării de lichid în urechea medie fiindcă orificiul natural de drenaj este blocat de polipi) sau otite medii acute repetate.
„În cazurile mai avansate, în care copilul a stat mult timp cu vegetațiile adenoide hipertrofiate, din cauza respirației pe gură apar modificări la nivelul danturii și al oaselor fetei. Din cauza faptului că nasul este blocat, copilul este nevoit să respire pe gură, însă trebuie știut faptul că respirația orală nu este la fel de eficientă precum cea nazală. Nasul are multiple mecanisme prin care reușește să încălzească, umezească și filtreze în același timp aerul respirat. În cazul respirației pe gură, toate aceste funcții sunt sacrificate și aerul care ajunge în plămâni nu este la fel de calitativ”, a explicat medicul ORL-ist.
Sforăitul este cel care adesea atrage atenția părinților referitor la o potențială problemă a copilului, dar vegetațiile adenoide mărite pot influența și calitatea somnului acelui copil. Cel mic va avea un somn neodihnitor, cauzând, de fapt, o oboseală cronică în timp și o capacitate mai scăzută de învățare, deoarece creierul nu va fi eficient oxigenat.
Vegetațiile adenoide pot dispărea de la sine, dar uneori trebuie îndepărtate chirurgical
Tratamentul pentru vegetațiile adenoide presupune, în primul rând, tratarea fiecărei faze acute de rinoadenoidită. Vegetațiile adenoide sunt un țesut care de obicei dispare de la sine odată cu vârsta.
„Există și varianta tratamentului cu spray nazal cu antiinflamator corticosteroid, dar acesta nu duce efectiv la dispariția țesutului adenoidian, mai ales dacă este mare, ci doar reușește să mai scadă un pic din inflamația acestuia, cu menținerea lui sub control”, a precizat dr. Mara Tănase.
Însă la persoanele la care vegetațiile adenoide sunt atât de mari încât produc simptome deranjante, nici micșorarea de la sine cu vârsta și nici tratamentul medicamentos cu spray nazal nu sunt eficiente, singura variantă de tratament definitiv fiind intervenția chirurgicală.
„Operația pentru vegetații adenoide hipertrofiate se face în momentul în care, la examinarea nazofibroscopică din cadrul consultului ORL, se constată că dimensiunea vegetațiilor adenoide este mare și obstruează spațiul pe unde în mod normal ar trebui să treacă aerul prin nas sau dacă blochează orificiile tromplelor lui Eustachio (prin care în mod normal se realizează drenajul și aerisirea urechilor medii). De asemenea, în cazul în care infecțiile respiratorii sau otitele sunt repetate, atunci poate intra în discuție intervenția chirurgicală”, a specificat medicul.
Cei mai mici pacienți care au trecut prin mâinile doctoriței au avut în jur de 3-4 ani, iar cei mai mari au fost adolescenți. Aceștia au fost aduși de către părinți pentru dificultăți la respirat pe nas, sforăit și infecții respiratorii repetate.
Operația nu este foarte complexă, dar nici complet lipsită de riscuri
Otorinolaringologia este o specialitate dinamică și ține pasul cu tehnologia medicală în continuă dezvoltare, ceea ce este atât în beneficiul medicilor, cât și al pacienților. „Faptul că în zilele noastre consultul ORL de bază se efectuează cu ușurință cu ajutorul endoscoapelor și fibroscoapelor ne permite să examinăm îndeaproape toată patologia din această sferă și să ajungem la un diagnostic cât mai precis și corect. În același timp, aparatura chirurgicală este și ea în curs de dezvoltare, un exemplu concret pe care îl utilizăm frecvent fiind aparatul de coblație. Acesta ne permite, de exemplu, în cursul intervențiilor de adenoidectomie și amigdalotomie (micșorarea în dimensiune a amigdalelor) să îndepărtăm cu precizie tot țesutul care trebuie excizat, să efectuăm o hemostază eficientă, dar și să fim cât mai puțin invazivi, astfel încât recuperarea pacientului să fie cât mai puțin dureroasă și rapidă”, a subliniat dr. Tănase.
Punctele principale pe care încearcă să le atingă medicul în cursul unui consult medical sau în cursul unei intervenții chirurgicale sunt atenția la detalii, respectiv o înțelegere cât mai bună a simptomelor pacientului astfel încât diagnosticul să fie unul cât mai corect. „Doresc ca pacientul să înțeleagă prin ceea ce trece, astfel încât să poată contribui la propria sa vindecare. Sunt de părere că relația medic-pacient este importantă și trebuie să fie una sinceră, bazată pe încredere reciprocă, iar prin explicarea pe înțelesul fiecăruia a termenilor medicali și a procedurilor pacientul se poate simți confortabil în cursul consultului”, a afirmat medicul.
În ceea ce privește operația de îndepărtare a vegetațiilor adenoide, aceasta se face sub anestezie generală. Totul se desfășoară sub control vizual, prin intermediul unui endoscop atașat la o cameră video pentru ca intervenția să fie cât mai eficientă și sigură. „După îndepărtarea țesutului adenoidian hipertrofiat ne asigurăm că nu există nicio sângerare, după care copilul este trezit din anestezie. Procedura în sine nu este foarte complexă, dar asta nu înseamnă că este complet lipsită de riscuri. Trebuie avute în vedere toate riscurile anesteziei generale, dar pentru aceasta, preoperator, se efectuează un consult preanestezic, consult de pediatrie, analize de sânge și alte investigații necesare care să diminueze aceste riscuri. În timpul și după operație pot să apară sângerări, care de obicei nu sunt semnificative cantitativ, pe care le oprim în cel mai scurt timp posibil”, a specificat dr. Mara Tănase.
Recuperarea postoperatorie este una ușoară, perioada cea mai dificilă limitându-se la ziua operației, când de obicei copii sunt mai somnoroși sau amețiți din cauza anesteziei generale, respectiv resimt un minim disconfort sau durere la nivelul gâtului, mai ales la înghițire, durere care este mult ameliorată de tratamentul antialgic.
„Ulterior, ameliorarea simptomatologiei este aproape spectaculoasă, din noaptea imediat următoare somnul fiind unul odihnitor datorită respirației nazale eficiente. Pe termen lung, perioada completă de vindecare se întinde până la 1-2 săptămâni, timp în care pacientul poate să mai aibă câteva secreții sau cruste la nivelul nasului, pentru care urmează tratament cu spray-uri nazale”, a spus medicul ORL-ist, care se bucură atunci când observă că toți pacienții în urma intervenției chirurgicale își recapătă respirația nazală corectă fapt care le ameliorează calitatea vieții în ansamblu.
Atunci când vegetațiile adenoide sunt mari și nu se retrag sau nu sunt îndepărtate chirurgical, persistența acestui țesut care blochează spatele nasului produce în timp complicații care pot fi severe, precum sindrom de apnee de somn, oboseală cronică, deficit de atenție sau învățare și complicații la nivelul urechilor (precum hipoacuzie, perforații la nivelul membranei timpanice, otite cronice). Totodată, infecțiile respiratorii repetate pot produce în timp afectări la nivel pulmonar, iar simptomatologia specifică alergiilor poate fi agravată.
„Un medic bun trebuie să își înțeleagă pacientul și care este suferința acestuia, fără să îl judece, trebuie să fie capabil să se adapteze în mod continuu și să fie la curent cu toate noutățile din domeniu. Având în vedere că multe dintre patologiile din sfera ORL afectează calitatea vieții și nu sunt doar afecțiuni amenințătoare de viață, medicul ORL-ist trebuie să aibă capacitatea de a înțelege și acuzele pacienților care pot să pară mai banale, știind faptul că o calitate a vieții optimă sporește starea de bine a acestuia. Bineînțeles, este foarte important în același timp ca medicul ORL-ist să fie capabil să ia decizii în timp scurt atunci când situațiile sunt critice. Consider că răbdarea și empatia sunt elemente cheie în profesia de doctor, constituind adevărate atuuri în relația medic-pacient”, a concluzionat dr. Mara Tănase.
Surse:
https://www.medlife.ro/articole-medicale/polipii-sau-vegetatiile-adenoidiene-la-copii