Mihai Bobonete, comediant: “E mai bine să fii un om oarecare decât persoană publică”

Unii îl cunosc din serialul “Vine Poliţia”, din proiecte precum "Made in Romania" sau "Taca-Paca", iar alţii îl ştiu ca fiind vărul de la “Neaţa cu Răzvan şi Dani”, dar marea lui pasiune rămâne improvizaţia şi stand-up comedy. Pe Mihai Bobonete l-am întâlnit pe scena de la Café Deko, în timp ce stârnea hohote de râs şi ropote de aplauze celor circa 200 de oameni din public.

“Am fost şi voi fi toată viaţa mea..."Un Comediant".  Asta cred ca mi-a fost scris în frunte să fac”, scrie Bobo, pe site-ul personal.

adevarul.ro: Cum ai ajuns să faci stand-up comedy şi cât de mult a evoluat acest spectacol?

Mihai Bobonete: Radu Gheorghe a văzut cum se face stand-up în America şi, în 2003, am făcut un fel de training de câteva zile, în care el ne-a învăţat cum să spunem glume. Eu aveam asta în sânge, fiind oltean, eram sufletul petrecerii şi nu am avut o problemă. Dan Chişu s-a apucat de treaba serios, a investit şi timp şi bani şi am făcut prima trupă. Înainte trupa era un fel de acoperire, că nu ştiai cât de bun eşti tu şi aveai încă două şanse: putea să fie al doilea sau al treilea bun ca să se facă show-ul.

În 2006 eu am plecat, am avut o pauză de doi ani cât am filmat la Pro „Vine Poliţia” şi nu am mai avut timp să mă ocup de asta. Când m-am întors am fost plăcut uimit de ce se întâmplase: publicul evoluase foarte nult deja, era oarecum puţin educat în direcţia asta şi mi-a fost foarte uşor. Am glume din 2003 care merg şi acum. Dacă ai nişte glume care să aibă o pătură bună nu ai o problemă.

Îţi mai aminteşti primul show de stand-up susţinut în faţa pubicului? Cum a fost?

Da, pe 12 decembrie 2003, adică au trecut 8 ani. Ăştia de zic ei că fac stand-up de 10 ani nici nu existau, limbrici care au prins grai acum, ei cred că asta face valoarea, vechimea nu glumele lor expirate şi furate de pe radio stand-up!

Mai ai emoţii cand te urci pe scenă?

De fiecare dată pentru că am învăţat că sunt constructive. Dacă n-ai emoţii înseamnă că nu-ţi pasă cum va ieşi!

La sfârşitul lui 2010 îţi luai adio de la Cafe Deko...

Au fost anumite neînţelegeri cu Chişu.. materiale, morale şi de etică. Eu cu Dan Chişu ne-am iubit şi urât în egală măsură, de când ne cunoaştem. Eu clar îi datorez omului ăsta nişte lucruri pentru că  el a fost printre puţinii care a investit în mine încredere la început. Au fost nişte chestii în care nu ne-am înţeles şi atunci am fost convins că nu am să mă mai întorc. A fost o ceartă de a luat amploare, după care a urmat împăcarea şi acum suntem în nişte relaţii în care nu am fost nici la început.

Cât de mult prinde stand-up-ul la români. La ce nivel ne aflăm?

Suntem exact unde trebuie. Poate mai târziu decât mă aşteptam eu. Aş fi văzut chestia asta prin 2009. Cred că este următoarea formă de umor şi comedie pe care se va pune accent. Noi avem în fiecare week-end circa 1.600 de oameni care vin la Cafe Deko şi Club 99.

Care este cel mai mic public pentru care ai făcut stand-up?

La început voiai să faci bani din asta. Eu, cel puţin, aşa eram, dar acum nu prea mă mai interesează partea asta, o fac pentru că-mi place şi mi-am înţeles poziţia de comediant. Dar la început făceai tot felul de compromisuri. Am făcut, la un moment dat, stand-up pentru un private party, pentru 6-7 oameni. E destul de ciudat, pentru că numai stand-up nu e ală.

Dar cel mai mare?

La Sala Polivalentă, în 2007: 4.000-5.000 de oameni în deschiderea Nopţii Devoratorilor de Publicitate.

Ce tip de glume prind cel mai bine la români?

Nu pot să-mi dau seama. Se râde în egală măsură şi când faci mişto de biserică şi când râzi de cotidian. Dacă gluma este bună, lucrată şi crezi în ea, se va râde la orice zici dacă faci treaba asta cum trebuie. Nu pot să spun exact la ce se râde cel mai tare, dar pot să spun că la unele glume se râde mai tare, la unele mai puţin sau deloc. Dar noi le considerăm în continuare glume.

Ţi s-a întâmplat ca publicul să nu râdă la glumele tale?

Nu, până acum nu am avut probleme.

De unde te inspiri?

Din viaţă, stand-up-ul nu-l faci din închipuiri.

De ce nu există şi femei care fac stand-up?

Ba exista ele, dar nu le prea ştiu eu. E una pe la Cluj care face şi filme porno şi stand-up în acelaşi timp!

Am văzut că jonglezi cu temele abordate în timpul show-urilor tale, de la bin Laden, până la ce a mai făcut bunica ta. Este vreun subiect pe care-l ocoleşti?

Politica. Mi se pare o chestie de doi bani, o mizerie ce se întâmplă la noi. Am fost tot timpul împotriva politicii şi, cu toate astea, acum sunt la un pas să intru în politică. Sper să-mi găsesc un loc în PNL cunosc câţiva prieteni, pe Crin Antonescu, şi m-aş băga oarecum în campania asta, dar pentru alte principii decât cele pentru care se bagă lumea în politică, aşa ca un test, să văd.

 Dar nu fac glume despre politică pentru că ei, în sinea lor, sunt nişte glume. Dacă la început au fost cum au fost, în ultimii 5-10 ani toată lumea vorbeşte care fură mai mult. Deja pentru mine a devenit o glumă. Mă uit la ei şi nu-mi vine să cred, zici că sunt nişte copii. Discută despre ce e îmbrăcată Udrea, ca şi cum asta ar conta în politică . Dacă stau să mă uit de departe, aş spune da, Udrea e un politician desăvârşit. Pentru că ştie ce să facă.

Tot timpul am spus că Iisus , pe lângă faptul că sunt convins că a existat (nu ştiu cât a făcut el dintr-o pâine trei şi din apă vin), sunt convins că a fost un bun politician pentru că altfel nu putea să provoace ceea ce a provocat şi să manipuleze cu atâta uşurinţă masele. Politica e diferită, dar la noi e un joc de copii.

Plus că exstă emisiuni TV care vorbesc despre asta, pentru că asta vor să vadă oamenii de la ţară.

Ce poţi să-mi spui despre limbajul trivial folosit în spectacolele de stand-up comedy? Nu îndepărtează o parte din public?

Vulgaritatea într-un număr de stand-up poate fi moderată de prestator. Ea poate să nu fie deloc sau să fie în exces. Atunci când o controlezi e OK, pentru că ai o măsură. Mai sunt şi momente în care nu poţi să aduci pe scenă problemele de zi cu zi sau ce ţi se întâmplă ţie. Eu trebuie să vin pe scenă şi să te fac să râzi. Atunci trebuie să mă motivez să fac treaba asta. Sunt seri în care poate sunt vulgar spre extrem pentru că îmi scapă din cauza asta, nu pot să le controlez cum trebuie. Nu suntem actori celebri. Nu sunt Radu Beligan sau Maia Morgenstern. Se mai întâmplă şi voit câteodată, pentru că publicul e spre genul ăsta. De cele mai multe ori, e o vulgaritate oarecum controlată. Şi lumea râde pentru că sunt foarte mulţi care folosesc cuvinte vulgare. Chiar dacă nu zici pe gură, o mai zici în gând.

Discursul de comediant e unul pe care tu îl scrii şi îl spui aşa cum îţi vine în momentul ăla. Dacă publicul merge cu tine într-o anumită direcţie, poţi să faci orice. Dar în principiu sunt contra vulgarităţii într-un show de stand-up comedy.

Ce ai schimba în numerele tale?

Poate că aş aduce mai multe noutăţi în fiecare săptămână, cu toate că mi-e apoape imposibil fiind foarte ocupat şi nu am timp să scriu. În al doilea rând, poate m-aş cenzura mai mult decât o fac acum.

La ce perioada de timp schimbi glumele şi cam cât îţi ia să scrii un nou număr?

De fiecare dată numărul se schimbă, ca şi componenţa, iar el este updatat de ceea ce se-ntâmplă în cursul săptămânii respective. Un număr bun poate să iasă la lumina microfonului şi după o viaţă!

Ce înseamnă pentru tine stand-up comedy?

E o chestie care-mi ocupă foarte mult timp şi fără de care nu pot să văd ce se va întâmpla în viitor. Eu am nişte planuri şi văd cum e viitorul, dar numai gândindu-mă că o să fac stand-up în continuare. Eu sunt comediant, joc şi în filme, fac şi teatru, improvizaţie, scriu. Îmi plac lucrurile astea, oarecum legate, dar stand-up-ul e singurul care îmi aduce un venit constant de care am nevoie, pentru că dragoste trece prin stomac. Improvizaţia şi stand up-ul îmi dau satisfacţia necesară la sfârşit de week-end. Câteodată, când eşti obosit, e ca o corvoadă pentru că trebuie să ştii că vii aici vineri şi sâmbătă şi trebuie să faci lumea să râdă şi poate că nu ai chef, dar asta de foarte puţine ori. Importanţi sunt cei care mă apreciază. În funcţie de primele secunde în care simt publicul, de acolo începe numărul şi de multe ori mă simt mai bine când cobor decât când mă urc pe scenă.

Nu-ţi este greu să îi faci pe cei din sală să râdă atunci când eşti supărat?

Nu ai ce să faci. Trebuie să-i faci să râdă. Poate că nu o fac la acelaşi nivel.

Cât adevăr este în glumele tale?

De obicei totul pleacă de la un sâmbure de adevăr. Acum depinde cât de departe le duci tu că stand-up-ul cam aşa e făcut. Cele mai bune glume sunt alea în care publicul se recunoaşte.

Ce meserie ţi-ar fi plăcut să îmbrăţişezi dacă nu aveai talentul de a face oamenii să râdă?

Nu m-am gândit nicioadă. Cred că mi-ar fi plăcut ceva legat de apă. Nu ştiu dacă neaparat marinar, dar mi-ar fi plăcut să am o cârciumă a mea la Vama Veche. Sunt vamaiot convins şi îmi place mai mult Vama iarna decât vara.

Cum ai ajuns să faci parte din echipa de la „Neaţa cu Răzvan şi Dani”?

Pe băieţi îi cunosc de ceva vreme. Mihaela cu Dani sunt moşii copilului meu. La olteni există naşi şi moşi. Se moşeşte copilul. Se dă copilul la grindă. E un fel de ritual în care copilul se ridică în braţe în tocul uşii şi te rogi la Dumnezeu să-i dea sănătate.

Ca importanţă în viaţa copilului, moşii şi naşii sunt la egalitate, la un moment dat. Naşul copilului e Octavian Strunilă. El m-a adus la actorie. Mihaela şi Dani îmi sunt prieteni foarte apropiaţi, mai mult Dani decât Mihaela, ea fiind foarte ocupată şi având altă viaţă.

Venirea mea la ‘Neaţa este un rezultat al mai multor căutări. Am prins portiţa asta că s-a întâmplat cu Daniela Crudu ce s-a întâmplat şi am zis hai acum. Dar nu o să stau mult, nu e o chestie în care mă văd prins cu rădăcini. E o chestie de moment, care merge foarte bine.

Cum e să spui glume pentru un public a cărei reacţie nu o poţi vedea?

Trebuie să ai o reţetă. Eu având ţara la Giurgeni şi aflând că se închide podul de la Cernavodă şi că toate maşinile vor trece pe la Giurgeni în drum spre mare, a venit chestia cu vărul lor de la Giurgeni, care vine în emisiune. Asta a prins şi mi-am dat seama că de aici mai departe asta e reţeta. S-a mai schimbat personajul, a început să mai comenteze şi cotidiane şi am avut numai aprecieri. La TV trebuie să te gândeşti că publicul e reprezentat de camere.

Te recunoaşte lumea pe stradă?

Da, a fost un boom de imagine după Neaţa. Oarecum eram recunoscut şi dinainte. Acum doi ani de zile am făcut reclamele la Nutline şi spărgătorii de seminţe şi începuseră să mă recunoască, dar acum cu Neaţa e clar. A apărut şi Naşa. Mie îmi place momentan, dar să nu devină agasant. Ştiu de la naşul meu, Octavian Strunilă, că sunt momente în care nu vrei să fii recunoscut. E mai bine să fii un om oarecare decât persoană publică.

Ai fost urmărit de paparazzi?

Prima oară m-am speriat când mi-am dat seama că mă urmăresc pe mine şi am zis să-mi schimb planurile, dar mi-ai dat seama că nu am ce schimba. Cred că am fost foarte plictisitor. Stăteam la semafor şi am zis stai să mă scobesc în nas şi chiar m-am întors spre ei. Îşi consumă benzina aiurea. Eu nu am viaţă de noapte, nu merg prin cluburi, foarte rar mă văd cu prietenii, iar atunci nu o fac pe ascuns.

Ce te nemulţumeşte cel mai mult în România?

Sistemul.

Ai vreun mesaj sau sfat pentru cei care vor să se apuce de stand-up?

Să stea în banca lor dacă au impresia că este uşor să faci glume de unul singur la microfon sau să se apuce serios dacă vor şi satisfacţii din treaba asta. Ca să ajungi cineva/ceva în stand-up comedy este exact ca în orice alt domeniu: trebuie să munceşti mult şi să crezi în ceea ce faci.

Care este comediantul tău preferat?

Dumnezeu!