Povestea avanpostului „bântuit“ din cimitirul imperiilor. Cum se explică experiențele supranaturale trăite de soldați

Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că țara cunoscută sub supranumele de „cimitirul imperiilor” are partea ei de povești cu fantome. 

Doar în ultimele două secole, nenumărați luptători și civili ai locului, precum și soldați din Imperiul Britanic, Uniunea Sovietică și coaliția condusă de SUA/NATO au murit pe câmpurile de luptă din Afganistan. Într-un mic avanpost din sudul țării, atât localnicii, cât și soldații străini au raportat că au experimentat apariții, evenimente inexplicabile și blesteme mistice - toate în umbra psihologică a anilor de conflict și moarte.

Un militar american a povestit pe Reddit că experiența sa în acest loc îndepărtat l-a marcat. „Motto-ul unității mele a fost <<Nu pentru sine, ci pentru țară>>. Dacă aș fi știut la ce aveam să fiu martor acolo, nu aș fi făcut-o pentru mine și nu aș fi făcut-o nici pentru țara mea”. El a continuat să descrie perioada pe care a petrecut-o la avanpost ca fiind „una dintre puținele experiențe absurd de negative pe care le-am avut în cadrul Marinei”.

Provincia Helmand este infamă din două motive. În primul rând, este centrul agriculturii macului pentru opiu din Afganistan și, cel puțin înainte ca talibanii să revină la putere în 2021, se credea că furnizează până la 39 la sută din heroina mondială, potrivit BBC. Al doilea este că, fiind un teritoriu cu o concentrare mare a talibanilor, a fost locul unde au fost ucise mai multe trupe britanice și americane decât oriunde altundeva în țară în timpul ocupației regiunii. Acele trupe au dispărut acum, iar talibanii au revenit la putere, așa că regiunea nu mai este marcată de conflicte ca în trecut. Ca urmare, mai multe dintre secretele sale încep să fie dezvăluite.

O descoperire înfricoșătoare

În Helmand, Observation Point Rock, sau „OP Rock”, așa cum o numeau soldații staționați acolo, nu se distinge de nenumăratele baze sau avanposturi abandonate ale NATO sau ale Armatei Naționale Afgane. Șirul de sârmă ghimpată, ambalaje din rații, saci de nisip aruncați - acestea sunt singurele indicii că cineva a fost vreodată acolo. Stânca care îi dă acest nume este o movilă oarecare, de 30 de metri înălțime, cu un mic sistem de tuneluri prăbușit dedesubt, construit aparent de talibani ca poziție defensivă. Când militarii americani și soldații britanici au ocupat zona și au început să sape pentru a găsi sau a crea poziții defensive, au făcut o descoperire înspăimântătoare.

„În timp ce săpăm, am început să găsim oase. Nu un os, nu două oase, tone de oase, au fost oase găsite zile întregi”, a povestit militarul american. „Am fi putut construi întregul nostru punct de observare din oase”. Localnicii spun că zona a fost folosită ca mormânt de secole și că a fost, de asemenea, locul mai multor masacre comise de ambele părți în timpul războiului afgano-sovietic din anii 1980.

Soldații britanici și americani care au ocupat postul ulterior au raportat experiențe ciudate, dintre care unele au fost publicate și în New York Times. 

„Jur că au fost străluciri ca de la focuri de armă. Am văzut din nou luminile slabe, mi s-a părut că întreaga poziție era luminată”, a scris bărbatul. „La început, m-am lăsat, să mă adăpostesc, dar nu existau dovezi fizice sau auditive, doar lumini. Apoi, aproape la fel de brusc cum a început, s-a terminat și am revenit să privesc pământul printr-o lentilă verde neclară. O șoaptă la ureche: „Brozai oruzie”. Acest lucru, tradus vag din rusă, înseamnă „Aruncă-ți arma”.

Alții au jurat că au văzut și au auzit figuri în depărtare pe care nimeni altcineva nu le-a putut vedea, au experimentat zgomote radio misterioase sau au simțit schimbări drastice ale temperaturii. Ei au raportat, de asemenea, evenimente psihologice supărătoare - care nu sunt neobișnuite într-o zonă de conflict - cum ar fi coșmaruri constante, episoade de paralizie în somn și un sentiment constant că erau urmăriți. 

Când un grup de pușcași marini a predat controlul asupra OP Rock soldaților britanici, aceștia au spus că au crezut că locul este bântuit. Un militar a declarat pentru New York Times că el crede că este un canal pentru „activitate paranormală“.

Împletirea credinței cu supranaturalul

Experiența supranaturalului nu s-a limitat la forțele invadatoare. Localnicii cred că zona este atât sacră, cât și blestemată, ca urmare a prezenței unui altar în satul din apropiere, Amir Agha. Când soldații americani au fost staționați aici, vechiul bazar al orașului era aproape complet pustiu și distrus. Acum, ca și în mare parte din Afganistanul rural, activitatea comercială a început să revină. La câteva magazine din lemn se vând bunuri de uz casnic, iar câteva motociclete sunt parcate pe o stradă în apropiere. Steagul alb cu versetele coranice negre care simbolizează Emiratul Islamic al Afganistanului, așa cum este acum cunoscută oficial țara condusă de talibani, flutură deasupra multor cabănuțe.

Micul altar cu o singură cameră din oraș a rămas, deși e în mod clar neglijat. Graffiti-uri în paștu, cea mai comună limbă locală, sunt mâzgălite pe mulți dintre pereți, iar bucăți de vopsea lipsesc de pe tavan. În centru este o tăbliță înaltă de marmură cu versete din Coran mâzgălite în jurul ei. Este închisă într-o cușcă de metal pentru a descuraja potențialii hoți. Altarul este dedicat lui Hamza, se presupune că unchiul lui Muhammad și unul dintre comandanții săi cei mai de încredere. Localnicii îl consideră pe el și pe unul dintre descendenții săi, Amir Agha, drept gardieni. Se spune că mormântul lui se află sub altar, iar orașul este numit în onoarea sa.

Juma Gull, un tânăr de 35 de ani din districtul local Garmsir a auzit multe povești de la tatăl său, un mullah local, despre puterile asociate zonei. „Am auzit multe povești despre soldații americani și britanici care se temeau că aud voci și zgomote sau simțeau prezența cuiva în apropierea lor. Dar nu este prima dată când se întâmplă asta”, explică el. „Când rușii l-au atacat pe Amir Agha, ne amintim că tancurile care au venit să atace altarul au rămas blocate în noroi”, unde puteau fi distruse rapid de luptătorii mujahedini. „Până în ziua de azi, sunt blocate și nimeni nu le poate scoate. Acest lucru se datorează puterii lui Hamza și a pământului sfânt al lui Amir Agha”. Resturile acestor „tancuri” – de fapt vehicule blindate de transport de trupe – sunt încă împrăștiate în regiunea înconjurătoare. 

Gull spune că tatăl său i-a povestit cum, în 1982, „rușii au lansat două rachete spre altar, dar oamenii susțin că, în ciuda faptului că au trecut printr-o gaură din acoperiș, acestea nu au lovit mormântul și datorită puterii lui Amir Agha ar fi ieșit printr-o fereastră”.

Lala Jan, îngrijitorul altarului, în vârstă de 60 de ani, are propria sa explicație pentru întâmplările ciudate. El spune că militarii din zonă au venit la altar de multe ori noaptea. Acest lucru i-a speriat pe localnici, relatează el, care au încercat să-i împiedice să intre, dar soldații i-au forțat pe toți să rămână în casele lor. Se spune că soldații au luat obiecte prețioase din altar, cum ar fi pietre de marmură albă cu versete coranice înscrise pe ele, despre care localnicii spun că erau acolo de secole.

Jan crede că acest lucru a pus în mișcare un blestem, pedepsindu-i pe soldații străini pentru actul de profanare.

Tradițiile religioase și spirituale ale Afganistanului îmbogățesc islamul cu mitologia locală, precum și cu elemente ale budismului și zoroastrismului, dar tradiția islamică a djinilor rezonează și cu poveștile de bântuire. Djinii sunt spirite care locuiesc în lumea nevăzută a islamului, Al-Ghaib, care se amestecă ocazional în lumea reală, pentru bine sau pentru rău.

Explicații psihologice pentru trăiri ciudate

Indiferent de sistemul de credințe al cuiva, nu este surprinzător că un loc atât de marcat de conflict și suferință ar genera astfel de sentimente de neliniște și chiar teroare. Psihologia umană are un mare rol. .„A auzi voci sau a avea halucinații nu sunt simptome ale sindromului post-traumatic, dar persoanele care sunt traumatizate se pot disocia și pot avea experiențe anormale”, spune psihiatrul Anthony Feinstein de la Universitatea din Toronto, care este specializat în efectele psihologice ale conflictelor. „Există o istorie culturală în psihiatrie. Exemplul clasic în acest sens au fost refugiații cambodgieni care fugeau din războiul din Vietnam, care erau traumatizați de experiențele lor de război, iar în cultura lor se crede că spiritele îi bântuie. Auzeau lucruri și credeau că au contact cu spiritele, ceea ce era legat de o traumă evidentă”.

În timp ce această împletire a folclorului și a traumei ar putea explica unele experiențe individuale, ar putea exista și alte forțe psihologice în spatele fenomenului mai larg de grupuri de soldați și localnici care atribuie valențe supranaturale acestei locații.

„Poate că mai mulți soldați s-au disociat în această bază și au împărtășit cu ceilalți ceea ce au experimentat. Această credință a prins rădăcini și s-a transmis altora care i-au înlocuit, care știu aprioric: Mergem într-un loc în care se întâmplă lucruri ciudat. Ei sunt sensibilizați în prealabil”, spune Feinstein, despre fenomenul psihologic cunoscut sub numele de „amorsare”. „Ei sunt pregătiți să se aștepte la lucruri și, când ajung acolo, aceste lucruri se întâmplă de fapt pentru că sunt receptivi la asta. Și experiența lor solidifică ceea ce a experimentat grupul anterior și este transmis următorului grup care vine.”Feinstein presupune că există o tradiție îndelungată a acestui lucru într-o varietate de tradiții și contexte religioase, și nu doar legată de bântuiri. „Când catolicii care merg la Lourdes vor miracole, merg într-un loc unde se așteaptă să fie vindecați. Ei merg la Lourdes cu această credință religioasă foarte puternică că aici au loc miracole și cred că atunci când ajung acolo se pot vindeca de boli fizice, că au loc lucruri care sfidează credința medicală. Și un loc capătă o anumită reputație”.

Soldații americani și britanici au părăsit tot Afganistanul, nu doar OP Rock. Ca  în multe din această serie de războaie întortocheate și dezordonate, lucrurile pot arăta diferit în funcție de perspectiva cuiva. În acest caz, spiritul răzbunător al unei culturi este îngerul păzitor al alteia.