Graind lui Dumnezeu

Cred ca nu este nici un om pe fata pamantului ca sa nu aiba o bucurie cat de mica! Ar fi cea mai trista stare care ne-ar cuprinde daca nu am sti din experienta celor dinaintea noastra, care ne-au

Cred ca nu este nici un om pe fata pamantului ca sa nu aiba o bucurie cat de mica! Ar fi cea mai trista stare care ne-ar cuprinde daca nu am sti din experienta celor dinaintea noastra, care ne-au lasat inscrisurile lor. Am aflat in Sfanta Scriptura despre marile bucurii dintru inceputuri! Experiente de viata care au uimit pana la uluire, ne-au fost date drept mangaiere si, sa nu amintim spre exemplu, decat pe mult rabdatorul Iov. Panza vietii ne este tesuta din bucurii, intristari, disperari, dar si din nadejdi izbavitoare! Cand ma gandesc la una din cele mai mari bucurii pe care le-am avut pe parcursul vietii mele, as aminti hirotonia care s-a savarsit prin puterea Duhului Sfant asupra bunului crestin surdomut, Toma Constantin, cand, la Poiana Pustnicilor din Manastirea Robaia, la 1 septembrie 1997, a fost diacon, iar cateva zile mai tarziu, pe 6 septembrie, in acelasi an, a primit harul preotiei, in Catedrala Sfanta Vineri din Pitesti. Cu un an mai tarziu, la 15 martie 1998, a primit hirotesia intru duhovnic, chiar puterea speciala care i se oferea pentru a lucra cu spor duhovnicesc intru spovedaniile atat de mult asteptate de catre crestinii ortodocsi surdomuti, pana atunci lipsiti de primirea Sfintei Taine a Spovedaniei si dupa aceea a Sfintei Taine a Euharistiei. Straluminati de Duhul Sfant, mai intai Parintele Onu Constantin si, mai apoi, Toma Constantin, omul cu inima de aur si cu sufletul curat ca lumina, au pornit lucrarea de inceput in sanul Bisericii noastre Stramosesti pentru fiii lipsiti de grai si auzire (...). Din adancul fiintei lui se aseza pe fata zambetul sfielnic, cuprinzandu-te intru sfanta iubire cu privirea lui odihnitoare. Nici o umbra de mahnire, nici un cuvant exprimat prin gest mustrator. Totul era o bucurie care-i inunda viata lui si a celor din jur! O crestina din parohia Mavrodolu, cu sufletul cernit de durere, in cateva cuvinte a cuprins intreaga personalitate a Parintelui Toma Constantin. Cu o naturalete asemenea limpezimii apelor din izvoarele muntilor, a spus ca era cuprins de o bunatate calda, de modestie si blandete, de evlavie si inteligenta. Am mai adaugat si eu, intelepciunea si marea credinta in Dumnezu, ca o cununa peste toate celelalte daruri in viata unui om cu inima si suflet de aur (...). Am gasit de cuviinta sa spun ca lipsa de vedere, auz si graire ar fi cumva si un mare dar de la Dumnezeu, poate mult mai mare decat cel al rostirii, vederii si auzirii. Cum adica? - ar veni intrebarea. Iata cum ar fi! Din cand in cand, cei care nu vad sa vada o vreme, iar noi, care vedem sa orbim cateva zile, macar cat a stat Sfantul Pavel cu solzii pe ochi, in drum spre Damasc, cand mergea sa prigoneasca pe crestini. Sa surzim cam doua-trei saptamani pe an, iar cei care sunt surzi sa auda o vreme, pentru a se bucura de cantecul pasarilor, de muzica, de glasul in cant si rostire. S-apoi sa amutim cam doua-trei luni pe an, iar cei muti sa graiasca, sa cante, sa strige de bucurie! Este dar de la Dumnezeu sa te bucuri de vaz, auz si vedere, de sanatatea madularelor, dar este un dar al lui Dumnezeu si mai mare atunci cand nadajduiesti in viata si nu ocarasti pe Dumnezeu din cauza lipsurilor naturale! Numai asa am putea afla mai bine si sigur ce inseamna darurile lui Dumnezeu, pe care noi le risipim cu atata neatentie si usurinta (...). Intaiul preot surdomut din ortodoxie, dupa 7 ani de sfanta slujire, a pornit la drum pe razele luminii! Ruga lui va cerne bucurii din cer peste obstea pe care a sfintit-o in tremur de sfiala. A plecat de la noi, dar s-a adaugat bucuriei ceresti. Il vedem intr-o noua ipostaza: Graind cu Dumnezeu!
+ Calinic Episcop al Argesului si Muscelului