FOTO Când şi unde citim

0
0

Lectura nu mai înseamnă doar cartea de pe noptieră. Citim oricând avem răgaz: pe plajă, la metrou, în tramvai, în autobuz, în aeroport, pe o bordură când aşteptăm pe cineva sau în parc. Cei pasionaţi de lectură, fie ei tineri sau adulţi, nu renunţă la acest obicei din cauza lipsei de timp ce caracterizează lumea modernă. Găsesc mereu o portiţă pentru a face ceea ce le place.

Bianca Grindeanu (38 de ani) şi-a umplut portbagajul maşinii cu cărţi şi albume atunci când a plecat din ­Bucureşti spre staţiunea 2 mai, pe 21 iunie. La fel a făcut şi anul trecut, doar că acum a ridicat miza: a făcut un pariu cu ea însăşi: să citească 23 de cărţi în cele 21 de zile pe care le va petrece la mare.

De mică i-au plăcut cărţile. În adolescenţă citea mai ales noaptea, pe furiş, din cauză că nu o lăsau părinţii. Apoi a luat o pauză. Îi ­este ruşine şi astăzi de cât de lungă a fost. Mai citea în concedii câte o carte sau două, dar mereu era „ocupată să alerge după ceva, orice altceva". În urmă cu trei ani a renunţat însă la televizor şi s-a întors la carte. Şi la mare. Aşa a început şi povestea maratonului ei de citit. În 2009 a terminat câte o carte în fiecare zi a concediului de două săptămâni.

Citiţi şi: Zile negre pentru carte în România

Pe unele dintre volumele pe care le-a adus cu ea vara asta le avea de aproape jumătate de an, pe altele le-a cumpărat înainte să plece. A mai luat cinci - şase şi din ­librăriile din Vamă şi din Constanţa prin care a trecut cât timp a fost în concediu. Maratonul trebuia să începă şi să se termine însă cu două cărţi pe care le-a primit în dar: prima se numeşte «Pridvor cu icoane» şi e scrisă de preotul Adrian Lucian, fost coleg de liceu. „Am primit-o pe 5 iunie, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Am început s-o citesc la Bucureşti, la birou, în ziua plecării".

Cu cartea sub farfurie

În concediu a citit „în toate poziţiile, pe ploaie şi pe soare, pe pat, pe jos, în fotoliu, în nisip, pe bănci incomode, în urlete de vuvuzele şi ţipete de copii la joacă, în cârciumi, pe dig, cu cartea sub farfurie şi pisici în poală, pe malul mării cu fundul în apă."Bucătarul de la cherhanaua din Vama Veche, unde Bianca mănâncă în fiecare an când merge la mare, se amuza în fiecare zi.

„Ce tot citeşti acolo? Mai bea şi tu o bere, mai vorbeşte cu oamenii, că doar eşti în Vamă!", i-a spus el. „Se mirau toţi - o femeie singură pe plajă, ­care nu socializează. Stă zile întregi nevorbită şi cu nasul în cărţi", îşi aminteşte ea. Până şi vânzătorii de porumb de pe plajă au recunoscut-o.

„ Auzi bă, nu e tot aia cu cărţile de anul trecut?", i-a auzit spunând. „Vecinii de terasă tot aşa, trăgeau discret cu coada ochiului să vadă ce citesc şi ridicau sprâncenele când mă vedeau cu câte o carte nouă sau chiar două, în fiecare zi".

A citit şi recitit, printre altele, „Portocala mecanică" de Anthony Burgess, „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul", scrisă de Herta Müller, „Ferma animalelor", de ­George Orwell, „Vechiul oraş imperial", de Yasunari Kawabata şi „Lentoarea" lui Milan Kundera.

Cititul poate să doară

Pe 11 iulie, Bianca s-a întors la Bucureşti. Nu a terminat ultima carte din seria de 23. „Citesc la ea încă, printre picături. Cu ea nu vreau să mă grăbesc." Este o carte în limba engleză, primită în dar de la o prietenă dragă, al cărei titlu vrea să rămână secret, „întrucât este ceva foarte personal".

Cărţile pe care le-a cumpărat pentru maraton au costat în jur de 400 de lei. Au fost aproape 150 de ore de citit. A încercat să numere şi paginile, dar a renunţat. A luat doar două pauze de câte o zi. „Mă durea fiecare muşchi de atâta citit ­şi-mi lăcrimau ochii. Am aflat că cititul poate să doară. Am aflat că cititul poate să usture. Dar al naibii să fie dacă nu face toţi banii!"

Cum foloseşti timpul petrecut la metrou

image

Oamenii s-au obişnuit să citească în timpul călătoriilor

Dimineaţa sau seara, în staţie, pe bancă sau în picioare, îngrămădiţi de ceilalţi pasageri şi agăţaţi cu o mână de bară, bucureştenii citesc: romane, jurnale, cărţi bisericeşti sau cărţi trase la xerox, cărţi pentru femei, pentru adolescenţi, de autocunoaştere.

Marţi, la ora 8.00, pe traseul Victoriei-Unirii se circulă lejer. Din cei 40 - 45 de oameni din ultimele două vagoane ale metroului, şapte citesc: doi ziare de scandal, cinci, cărţi. De la Unirii spre Pipera, se aglomerează. La 8.30, vagoanele sunt pline cu oameni care merg la serviciu.

Mereu cu o carte în geantă

Printre ei, Anca Şerban (25 de ani), care se ţine cu o mână de unul dintre mânerele de pe bara din metal de deasupra capului, iar în cealaltă are romanul „Şi-atunci ne-au terminat" de Joshua Ferris. „Oricând călătoresc cu mijloacele de transport în comun am grijă să am o carte în geantă", spune ea. „Citesc în special dimineaţa şi seara. Dimineaţa când mă trezesc, în timp ce fumez prima ţigară. Seara, cel puţin jumătate de oră înainte de culcare. Apoi în metrou, în tramvai, când vin şi când plec de la serviciu".

A citit şi pe plajă, în parc sau pe treptele din faţa Teatrului Naţional Bucureşti, înainte de interviurile pentru un job, chiar şi înainte de a-şi cunoaşte prietenul. Citeşte pentru că îi plac poveştile şi pentru că ar vrea să înţeleagă substratul din gândurile autorului. „Am fost şi într-un bookclub. Alegeam câte o carte şi o trimiteam, prin poştă, celorlalţi. Acum vreau să pornesc un altul, cu trei dintre prietenele mele, pentru a putea apoi să ne vedem şi să discutăm despre cărţi faţă în faţă", spune Anca înainte de a coborî la Pipera, capăt de linie.

Plăcerea lecturii în parc

Aproximativ 100 de persoane s-au întâlnit să citească sâmbătă după-amiază, în Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău din Bucureşti, la invitaţia autorilor proiectului „Lecturi urbane". Cei mai mulţi ­s-au adunat în grupuri de două - cinci persoane. ­Maria Pascu (18 ani) stă singură, pe iarbă, cu spatele sprijinit de un copac şi o carte pe genunchi - „Portretul lui ­Dorian Gray", de Oscar Wilde.

„De obicei citesc acasă, dar, mai nou, merg şi în parcuri, ca să scap de aglomeraţia de acasă, pentru că am o familie mare, şi ca să iau o gură de aer. E o atmosferă plăcută", explică ea. Cititul în parc nu i se mai pare inedit. „Bănuiesc că toţi vor să schimbe peisajul biroului dezordonat cu iarba, copacii".

Plătită să citească

Mariei nu i-au plăcut cărţile de mică. Când era elevă, părinţii o ademeneau să citească. „Prin clasa a III-a sau a IV-a, mama mă plătea cu 1.000 de lei vechi pe pagină ca să citesc. Aşa am dat peste câteva cărţi care mi-au plăcut şi am început să citesc fără nicio obligaţie". Şi-a cumpărat de curând volumul „1001 de cărţi de citit într-o viaţă" pentru că avea nevoie de un ghid de lectură.

Acolo a găsit şi cartea pe care a adus-o cu ea în parc. „Cu cât citeşti mai mult, cu atât afli despre mai mulţi autori care par interesanţi doar prin nume. Acum trebuie să mă apuc serios de Shakespeare, pentru facultate", spune Maria, care a absolvit în acest an liceul şi îşi doreşte să dea admitere la Facultatea de Limbi Străine.

Încurajarea unui obicei

Început în mai 2009, proiectul „Lecturi urbane" înseamnă acţiuni şi evenimente unde oamenii vin, citesc şi împart cărţi în spaţii publice. ­S-au întâlnit în Bucureşti - la metrou, pe treptele din faţa Teatrului Naţional sau în parc -, în alte zece oraşe din ţară şi la Chişinău. „Ideea e să încurajăm lectura. Am vrut să facem un fel de manifest social pentru a încuraja acest obicei", spune Adrian Ciubotaru, iniţiator al proiectului şi unul dintre cei convinşi că românii citesc mai mult mult decât spun studiile.

„La metrou, în parcuri, pe borduri, chiar şi la coadă la Electrica am văzut oameni care citesc. Sunt mulţi care au două-trei cărţi pe noptieră, una în baie şi două şi în geantă", adaugă Ciubotaru. „Publicul e preponderent tânăr. Ei sunt mai dinamici social, mai activi. Îi găseşti în tot felul de medii. De exemplu, ediţiile din celelalte oraşe sunt organizate de adolescenţi. Şi, dacă ­i-ai vedea, ai zice că ştiu doar de internet şi de concerte."

Cititul în mişcare, simptom al modernităţii

Aproximativ 12% din români citesc cărţi în deplasările zilnice. Potrivit unui studiu GfK Omnibus, românilor le place lectura în timpul călătoriilor, indiferent de vârstă. Ponderea este uşor mai ridicată în Bucureşti şi în oraşele cu mai mult de 200.000 de locuitori, precizează cercetătorii.

Oana Mirilă, director de cercetare calitativă la GfK România, spune că lectura în mijloacele de transport şi în parcuri este un simptom al omului modern, care nu mai ştie să stea. „Nu mai poate să se oprească şi să-şi asculte gândurile. Simte nevoia să facă întotdeauna ceva, iar cititul e poate unul dintre efectele cele mai de apreciat ale acestui simptom de modernitate", spune Mirilă.

Valorificarea fiecărei secunde

Lectura este una dintre practicile culturale care au avantajul de a nu fi condiţionate de un anumit loc, spune şi ­Laura Albulescu, redactor-şef la editura ART, adaugând că, fiind o practică preponderent privată, spaţiul ei privilegiat rămâne casa sau, pentru zona academică, biblioteca. Albulescu spune însă că cititul în metrou, avion sau autobuz este „de departe" cel mai plăcut mod în care poţi consuma timpul deplasării şi o formă foarte eficientă de evadare şi de distanţare de un mediu ostil. „În plus, citim pentru a trăi mai multe vieţi, cum se spune. E ca şi cum te-ai retrage într-o bulă. Viaţa arată mai suportabil aşa."

„Lectura este un obicei şi atât. Nu are zile preferate, ci mai degrabă momente prielnice", spune şi Anca Dănilă, PR la Cărtureşti. „Confortul şi-l negociază fiecare. Sunt cititori pentru care aglomeraţia, zgomotul nu reprezintă o piedică, pentru că ei îşi doresc cu orice preţ să valorifice fiecare secundă. Pentru alţii, cititul se transformă ­într-un adevărat ritual plin de mici particularităţi ce determină starea ideală, fie că e în casă, la bibliotecă sau în parc", adaugă ea.

Deşi studiile publicate în ultimii ani arată un declin în ceea ce priveşte numărul de cititori, cei implicaţi în industrie nu sunt de acord cu expresia „în România nu se mai citeşte". „Am verificat cu plăcere că, o coincidenţă sau nu cu modelele europene, în Paris de exemplu, tineretul citeşte: în metrou, pe o bancă în parc, ba chiar atârnaţi de bara de siguranţă a unui mijloc de transport. Nu cred în ruptul capului că tinerii «merită» observaţia-acuză că nu citesc. Evident că nu mai avem cititorul de acum 30-40 de ani. Sunt interese de studiu şi culturale precise. Dar nu cred că putem vorbi de o criză alarmantă în privinţa lecturii. Târgurile de carte dovedesc contrariul", spune Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga" din Ploieşti.

Cumpărătorii sunt tineri

Un alt studiu GfK arată că un român din trei a cumpărat cărţi în 2009. Cumpărătorii sunt persoane tinere (15-29 de ani) care locuiesc în oraşe medii şi mari şi sunt educaţi. Doi cumpărători din zece au făcut cadou ultima carte cumpărată, în timp ce restul au achiziţionat-o pentru ei.

Stil de viață


Ultimele știri
Cele mai citite