Expresiile „cool“, la modă în gaşcă

0
0

Vorbitorii care folosesc  cel mai frecvent limbajul  „în tendinţe“  sunt adolescenţii. Tinerii inventează expresii, le folosesc până la epuizare, apoi le aruncă, aşa cum fac cu hainele, accesoriile sau gadgeturile ce nu se mai poartă.

Cuvântul „gen" şi-a pierdut rostul de a face distincţia între masculin şi feminin şi a avut soarta englezescului „like": să încheie afirmaţii de orice fel, fără a avea vreo legătură cu subiectul. „Ce ai făcut în weekend? Am fost la film, gen".

Pare o greşeală, dar nu este, spun lingviştii. S-a transformat într-o particulă ce are rol de aproximaţie şi înseamnă, în traducere „cam aşa ceva". Iar dacă se iveşte ocazia combinării cu adjectivul „vieţii", efectul e chiar mai „trendy": „Până am pornit de dimineaţă maşina vieţii, mi-a luat două ore, erau minus 100 de grade, gen."

Exemplele îi aparţin lui Radu Muşat, un economist de 25 de ani care a inventariat câteva dintre expresiile şi cuvintele la modă pe blogul său - bloggeranonim.wblog.ro.

„Maxim" a câştigat popularitate odată cu Paul, eroul dintr-o serie de reclame la telefonia mobilă, care vrea să scoată „maxim din toate combinaţiile". Iar când eroina, Cristina, îl întreabă „care combinaţii", decretează: „maxim, am spus!". Tot din reclame au apărut cuvinte ca „ieşeală" şi expresiile „ne mişcăm mai cu talent", „marmota care învelea ciocolată", „pentru că merit" sau „puiuţ irezistibil".

Apelativele „frate", „tovarăş", „prieten" sunt, de asemenea, la modă. Un exemplu folosit de Radu Muşat este al unui individ care se plimbă prin faţa ecranului într-o sală de cinema. „Atunci se aude o voce din sală: «Alo, prietene, stai jos că nu eşti pe generic!»"

Amuzante în discuţii

Radu a scris despre expresiile la modă în februarie anul acesta, într-un moment în care se înmulţiseră în discuţiile cu prietenii şi deveniseră contagioase. „Le mai folosesc şi eu, poate pe unele nu în aceeaşi măsură ca în momentul în care am scris postul, dar încă o fac", explică bloggerul.

Chiar dacă a primit şi critici, Radu spune că foloseşte astfel de expresii pentru că pot transforma discuţia într-o conversaţie amuzantă. „Cine le foloseşte, o face exact pentru că e o modă, ca şi vestimentaţia, încălţămintea, accesoriile", explică el. Pe moment, sunt interesante şi-i pot face interesanţi şi pe cei care le folosesc.

„În timp, se va renunţa la ele, dar doar pentru a fi înlocuite de altele", adaugă Radu. „La fel putem spune despre expresii care au fost altădată la modă, cum ar fi «sanchi», «ete scârţ», «ete fleoşc», «hai sifon»."

Enervante când se tocesc

Pe Cristina Iacob (25 de ani) au început s-o scoată din sărite vorbele „trendy" atunci când şi-a dat seama că le foloseşte. „Cel mai des foloseam renumita marmotă care învelea ciocolata", spune ea. „Era amuzant la început, apoi mi-am dat seama că marmota aia era peste tot. Am ajuns s-o urăsc." Chiar dacă nu are o problemă cu expresiile în sine, pe Cristina o deranjează frecvenţa cu care apar în conversaţie, ceea ce dovedeşte cât de lipsiţi de originalitate sunt utilizatorii. „Ne place să luăm lucrurile de-a gata, nu mai căutăm nimic, nu mai avem curiozităţi."

Unele devin „clasice"

Există şi cuvinte care i se par inofensive Cristinei - „marfă", „cool", „super"- pentru că au trecut deja din categoria la „modă" în categoria „clasice". Dar chiar şi acestora, Cristina nu le vede rostul în conversaţie. „Poate doar să dovedim, încă o dată, că suntem o societate de consum. Înghiţim tot, nu prea producem nimic."

Lingvista Rodica Zafiu, şefa catedrei de Limba Română la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, spune însă că, de cele mai multe ori, cuvintele nu ajung nejustificat la modă. Sunt folosite fie pentru a umple un spaţiu în conversaţie, cum este cazul lui „gen", fie pentru a aduce conotaţii pozitive, cum s-a întâmplat cu „job", mai elegant şi mai modern decât slujbă sau serviciu.

Cum îşi fac tinerii trendurile

Tinerii consideraţi „trend-setteri" (cei care impun moda, n.r.) ai generaţiei lor au mai degrabă tendinţa să respingă cuvintele şi expresiile devenite o modă, folosite de toată lumea, pentru că vor să fie originali, să iasă din tipare. Oana Mirilă, director de cercetare calitativă GfK România, a observat această înclinaţie printre tinerii cu vârste între 15 şi 22 de ani care au participat la studiul „Generaţia «Converse»", realizat în perioada august-noiembrie 2009.

Contra curentului

„Am remarcat tendinţa de a se opune ideii de a fi «cool», prezentă la toţi adolescenţii care simt nevoia să se diferenţieze", spune coordonatorul cercetării. „Pentru ei, a fi diferit e foarte important: de la cum se îmbracă, la ce muzică ascultă, în ce locuri se duc. La fel şi la nivel de limbaj, e o competiţie şi aici."

Pentru participanţii la sondaj, limbajul nu este doar o formă de comunicare, ci şi un instrument prin care îşi asumă apartenenţa la un grup sau, dimpotrivă, se poziţionează în afara lui. Şi, pentru trend-setteri, important este să fie împotriva curentului, spune Oana Mirilă. Cel puţin la nivel declarativ, nu-şi asumă şi nu recunosc influenţele. Dar ele există, iar cea mai puternică vine de pe internet, spune cercetătoarea.

În limbajul celor incluşi în sondaj s-a remarcat folosirea cuvintelor în engleză, atât în exprimarea orală, cât mai ales în cea scrisă, pe forumurile
online create special pentru cercetare. Şi tot din discuţiile scrise, Oana Mirilă a observat că tinerii prescurtează cuvintele până când se transformă într-o înşiruire de consoane, cel mai probabil din comoditate, dar şi din dorinţa de a fi înţeleşi doar de grupul lor.

Drumul cuvintelor noi în limbă

Noţiunea de „limbaj la modă" este destul de ambiguă, în opinia lingvistei Rodica Zafiu (foto), pentru că este dificil să delimitezi exprimarea de subiectul conversaţiei. „Cuvintele la modă sunt legate de obiecte sau teme de discuţie la modă. Se vorbeşte mult despre termopan şi celulare pentru că obiectele au devenit tot mai frecvente", spune Zafiu. La fel s-a întâmplat cu „aviara", „încălzirea globală" sau „criza". „De multe ori e greu să spui dacă e o modă a cuvintelor sau vine din afara limbii, prin simpla frecvenţă a unei teme sau a unui obiect."

image

De-a lungul timpului, limbajul s-a lăsat influenţat de diverşi factori: de limbile străine, de nevoia de a umple un gol în vocabular. Astfel, în anii '90 au apărut „implementare", care între timp s-a banalizat, sau „a monitoriza", cuvânt care s-a impus pentru că este mai tehnic decât „a supraveghea". Mai recent, „locaţie" a început să fie folosit într-un sens greşit, pentru a înlocui cuvântul loc. „Justificarea iniţială ar putea fi nevoia de precizie, pentru că loc poate să însemne foarte multe lucruri. Locaţie ar fi mai precis. Paradoxal însă, şi locaţie ajunge să fie folosit într-un sens vag", explică lingvista.

Principala sursă a cuvintelor nou-intrate în limbă o reprezintă împrumutul lexical şi calcul lingvistic. Foarte multe dintre elementele vocabularului curent de astăzi ni se par banale, dar şi ele au fost cuvinte la modă, spune Zafiu. „«Ghinion», un termen franţuzesc intrat la sfârşit de secol XIX în vorbirea familiară, este astăzi un cuvânt de bază al limbii, chiar dacă are doar o sută şi ceva de ani."

Împrumuturi de sute de ani

La fel, „grecisme" care au fost la modă acum 200-300 de ani - a se plictisi, schimonosi, fandosi - sunt astăzi cuvinte româneşti. În ultimii 20 de ani, cea mai mare influenţă asupra limbii române a avut-o engleza, limba pe care copiii de astăzi încep s-o înveţe de la grădiniţă.

Totuşi, la fel ca în vestimentaţie, cuvintele la modă sunt de evitat de către cei care vor să folosească un limbaj cât mai personal, uşor de recunoscut, elegant şi cu proprietatea termenilor, spune lingvista. „Nu sunt un rău absolut, dar, stilistic, sunt un dezavantaj, precum clişeele: sunt comode, uşor de recunoscut, dar sunt ieftine."

Repetarea le transformă în clişee

Radu Paraschivescu (foto), scriitorul care a luat la bani mărunţi limba română şi pe vorbitorii ei în trei dintre cărţile sale, spune că, deşi ar vrea să creadă că limba noastră nu este supusă modei, „realitatea îi dă peste nas". Ceea ce nu ar trebui să fie un lucru rău, pentru că este firesc ca limbajul să se modifice permanent. Dar descoperă mereu exemple negative.

„Multe persoane cu contur public nu au proprietatea termenilor. Şi aici nu e vorba doar de folosirea greşită a lui «locaţie», «lucrativ» sau «fortuit», ci şi de preluarea greşită a unor expresii: «Furcile caudine», care au ajuns să însemne un fel de test valoric, semn că utilizatorii formulei n-au avut curiozitatea să umble la dicţionar, şi «afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul», care e echivalat greşit cu «una vorbim, alta fumăm», când de fapt sensul lui e altul", explică Paraschivescu.

Excese ridicole

Scriitorul acuză şi folosirea excesivă a verbelor la participiu, ceea ce duce, în unele cazuri, la exemple ridicole: „Pacientul a fost temperaturizat", „vindem beton elicopterizat". „Ca să nu mai spun de «instructat» în loc de «instruit», peste care dau din ce în ce mai des. Mă crispează expresia «a fi în tendinţe», care mi se pare o formă de ţopism semantic."

Toate aceste cuvinte şi expresii îşi pierd însă „substanţa şi încărcătura", din cauză că sunt repetate obsesiv. „Ele ajung să nu mai însemne nimic. Mai grav, după ce sunt date deoparte, nu le mai foloseşte nimeni şi ajungem taman în extrema cealaltă, la neglijarea totală şi sistematică. Nu sunt sigur că există o fascinaţie pentru anumite cuvinte. Cred că ele sunt pur şi simplu folosite mimetic sau pe post de umplutură", conchide scriitorul.

Puţine expresii au o viaţă lungă

Din invazia de cuvinte care „se poartă" la un moment dat, doar câteva au viaţă lungă, explică lingvista Rodica Zafiu. „Cool" este un exemplu internaţional, la modă în toată lumea, nu doar în România. Un altul este cuvântul „super", care a ieşit din conversaţiile găştii de prieteni şi s-a instalat stabil în limba română ca „instrument multifuncţional" pentru a forma superlative: super-distracţie, super-fericit, super-ofertă.

Stil de viață


Ultimele știri
Cele mai citite