VIDEO REPORTAJ Radu Beligan, un Artist al Poporului pe care poporul îl plânge, dar nu-i ştie cariera
0Moartea lui Radu Beligan a fost un nou prilej pentru politicieni, oameni de cultură şi numeroase vedete autohtone să-l elogieze pe cel care a fost considerat de mulţi „un maestru al teatrului românesc”. Însă pentru oamenii simpli, deşi numele rezonează, biografia acestuia e mult prea puţin cunoscută.
La sfârşitul piesei radiofonice „Preţioasele ridicole” (Molière), povestitorul prezintă distribuţia într-o ordine demnă de galele internaţionale de teatru şi film: „Marchizul de Mascaril, Radu Beligan, artist al poporului”, răsună în boxele radioului vocea timbrată a lui Ion Lucian, actor şi coleg cu defunctul în numeroase distribuţii radiofonice şi nu numai. Desigur, erau anii de glorie ai comunismului, iar actorul decedat miercuri era unul dintre privilegiaţii sistemului, ocupând funcţii importante în aparatul politic al vremii, dar şi în cunoscute teatre din Capitală, inclusiv la Teatrul Naţional Bucureşti (TNB).
Dar cât de cunoscut este Radu Beligan poporului în slujba căruia a muncit necontenit timp de mai bine de şapte decenii? Ca să aflăm răspunsul la această întrebare, am mers chiar în faţa TNB-ului, acolo unde mai mulţi angajaţi ai teatrului se luptau joi cu o cortină neagră de mărimi impresionante, pe care încercau s-o agaţe de faţada clădirii, în semn de doliu pentru cel care a condus instituţia timp de mai bine de două decenii (1969-1990).
Teatrul Naţional Bucureşti se pregăteşte de doliu. Foto: Mircea Barbu
Întrebările au fost simple: „Ce a înseamnat Radu Beligan pentru dumneavoasră?” şi, în cazul în care ştiau (pentru că da, au fost şi mulţi care nu auziseră de Beligan în viaţa lor), i-am întrebat şi „de care piesă de teatru sau film în care a jucat acesta vă amintiţi?”.
Dacă la prima întrebare cei mai mulţi au folosit cuvinte de laudă la adresa actorului, când a venit vorba de piesele de teatru sau filmele în care maestrul a jucat, răspunsurile au fost mult mai rezervate.
Printre trecătorii din Piaţa Universităţii, două tinere cu nasul în telefoanele mobile susţin că au „auzit ceva despre moartea lui Radu Beligan”, dar nu prea pot să-şi amintească o piesă în care acesta a jucat. „A fost un om important pentru noi, pentru români şi îl cunosc, l-am văzut.” Întrebate dacă ştiu o piesă de teatru sau un film în care acesta a jucat, cele două se uită una la alta şi pun capul în pământ. Tăcere. Câteva clipe mai târziu, un tânăr grăbit se opreşte brusc în faţa teatrului, atras fiind de cortina neagră impunătoare de pe faţadă. „Multe generaţii de actori cred că s-au inspirat de la dânsul, nu?” se intreabă retoric. Îl cunoaşte şi ştie numele, dar şi el are probleme în a-şi aminti un rol în care actorul l-a impresionat.
Mulţi cunosc numele, puţini cariera. Foto: Mircea Barbu
Nu trece prea mult timp şi, din curtea TNB-ului, un domn aflat în trecere dă verdictul final asupra carierei fostului director al clădirii din spatele său. „După părerea mea, domnul Radu Beligan a fost un geniu pentru cultura română.” la fel ca ceilalţi, nici el nu-şi poate aminti un rol memorabil al celui mai longeviv actor român. Experimentul a continuat timp de mai multe ore, cu zeci de persoane, însă puţini au fost cei care au ştiut ceva mai mult despre Radu Beligan decât numele şi faptul că a fost un mare actor român.
O carieră demnă de Cartea Recordurilor
Radu Beligan a avut o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio. În 2011, acesta a primit o stea pe Walk of Fame Bucureşti, iar doi ani mai târziu, Cartea Recordurilor i-a acordat titlul de „cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru”. Acesta a interpretat roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, dar şi universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov şi George Bernard Shaw.
Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti sâmbătă, între orele 10.00 şi 13.00, iar înmormântarea va avea loc în aceeaşi zi la Cimitirul Bellu, a anunţat miercuri Uniunea Teatrală din România.