VIDEO Ion Cristoiu şi Dan Falcan, la Adevărul Live. Cristoiu, despre Transnistria: „Să nu uităm că soarele strălucitor rămâne la Moscova”
0Jurnalistul Ion Cristoiu a discutat, la Adevărul Live, cu istoricul Dan Falcan şi cu moderatorul Ion M. Ioniţă despre tensiunile din Transnistria, despre căile prin care a fost cedată Basarabia, despre mizele protestelor din Turcia, despre întoarcerea la otomanism. Totodată, Cristoiu a făcut dezvăluiri în premieră despre vizita lui Alexandru Ioan Cuza la Istanbul.
Despre cedarea Basarabiei ruşilor
Dan Falcan: Basarabia a avut o soartă tragică, iar noi niciodată nu ne-am luptat pentru ea. Basarabia a fost mereu un fel de Siberie a României, acolo erau trimişi cei pedepsiţi.
Ion Cristoiu: Păcat că nu se face un roman-document despre cedarea Basarabiei. Este unul dintre momentele-trăznet din istoria naţioanală. Pentru trecerea Prutului, pentru intrarea în Primul Război Mondial, eram pregătiţi sufleteşte, era clar că se pregăteau aceşti paşi.
Nimeni nu se aştepta s-o cedăm, în raport cu pregătirea. Se făceau fortificaţii, Regele s-a dus şi a spus: „Nici o brazdă de pământ nu vom ceda!”
Dictatura carlistă începuse să-şi spună cuvântul, eram deja de doi ani într-o dictatură, cu un cult al personalităţii. Tineretul care se alăturase Legiunii fusese decimat.
La nivelul tineretului se ştiau aceste acţiuni - unele chiar teroriste - ale statului. Pe fondul acesta, cui să spui să apere România? Carol, putem spune, este responsabil şi din punctul acesta de vedere, că eram după doi ani de dictatură.
Dan Falcan
(foto dreapta): Apropos de decăderea morală, asta se vede şi în Consiliul de Coroană. Aici există câţiva - în principal istoricii, Iorga, în rest erau membrii guvernului, care doar dădeau din cap.
Într-un articol al lui Boris Stefanov, care apare în revista Cominternului, se subliniază nevoia de a recupera Basarabia. Apoi, sovieticii şi-au dat seama că trebuie să amâne problema, aşa că s-au distanţat de opinia lui Stefanov, au spus că este una personală, individuală.
Ion Cristoiu: Avem un exemplu de gestionare dezastruoasă a unei crize. Toată cercetarea noastră serioasă s-a făcut în perioada comunistă. Apoi s-au scris eseuri. Principalul pericol pentru principate nu erau turcii, din contră, ei au fost primiţi cu flori.
După cedare, Basarabia mai apare ca temă abia în 1944. Mareşalul nu voia să semneze armistiţiul pentru că el presupunea şi cedarea automată a Basarabiei. Nimeni nu a avut curaj să semneze cedarea Basarabiei. Pentru mentalul colectiv era foarte important.
Marea problemă nu e cedarea în sine, ci dezastrul cedării: pleacă armata, nici măcar nu au încercat să organizeze ceva. Nu au avut niciun plan, armata s-a retras în haos total.
Nu era vorba de cedare, poate că n-aveai ce face, dar puteai să opui o rezistenţă armată. Drama cea mai mare a fost la Chişinău. Oameni care s-au trezit dimineaţa şi li s-a spus: „Vedeţi că trebuie să plecaţi până diseară!”
Spui că nu cedezi nicio o brazdă, iar apoi cedezi jumătate de ţară. De aici a venit haosul. Trebuia să pregătească într-un fel populaţia, să-i avertizeze.
Ion M. Ioniţă: Ceea ce şochează este lipsa de preocupare pentru populaţia de acolo, indiferenţa.
Dan Falcan: Oamenii se gândeau că este mai bine să facem parte dintr-un imperiu slab, ne plătim tributul şi gata, decât să ajungem gubernie rusească. De aceea nici Eminescu nu a fost un fan al Războiului de Independenţă, nu a scris poezii despre asta, pentru că oamenii se temeau că o să ajungem sub ruşi.
Ion M. Ioniţă: Nici Germania n-ar fi permis ca România să fie ocupată în întregime de regimul sovietic.
Ion Cristoiu: Dictatura lui Carol a fost una veselă. Ca să fii promovat trebuia să fii zurliu ca el. De-asta spun, el n-a avut responsabilitatea unei dictaturi.
Despre tensiunile din Transnistria
Ion M. Ioniţă: Doar 10% din populaţia de acolo este favorabilă României. Înseamnă că rănile au rămas vii.
Dan Falcan: Da, dar şi cei 50 de ani de propagandă sovietică. Dar şi faptul că noi în 1940 am cedat şi i-am lăsat de izbelişte a rămas în mentalul colectiv. Să nu uităm ce s-a întâmplat acolo, deportări, lichidări, adevărate tragedii.
Mentalitatea a fost: cedăm Basarabia ca să ne luptăm pentru Ardeal. Nu ne-am luptat pentru Ardeal, nici măcar pentru Cadrilater. Singurul care n-a fost de acord a fost Maniu. El a sărit chiar şi la gâtul Regelui şi a zis: „Aşa se întâmplă când puterea este la cei care o obţin prin lovitură de stat”, iar Regele i-a răspuns „Haideţi să nu facem politică internă, domnule Maniu”.
Ion Cristoiu: Să nu uităm că soarele strălucitor rămâne la Moscova.
Ion M. Ioniţă: La Istanbul aţi făcut o călătorie istorică.
Ion Cristoiu (foto dreapta): Pregătesc un dosar istoric special despre vizita lui Cuza în Turcia, la puterile garante. Îmi place expresia asta, puterile garante. Şi acum avem puteri garante: UE, comisarii europeni... Atunci erau la Divan!
Nu m-a mirat ce se întâmplă acum la ei. Taksim este piaţa istorică a Istanbulului, nu cea centrală. Este o piaţă care în 1997 a găzduit ultimele proteste soldate cu morţi. Apoi s-a hotărât să nu se mai organizeze nimic acolo.
Dan Falcan: Poate UE făcea bine dacă-i primea din timp, poate că alta era situaţia acum.
Ion M. Ioniţă: Să nu uităm că este o naţiune tânără, încă îşi caută identitatea.
Ion Cristoiu: Acum îmi dau seama cât de mult ne-a făcut şcoala. Eu m-am apropiat de societatea otomană cu prejudecăţile din şcoală.
A.D. Xenopol spune la un moment dat: E foarte frumos ce fac ei, dar minte turcilor n-o poate schimba nimeni. A venit Ataturk, i-a bărbierit, le-a luat fesul, dar turcii vor rămâne turci.
Despre vizita lui Cuza la Istanbul
Ion Cristoiu: După dubla alegere, pe care, să fim serioşi, nu le-a făcut poporul, s-au întâlnit puterile garante. Au venit doi comisari şi, din notele consulilor francezi, reiese că Alexandru Ioan Cuza ar fi spus: „Trebuie să le dăm un bacşiş!”
Înainte de călătorie, Cuza a cerut un împrumut de la Cameră în acest sens. Turcii au fost foarte jigniţi: „Cum, voi credeţi că vă cerem bacşiş? Noi ne-am schimbat!” Există o notă a lui Cuza în care spune şi cât şi cui a dat bacşiş. Era o notă serioasă.
Înalta Poartă sau Sublima Poartă era una dintre porţile Palatului, se acolo se intra la Marele Vizir. Acum există o plăcuţă acolo.
Se încarcă comentariile...
