Tinerii cineasti lupta impotriva sistemului, dar ii perpetueaza naravurile

Cristi Puiu infiereaza masinatiunile concursului de la CNC, dar accepta un favor "peste rand" de la ministrul Culturii

Conflictul intre generatii, inexistenta solidaritate de breasla, "taberele" si interesele lor, sistemul pervertit, convalescenta prea lunga de dupa '89 sunt tot atatea puncte nevralgice ale aceluiasi subiect: cinematografia romaneasca. Daca ani la rand s-a vorbit despre o moarte clinica a acestei industrii, de cativa ani incoace au aparut nume - si mai ales talente - noi, care isi pun semnatura pe peisajul pestrit si, poate, si pe viitorul sau. Au facut filme cu aer proaspat, au adus din nou spectatorii in salile de cinematograf si, lucru deloc de neglijat, premii importante de la festivaluri prestigioase. N-am mai avut niciodata un Urs de Aur si un Palme d'Or in acelasi an, cum s-a intamplat in 2004, tinerii cineasti romani s-au alaturat acum elitelor de pretutindeni. Suntem, totusi, departe de cea mai buna dintre lumile posibile: performanta din afara granitelor nu-ti garanteaza, in Romania cel putin, o apreciere pe masura. Asa se face ca un regizor precum Cristi Puiu nu numai ca nu a beneficiat de un "bonus", vreun vot de incredere ca urmare a premiului de la Berlin, dar, mai mult, a fost respins la recent incheiatul concurs CNC. (Interesant este ca regulamentul concursului de anul acesta a fost modificat conform cerintelor tinerilor creatori, iar comisia a fost alcatuita din membrii tuturor organizatiilor profesionale, inclusiv Asociatia Cineastilor, al carei presedinte este Cristi Puiu). Puiu a fost, ieri, eroul unei conferinte de presa convocate de colegul sau Catalin Mitulescu, prin care cei doi au dorit sa-si faca publica pozitia in legatura cu concursul de la CNC. E firesc ca un autor cu rezultate exceptionale sa se simta jignit de hotararea comisiei de selectie si sa condamne cinematografia in care este nevoit sa munceasca. E firesc ca, alaturi de colegii de generatie, sa incerce sa schimbe un sistem pe care il gaseste falimentar. Sa militeze pentru ca "proiectele sa fie apreciate in raport cu valoarea lor si in raport cu performantele anterioare ale autorului", pentru coerenta politicii din cinematografie. Tinerii protestatari condamna "gastile" din domeniu, pentru naravurile lor si indarjirea cu care, dribland etica si principiile, le fac viata amara. Isi doresc "o lume normala, in care sa facem conferinte de presa doar cand ne lansam filmele, nu pentru concursuri". Dar in ce fel alege Cristi Puiu sa infiereze actualul sistem pagubos? Nu delimitandu-se de el, ci acceptandu-i un favor. Dupa anuntarea rezultatelor de la CNC, candidatii respinsi au la dispozitie un termen de 30 de zile (care expira la finele acestei luni) in care sa depuna contestatii. Dupa data-limita de trimitere a contestatiilor, acestea sunt analizate si solutionate, cel mai probabil de o comisie alcatuita in acest scop. Cristi Puiu a depus, in urma cu cateva zile, o contestatie la Ministerul Culturii, solicitand si o audienta ministrului Razvan Theodorescu. In mod exceptional, acesta din urma a jonglat putin cu regulamentul si, fara a astepta sa se scurga perioada alocata depunerii contestatiilor, i-a dat castig de cauza, cu viteza luminii (sa mai fi pierdut vremea si cu cititul scenariului?). Aceasta sa fie cea mai buna cale de a protesta impotriva unei oranduiri pe care vrei s-o schimbi, punandu-te de acord cu o mica ignorare a regulamentului (bun sau rau, dar bine stabilit), numai pentru ca tu ai ceva de castigat de pe urma ei? Catalin Mitulescu isi prezenta colegul la conferinta de presa ca pe un "artist contestatar", caruia membrii comisiei de selectie au tinut mortis "sa-i dea o lectie" respingandu-i proiectul. Te-ai fi asteptat ca la intalnirea cu jurnalistii Cristi Puiu sa anunte, poate, faptul ca refuza privilegiul acordat de ministru si ca tot ce a urmarit, cu contestatia sa, a fost sa demonstreze ca are dreptate si ca proiectul sau este valoros. Ca nu are nevoie de tratament preferential pentru a-si arata clasa. Sa fi facut acest anunt, in numele onoarei, "despre care nu s-a mai vorbit, dar care a inceput sa se simta si in cinematografie", dupa cum preciza Catalin Mitulescu. Am auzit, in schimb, un discurs de multumire ("Daca voi face film anul acesta este numai gratie deciziei ministrului Culturii") si o prea grabnica impacare cu situatia. Catalin Mitulescu sublinia ca "In nici un caz nu ne vom opri aici, daca lui Cristi i s-a dat film nu inseamna ca totul va fi roz", insa cata credibilitate poate avea cineva care demasca hibele unui sistem si se declara hotarat sa-l aduca in stare de functionare, cand ii perpetueaza el insusi proastele obiceiuri? Regizorul Thomas Ciulei, prezent si el la conferinta, a punctat: "Ministerul, impreuna cu CNC, ne intinde o cursa: acest termen de 30 de zile. Daca nici acest termen nu se respecta, unde ajungem? Faptul ca Cristi Puiu face film nu schimba situatia la CNC deloc. Daca ne bucuram pentru Cristi si ii lasam pe ceilalti deoparte, inseamna ca acceptam politica CNC-ului". Protagonistii conferintei de ieri sunt, indubitabil, doi cineasti talentati, care merita o soarta buna in propria tara. Ar trebui ca energia lor sa se consume pe proiecte noi, nu pe proteste. Din pacate, sunt nevoiti sa se bata pentru a imbunatati legea cinematografiei si, odata cu ea, situatia industriei de film. Trebuie sa lupte impotriva taberelor de azi, sabotoarele celor care maine ar putea sa insemne cinematografia romaneasca. Riscul la care se expun, dupa cum stau lucrurile in prezent, este sa devina, ei insisi, inca o tabara.