Poetul Ioan Es. Pop: „Nostalgiile mi le-am topit în poezii“

„Contează acele cărţi cu foi tăcute, pe care le răsfoieşte cineva într-o mare singurătate“, afirmă poetul Ioan Es. Pop, într-un interviu pentru "Adevărul". „Ieud senza uscita" este titlul traducerii în italiană al celebrului său text. Ioan Es. Pop (59 de ani), născut în Maramureş, spune că  în Bucureşti simulează "adaptarea" şi că în poezia sa "e multă povestire".

Poeziile lui Ioan Es. Pop, traduse în italiană de Clara Mitola, au fost lansate la standul României de la Salonul de Carte de la Torino, organizat de ICR prin Centrul Naţional al Cărţii şi de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică-Veneţia.

Ioan Es. Pop (1958) este unul dintre cei mai originali poeţi ai generaţiei ’90. Născut în Maramureş, din 1989 locuieşte în Capitală, unde lucrează ca editor şi jurnalist.  A publicat până în prezent peste zece volume de poezii: "Ieudul fără ieşire" (1994) – "Ieud senza uscita" (2016), "Porcec" (1996), "Pantelimon 113 bis" (2000), "Podul" (2000), "No exit" (2007), "Unelte de dormit" (2011), "Opera poetică" (2016) pentru care i-au fost decernate numeroase premii literare. "Un giorno ci svegliamo vivi. "Ieud senza uscita e altre poesie” a fost tradus de Clara Mitola şi publicat de editura Valigie Rosse.

"Adevărul": Cum sună poezia dumneavoastră în limba italiană ?

Ioan Es. Pop: Dacă traducătoarea Clara Mitola este mulţumită, ar trebui să fiu şi eu mulţumit. La un moment dat, în urmă cu câteva luni, când am lansat cartea la Veneţia, am spus că adevăratul autor în italiană este Clara, traducătoarea, prin urmare ea este într-un fel autorul autorului. Este prima dată când sunt publicat în volum, în limba italiană.

În ce alte limbi mai sunteţi publicat ?

Prima apariţie a fost în 2009, în Suedia, la editura Tranan din Stockholm, unde am şi lansat acelaşi "Ieud utan utgång/ Ieudul fără ieşire", după aceea în 2010, 2011 au urmat alte traduceri la o editură pariziană. La editura Universităţii din Plymouth , Marea Britanie, titlul ales a fost "no way out of hadesburg" - au găsit un echivalent pentru Ieud, hadesburg care se potriveşte teribil de bine.

Ce au înţeles străinii din Ieudul dumneavoastră ?

Nu doar că au fost traduse aceste cărţi, dar am mers şi eu pe urmele lor să aflu ecoul. Şi citindu-le în faţa publicului din diverse ţări, mi-am dat seama că ele sună bine, de vreme ce există ascultători entuziasmaţi de aceste poeme.

Volumul din limba italiană are o copertă foarte sugestivă. E realizată după cel din limba română ?

Nu, dar baza este "Ieudul fără ieşire" apărut în 1994, şi reeditat la 21 de ani de la prima apariţie.

Cum va simţiţi să vă citiţi poeziile în faţa unui public de altă naţionalitate, să vă auziţi poemele într-o limbă străină?

 Am fost fericit să imi aud versurille vorbite, citite şi în catalană. Am fost, de curând, la Barcelona. Ion Mureşan m-a însoţit în Spania. La o editura din Palma de Mallorca, ne-a apărut volumul "Assedegats"  ceea ce înseamnă însetaţi...Suntem însetaţi de public străin şi la propriu, şi la figurat. (Râde).

Vă e dor de Maramureş ?

Mi-e dor, dar nu sunt nostalgic. Nostalgiile mi le-am topit în poezii. Mi-e un dor aproape raţional de Maramureş. Ştiu, bunăoară: cu cât îmi doresc să ajung acolo, cu atât mai mult ajung mai rar.

V-aţi adaptat în Capitală ?

Nu. Dar simulez adaptarea.

Ce şanse mai are poezia în lumea noastră atât de grăbită şi de informatizată acum?

Sunt convins că nu la târguri îşi are poezia audienţa. Contează acele cărţi cu foi tăcute, pe care le răsfoieşte cineva într-o mare singurătate. Acolo este marele succes al poeziei, nu la acele târguri extrem de pline de zgomot de fond, unde o poezie, care e un animal extraordinar de discret, n-are şanse de a fi auzită decât poate la jumătate din potenţialul ei. Dar şi aşa e bine: întâi îl vezi pe poet şi apoi te duci şi la cartea lui.

Spuneţi-mi puţin despre stilul dumneavoastră, cum vi l-aţi modificat în timp?

Stilul m-a schimbat pe mine, nu neapărat eu stilul. Bunăoară. prima carte, "Ieudul fără ieşire" din 1994 era rodul a 20 de ani de acumulări, răstimp în care am tot scris, dar nu am fost eu în totalitate...

La început, ca orice autor am imitat, şi am imitat cu fervoare... Am fost o vreme Eminescu, apoi am fost Lucian Blaga, apoi Nichita Stănescu, că să dau câteva exemple...  Am fost T.S. Eliot, am fost inclusiv un romancier precum James Joyce. Asta a dus la o acumulare menită să facă posibilă o nuntă între poezie şi proză şi dramaturgie. Poezia mea e multă povestire.

Când aţi avut sentimentul că v-aţi găsit cu adevărat vocea interioară şi aţi fost dumneavoastră înşivă?

Nu foarte devreme. Căutările au durat mult, dar pe la 27 de ani, am reuşit să scriu poemul numit "Iarnă cu Mircea". Am simţit că acolo se află vocea mea şi de acolo trebuie să continui, să merg mai departe. Iar în ultima carte, naraţiunea este mai rareriată, volumul se numeşte "Arta Fricii". Povestea cedează locul unor meditaţii...

Colecţionarul de premii

Numele: Ioan Es. Pop

Data şi locul naşterii: 27 martie 1958, Vărai (judeţul Maramureş)

Studiile: A absolvit, în 1983, Facultatea de Filologie, secţia română - engleză a Universităţii din Baia Mare.

Activitatea publicistică:
Debutează editorial, în 1994, cu volumul de poeme „Ieudul fără ieşire“ (Editura Cartea Românească). În paralel, colaborează cu poezii la revistele „Luceafărul“, „Nouăzeci“, „Tribuna“, „Astra“, „Contemporanul“, „Vatra“, „România literară“, „Contrapunct“ şi „Convorbiri literare“.
A publicat, până în prezent, opt volume de poezie şi alte patru antologii.

Premii:
Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
Premiul Primăriei municipiului Bucureşti pentru cel mai bun volum (1996)
Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor (1996)
Premiul Academiei Române pentru poezie (1999)
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1999)
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2003)
eud senza uscitaOrdinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, 2004

Locuieşte în: Bucureşti

Clara Mitola este traducătoare de poezie contemporană din limba română în limba italiană. În 2013 a publicat antologia bilingvă Zestrea de aur – La dote d’oro de Mariana Marin şi, în 2014 culegerea de versuri Virgil Mazilescu, Guillaume poetul şi administratorul – Guillaume il poeta e l’amministratore. Între 2011 şi 2012 a gestionat rubrica on-line «Contrasens» a blogului literar Scrittori precari, pentru care a tradus poezie şi proză scurtă scrisă de autori contemporani (Dan Lungu, Vasile Ernu etc.). Din 2012 colaborează cu revista bilingvă „Orizonturi Culturale italo-române”.