„Păcatele“ de tinereţe ale lui Emil Cioran

Editura L’Herne a publicat traducerea integrală în limba franceză a volumelor „Schimbarea la faţă a României” şi „Despre Franţa”. Pentru cartea „Schimbarea la faţă a României”, Emil Cioran a fost acuzat de legionarism.

MAI CITEŞTE ŞI:

„Comoara“ din pivniţa lui Cioran
Valoarea manuscriselor lui Emil Cioran, estimată la peste un milion de euro
Viaţa familiei Cioran printre securişti
Emil Cioran va fi omagiat la Madrid

Fondată în anii ’60, Editura L’Herne a fost condusă, din 1972, de Constantin Tacu, graţie căruia au apărut în Franţa o serie de opere semnate de scriitori din Estul Europei. Un vis al lui Tacu, rămas nedefinitivat la dispariţia lui, a fost publicarea „Schimbării la faţă a României” de Emil Cioran, care a apărut în 2009, în îngrijirea fiicei lui, Laurence Tacu, actualul director al editurii.

Traducătorul celor două volume este cunoscutul Alain Paruit, originar din România. Scrisă în 1936, „Schimbarea la faţă a României” dovedeşte fascinaţia exercitată în tinereţe asupra lui Cioran de ideologia hitleristă şi de totalitarism.

Ea avea să dureze puţin, cea de a doua carte apărută acum la Paris, „Despre Franţa”, fiind un elogiu al „măsurii Franţei şi al Franţei ca măsură”. A fost suficientă însă pentru a-i atrage acuze, atât în România de după război, cât şi, relativ curând, într-un volum dur semnat de Alexandra Laignel-Lavastine şi consacrat scriitorilor români din exil, Cioran, Mircea Eliade şi Eugen Ionescu.

Ispăşirea prin scris

Aşa cum era de aşteptat, cele două apariţii au suscitat discuţii în contradictoriu în Franţa. „Le Figaro littéraire” a analizat aceste apariţii într-un amplu interviu cu filosoful, scriitorul şi eseistul Alain Finkielkraut, admirator al lui Cioran, pe care l-a considerat „unul dintre cei mai mari scriitori de limbă franceză ai secolului XX”. 

Cunoscut pentru lucrările lui privind totalitarismul şi antisemitismul, Finkielkraut consideră că această carte este „păcatul de tinereţe” al autorului român şi că i-a influenţat întreaga creaţie de după aceea, prin ruşinea pe care a resimţit-o: „Cioran şi-a ispăşit entuziasmele, s-a convertit la o formă elegantă  împotriva forţei elementare, la scepticism, la disperarea radicală şi a scris în franceză”, a explicat Finkielkraut. El a adăugat că toată opera lui Cioran este „o meditaţie critică asupra delirului de început”.

Un document istoric

Aşa cum a remarcat şi un alt critic francez, Sebastien Lapaque, în pofida tenaţiei sale totalitare de la începutul anilor ’30, când a cunoscut Germania şi politica lui Hitler, Cioran a aparţinut, ca spirit, nonconformiştilor începutului de secol, admiratori ai lui Nietzsche, Bergson, Spengler sau Keyserling. „Acest motiv de scandal apare acum în franţuzeşte în integralitatea sa”, a menţionat Lapaque. „Este un document istoric şi literar de primă importanţă“, a continuat el.

În ţară, „Schimbarea la faţă a României” a fost reeditată cenzurat, în 1990, cu o prefaţă a autorului, în care a scris: „Am considerat că este de datoria mea să suprim câteva pagini pretenţioase şi stupide”.