Ivor Porter: Povestea britanicului care a militat pentru eliberarea României de sub Germania Nazistă

Ivor Porter, chipeșul, politicosul și binevoitorul diplomat care s-a retras din Biroul Afacerilor Externe în 1973 după o carieră marcantă, a trăit în România  o poveste remarcabilă în timpul activităților sale, pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial, ca agent al serviciilor secrete britanice (SOE).

Și-a spus povestea în „Operațiunea Autonomous” (operațiune din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, desfășurată de serviciile secrete aliate pe teritoriul României în 1943) în anul 1989 și apoi a scris o biografie excelentă a Regelui Mihai I al României, în 2005. Porter a fost împreună cu Regele Mihai în noaptea în care Regele a lansat lovitura sa împotriva cotropitorilor germani, în august 1944,  notează „The Independent”.

Ivor Porter s-a născut în 1913 în oraşul britanic Barrow-in-Furness, loc descris chiar de el ca fiind un oraș curat, simetric, plasat pe marginea „Țării Lacurilor“ (nord-vestul Angliei). Tatăl său, Herbert, a fost „un poet frustrat”. Mama sa, Evelyn, l-a certat deseori pentru că „are capul în nori”. Copilăria lui Ivor pare să fi fost una fericită, plină de jocuri de crichet, tenis și plimbări în Țara Lacurilor. A urmat Universitatea din Leeds, unde și-a luat licența și a făcut un doctorat, apoi a devenit profesor și și-a găsit o slujbă stabilă ca lector al Consiliului Britanic în București.

Prima impresie despre România

A sosit în România în martie 1939, iar primul său contact a fost cu Gara de Nord, pe care a descris-o cu multă pasiune: „Gara de Nord era și mai plină de viață decât Gare du Nord (prin care trecuse în drumul său spre România) – mulțimea mult mai latină...bărbații mai duri, femeile un pic frivole, țăranii îmbrăcați în haine ţărăneşti  și singurul englez de pe peron îmbrăcat ca un englez. Acesta era, fără umbră de îndoială, profesorul Burbank, privirea sa plimbându-se nervos de la o cușetă de clasa a doua la alta, întrebându-se ce fel de asistent i-au trimis” (fragment din „Operațiunea Autonomous”).

Porter a ajuns într-un București plin de viață, care avea aerul unui mic Paris oriental. I-au atras atenţia mașinile luxoase ce rulau pe stradă și cum acestea trebuiau să evite carele trase de boi sau țiganii care găteau în mijlocul străzii.

Situația politică a României i s-a părut interesantă datorită Regelui Carol, care și-a exilat soția în favoarea amantei roșcate, doamna Lupescu. Pe măsură ce puterea celui de-al Treilea Reich creștea, românii aveau planuri mărețe de distrugere a rezervelor de petrol care alimentau mare parte din Germania. În vara anului 1940, bomba mult-așteptată a căzut: România a ajuns sub control german. Regele Carol a abdicat în favoarea fiului său, Mihai, și românii au ajuns să contempleze un viitor prins între două puteri la fel de disprețuite: Rusia și Germania. Porter s-a transferat de la Consiliul Britanic la Misiunea Diplomatică Britanică din București. Își folosise deja o vacanță spionând Transilvania și a ajutat la cifrarea mesajelor la Misiunea Diplomatică.

La începutul anului 1941 a zburat la Cairo pentru instruire. S-a gândit că ar putea fi de folos pentru SOE, în România. A dat dovadă de curaj pentru că s-a oferit voluntar, dat fiind faptul că un atac de poliomielită i-a șubrezit sănătatea (pentru tot restul vieții a rămas cu dificultate la înghițit). Dar s-a supus unui antrenament intens în Cairo – se arunca din camioane care rulau cu o viteză de 65 kilometri pe oră și făcea sărituri cu parașuta din turnuri, lucru pe care l-a considerat înspăimântător din cauza răului de înălțime de care suferea. Ciudat, săritura cu parașuta din avion i s-a părut mult mai ușor de realizat.

Prizonier în România

În următorii doi ani, forțele aliate au plănuit o misiune pentru a încuraja românii să-și recupereze țara și să se predea rușilor. În decembrie 1943, Porter împreună cu un român și cu un industriaș britanic, Alfred Gardyne de Chastelain, au aranjat să fie parașutați înapoi în România. Pilotul a fost mult prea încrezător, deși era ceață și semnalele, care trebuiau primite de la sol, erau invizibile. Totuși, au fost aruncați, fiecare având un pistol, câteva sandvișuri, haine civile și parola „îl caut pe Ștefan”. Doi au aterizat într-un câmp arat, cel de-al treilea într-un copac. Au fost curând văzuți de țăranii cărora li se oferise o recompensă dacă raportau prezența străinilor. N-a trecut o zi și au fost capturați de către jandarmi locali și de către civili.

Cei care i-au reţinut se temeau ca misiunea lor să nu fie de a sabota puțurile de petrol. Cei trei au petrecut Crăciunul în închisoare, dar românii i-au tratat bine. Li se aducea mâncare de la un restaurant local și li se dădea o sticlă de vin pe zi. Teama de a fi interogați de poliţia politică nazistă nu s-a materializat. Porter a scris versuri, a făcut progrese în studiul limbii române și a jucat bridge. A încercat să transmită informații prin intermediul cărților poștale, dar prietenii săi nu au reușit să-i descifreze codul. Bombardamentele asupra Bucureștiului de către forțele aliate au început în primăvara anului 1944 și condițiile din închisoare ale celor trei s-au înrăutățit: Porter îşi aminteşte de uciderea a 46 de ploșnițe într-o singură noapte.

Eliberarea şi promovarea la rangul de maior

După mai bine de șase luni, au început să se gândească la evadare, dar, pe neașteptate, pe 27 august 1944, au fost eliberați. Regele Mihai a regizat o lovitură de stat și a anunțat că țara sa se retrage de sub Puterile Axei (formată din Germania Nazistă, Italia Fascistă și Japonia Imperialistă). În bucuria eliberării, Porter și prietenii săi spioni au fost ridicați pe umeri și purtați până la Palatul Regal.

Ivor Porter și-a început munca și a trimis rapoarte la Cairo. Lovitura de stat a funcționat foarte bine, din august 1944 nu a mai fost exportat petrol către cel de-al Treilea Reich. Erau vremuri incitante: „Am muncit din greu și până foarte târziu, am stat și mai mult la discuții, la mese, la băute și luând parte, cu toții, la o perioadă a schimbării.” I-a fost acordat Ordinul Imperiului Britanic și promovat la rangul de maior.

Porter și mulți alții munceau acum pentru restaurarea unei Românii democratice, dar curând au aflat că mulți nu le erau recunoscători pentru eforturile depuse în numele lui Churchill. Winston Churchill, prim-ministrul Angliei, a încheiat un acord secret cu Stalin privind predarea României către Rusia, cu promisiunea dictatorului sovietic că nu va interveni în Grecia. 

România a rezistat în fața comunismului cât a fost posibil, dar Regele Mihai și-a dat seama de context și a abdicat în 30 decembrie 1947. Porter a părăsit Misiunea Diplomatică în 1948. În 1951 a plecat la Washington și apoi s-a alăturat delegației britanice la NATO, în Paris, ca Șef al Cancelariei. A lucrat apoi în Cipru, Strasbourg și India, apoi s-a întors în Europa, pentru ca apoi să fie ambasador în Senegal, Guinea, Mali și Mauritania.

Porter, împreună cu cea de-a doua soție a sa, Katerina, dețineau două case încântătoare pe ambele maluri ale Văii Ronului. Acolo, Ivor a lucrat cu abnegație, chiar şi după vârsta de 90 de ani, la cărțile sale. Toate acestea sunt povești fascinante, dar sunt, de asemenea, și documente istorice de o importanță majoră. În anul 2008 lui Ivor Porter i-a fost acordată Crucea Casei Regale a României, o recunoaștere a dedicației sale pentru România și poporul român.

Pe 29 mai 2012,  Ivor  Porter s-a stins din viaţă, la aproape 99 de ani.