Iustin Moisescu, patriarhul care s-a opus ideilor măreţe ale lui Ceauşescu
0Patriarhul Iustin, născut în 1910, în satul Cândesti din fostul judeţ Muscel, ca fiu al unui învăţător care s-a jertfit în Războiul pentru întregirea ţării, a rămas orfan de tată la o vârstă fragedă. Iustin Moisescu a urmat Seminarul, Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu rezultate excepţionale, iar la mijlocul anilor 30 a fost trimis de patriarhul Miron să îşi continue studiile în Grecia.
În 1937, la vârsta de 27 de ani, Iustin Moisescu obţinea titlul de doctor în teologie al Universităţii din Atena cu o teză, redactată în limba greacă, despre Evagrie din Pont, care avea să rămână până astăzi un punct de referinţă bibliografică. Această lucrare trebuie aşezată în contextul epocii, în care teologia noastră începea să se impună prin contribuţii de valoare, menite să reziste probei timpului, cum sunt cele datorate părintelui Stăniloae (Viaţa şi opera Sf. Grigorie Palama 1938), Liviu Stan (Mirenii în Biserică, teză de doctorat) sau viitorul arhiepiscop Antim Nica, care publica, în 1939, în revista "Biserica Ortodoxă Română" primul studiu românesc despre rugăciunea lui Iisus.
O vocaţie de cercetător şi profesor
După ce şi-a obţinut doctoratul la Atena, Iustin Moisescu a trecut pe la Universitatea de la Strasbourg, apoi a fost profesor în Varşovia. Revenit în ţară a predat la Iaşi, Suceava şi în cele din urmă la Institutul de Teologie din Bucureşti adică la fosta Facultate de Teologie, pe care, în 1948, regimul comunist o desprinsese de Universitate. Ca formaţie, Iustin Moisescu a fost un teolog de studiu concentrat şi un profesor, având ca specialitate Noul Testament. După ce a funcţionat o scurtă perioadă de timp ca profesor la Seminarul Nifon din Bucureşti, a predat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varşovia (1938-1939).
După război, în 1946, Iustin Moisescu a dat la iveală o altă lucrare importantă, Activitatea Sf. Apostol Pavel la Atena, iar peste un deceniu va publica Ierarhia bisericească în epoca apostolică. De asemenea, va traduce, din limba greacă Simbolica lui Hristos Andrutsos. Acestei bibliografii referenţiale i se vor adăuga numeroase studii şi articole, pentru că Iustin Moisescu a fost un intelectual sclipitor, plin de acribie.
Foto dreapta: Iustin Moisescu (Sursă: Fototeca Ortodoxiei Româneşti)
Înlăturat de comunişti din învăţământ
La începutul anilor 50, profesorul teolog Iustin Moisescu a fost înlăturat din învăţământ de autorităţile comuniste. S-ar putea pune întrebarea: Cum s-a întâmplat că, peste câţiva ani, va ajunge mitropolitul Ardealului? Răspunsul credem este următorul: La vremea respectivă, ministrul Cultelor era Petre Constantinescu-Iaşi, care predase şi el la Facultatea de Teologie Iaşi Chişinău. Acest fost coleg şi-a amintit că profesorul Iustin Moisescu, la un moment dat, a avut o poziţie favorabilă unor studenţi cu simpatii politice de stânga cărora li se intentase proces. O făcuse nu pentru că ar fi avut el însuşi vederi de stânga, ci dintr-un sentiment de compasiune şi solidaritate omenească, trăsături de caracter ce îl vor caracteriza şi mai târziu ca mitropolit şi patriarh.
Mitropolit al Ardealului apoi al Moldovei
Aşa se face că în anul 1956, după moartea mitropolitului Nicolae Bălan, profesorul Iustin Moisescu intră în monahism şi este ales mitropolit al Ardealului. Nu va păstori în Sibiu decât zece luni, pentru că, după trecerea la cele veşnice a lui Sebastian Rusan, Iustin Moisescu devine arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. Va rămâne în această demnitate vlădicească timp de douăzeci de ani. Perioada era una cât se poate de grea pentru Biserică. Regimul comunist se afla în plină ofensivă, iar funestul Decret 410 din 28 octombrie 1959 avea să decimeze mănăstirile: din aproape zece mii de călugări şi călugăriţe, după aplicarea acestui decret cu urmări tragice pentru monahismul nostru, nu mai rămâneau în chinovii decât un număr foarte mic de monahi şi monahii. Îndată ce urgia se atenuează cât de cât, mai ales după amnistia deţinuţilor politici din anul 1964, mitropolitul Iustin începe să restaureze mănăstirile şi să reintegreze o serie de călugări în viaţa monahală. Este vremea în care părintele Cleopa, care trăise ascuns în munţii Moldovei, revenea la mănăstirea Secu şi ulterior la Sihăstria şi acelaşi lucru se întâmpla şi cu alţi duhovnici. Dar este şi vremea în care mitropolitul, provenit dintr-un profesor teolog, îşi dezvăluie marile calităţi de chivernisitor care i-au surprins pe mulţi.