Günter Grass sau despre conştiinţa vinovăţiei

1999 Scriitorul german primeşte Nobelul literar cu şapte ani înaintea unei mărturisiri controversate.Distincţia i-a fost acordată scriitorului pentru „fabulele sale întunecate şi jucăuşe, ce portretizează faţa uitată a istoriei“.

Născut, la 16 octombrie 1927, în oraşul Danzig, astăzi denumit Gdánsk, Polonia, într-o familie germano-poloneză din clasa de mijloc, Günter Grass s-a trezit confruntat, la o vârstă foarte tânără, cu o realitate crudă pe care avea s-o transforme ulterior în material pentru scrierile sale, încercând să şi-o explice sieşi şi lumii întregi.

Mai citeşte şi:

VIDEO Romancierul care a înfuriat Biserica Catolică

La 16 ani, devine un luftwaffenhelfer - tânăr pregătit pentru a servi în armata nazistă, iar un an mai târziu este înrolat în Waffen-SS, trupă paramilitară de elită a SS. În 1945, este rănit în luptă, capturat de armata americană şi trimis într-un lagăr pentru prizonieri de război.

După stabilirea păcii, Grass se refugiază în Germania de Vest. Pentru a se putea întreţine, lucrează în mină sau la diferite ferme. În 1948, se înscrie la facultate. Studiază pictură şi sculptură, mai întâi la Academia de Artă din Düsseldorf şi apoi la Academia de Arte Frumoase din Berlin. În tot acest timp scrie poezie şi începe să lucreze ca artist grafic.

Chestionarea trecutului recent

Grass şi-a citit pentru prima dată versurile la întrunirile Gruppe 47, la care a aderat în anul 1955. Fondată în 1947 în jurul publicaţiilor „Der Ruf" şi „Der Skorpion", gruparea literară includea scriitori germani de generaţie tânără ce explorau noi forme literare în acord cu vremurile contemporane. În 1956, Grass publica primul său volum de poezii - „Avantajele găinilor-giruetă".

În perioada în care Grass a locuit în Paris (1956-1960), unde a lucrat ca sculptor şi artist grafic, scriitorul a conceput un roman ce avea să îi aducă definitiv celebritatea şi recunoaşterea internaţională. „Toba de tinichea" (publicat în 1959) narează povestea lui Oskar Matzerath, un pitic care, observând lumea adulţilor, a decis, în copilărie, că nu mai vrea să crească. Prin intermediul acestui personaj şi a întâmplărilor la care este supus, Grass reexamina istoria recentă, cu precădere episodul cel mai problematic al acesteia, şi anume apariţia şi căderea nazismului.

Pe scena politică

„Toba de tinichea" a fost prima parte din „Trilogia Danzigului", ce avea să continue cu „Pisica şi şoarecele" - roman publicat în 1961 - şi „Ani de câine" (1963). Comună romanelor din trilogie este tema acceptării vinovăţiei colective pentru evenimentele din istoria recentă a Germaniei.

După publicarea trilogiei, Grass a devenit foarte activ pe scena politică a Germaniei, sprijinindu-l pe liderul partidului social-democrat german, Willy Brandt. În acelaşi timp, tematicile literare abordate în romanele sale se lărgesc, autorul publicând şi un volum de eseuri politice intitulat „Din jurnalul unui melc" (1972).

Cel mai notabil roman scris de autor în anii '80 a fost „Şobolanul" (1986), în care, prin intermediul câtorva poveşti, naratorul anticipă că şobolanii vor moşteni Pământul.

Un Nobel controversat

După 1999, anul în care autorul a primit premiul Nobel, două au fost romanele ce au reţinut cel mai mult atenţia publicului. „În mers de rac" (2002) relatează fuga populaţiei germane din Prusia Orientală spre Vest, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, din calea Armatei Roşii şi scufundarea vasului „Wilhelm Gustloff", cu 9.000 de pasageri la bord, de către un torpilor sovietic. La fel ca majoritatea romanelor lui Grass, şi acesta tratează teme precum vina sau asumarea vinovăţiei şi a responsabilităţii.

„Decojind ceapa" (2006), autobiografia lui Günter Grass, a stârnit numeroase reacţii aprinse în presă, din cauza controversatei mărturisiri făcută de scriitor în legătură cu înrolarea sa în armata nazistă. Ca urmare a acesteia, autorităţile oraşului Gdánsk au cerut retragerea titlului de cetăţean de onoare, acordat lui Grass anterior, iar unele voci mai dure au înaintat chiar propunerea ca scriitorului să i se retragă premiul Nobel.

Romancierul american John Irving, un mare admirator al lui Grass, i-a luat apărarea în mod public acestuia, criticându-i pe cei ce încercaseră să demonteze munca de-o viaţă a scriitorului din cauza unei greşeli comise pe când acesta era doar un adolescent. Nora Iuga, traducătoarea lui Günter Grass în România, a mărturisit într-un interviu că „retragerea Nobelului scriitorului ar fi fost un abuz nepermis".

Confesiune târzie

Abia într-un interviu dat la 12 august 2006, Günter Grass a mărturisit faptul că, la vârsta de 17 ani, a devenit membru al unităţii naziste de luptă Waffen-SS. Confesiunea scriitorului a stârnit reacţii ostile, fiind considerată mult prea târzie, mai ales că Grass afişase întotdeauna o clară poziţie politică de stânga.

Toba de tinichea (fragment)

„Nu e deloc simplu să evoci aici, în patul de metal, bine spălat cu săpun, al unui spital de boli nervoase aflat în câmpul vizual al unui vizor prevăzut cu sticlă şi înarmat cu ochiul lui Bruno, fuioarele de fum ale acelui foc de buruieni din Kaşubia şi haşurarea unei ploi de octombrie. De n-aş avea toba mea, căreia, dacă o folosesc cu îndemânare şi răbdare, îi trece prin minte orice detaliu, pentru a putea aşterne pe hârtie esenţialul, şi de n-aş avea permisiunea direcţiei să dau glas tinichelei mele trei, patru ore pe zi, aş fi un biet om fără bunici de referinţă. În orice caz, toba mea spune: în acea după-amiază de octombrie a anului nouăzeci şi nouă, în timp ce în Africa de Sud bunicul Krüger îşi peria sprâncenele stufoase, oştile Angliei, între Dirschau şi Karthaus, în apropierea cărămidăriei Bissau, sub patru fuste de aceeaşi culoare, în fum, spaime şi oftaturi, sub ploaia oblică şi numele de sfinţi rostite cu ardoare, sub întrebările fără duh şi privirile iritate de fum a doi jandarmi rurali, a fost concepută de Joseph Koljaiczek cel mic şi lat mama mea, Agnes. Anna Bronski, bunica mea, şi-a schimbat, încă în negreala acelei nopţi, numele: s-a lăsat pe mâna unui preot, foarte darnic cu sfintele taine, ca s-o facă Anna Koljaiczek şi l-a urmat pe Joseph, dacă nu în Egipt, măcar în capitala de provincie de pe Mottlau, unde Joseph şi-a aflat de lucru ca plutaş şi linişte din partea jandarmeriei"

(traducere în limba română de Nora Iuga)