Cum să distrugi o capitală europeană

0
0

O expoziţie-manifest de fotografie, deschisă până la sfârşitul lunii la Muzeul Ţăranului Român, readuce în atenţie dramatica soartă a patrimoniului arhitectural din Bucureşti. Evenimentul, care promovează site-ul www.distrugeri.ro, reaminteş-te un adevăr stupefiant: Bucureştiul este singura capitală care a pierdut, după 1989, mai multe clădiri în timp de pace decât la vreme de război.

Motivul acestui dezastru urban fără asemănare: lăcomia fără limite a aşa-zişilor dezvoltatori imobiliari şi dezinteresul cras al societăţii româneşti faţă de orice idee de patrimoniu, de tradiţie şi de memorie culturală. Iniţiatoarea acestei expoziţii, realizată sub egida Ordinului Arhitecţilor din România şi susţinută de Institutul Cultural Român, este arhitecta Doina Vella, curator şi cofinanţator al manifestării.

Expoziţia cuprinde fotografii realizate de Doina Vella, de fotograful Adrian Bălteanu şi de arhitecta Irina Iamandescu. Poate fi vizitată până la 30 mai în sălile Acvariu şi Foaier şi pe esplanada Muzeului Ţăranului Român.

Un monument condamnat la dispariţie

Fotografiile pun accentul în principal pe soarta dramatică a Morii lui Assan, monument istoric de categoria A, distrus cu o cruzime fără margini de-a lungul ultimilor ani. Adrian Bălteanu a fotografiat clădirea şi interiorul său pe tot parcursul anului 2009, după incendiul provocat care a condamnat definitiv monumentul, arătând modul în care este lăsat deliberat să pice bucată cu bucată. Fotografiile din Sala Foaier sunt dedicate exclusiv acestui subiect, iar într-o mică încăpere alăturată este proiectat un film despre incendiul de la Moara lui Assan.

Sub o vitrină de sticlă sunt expuse documente mai mult sau mai puţin deteriorate salvate de la dezastru, acte ale instituţiei datând până în anii '50. Câteva cărămizi aflate în capătul opus al sălii completează imaginea jalnică a ruinelor din fotografii, a dezastrului citadin.

Expoziţia are şi o instalaţie artistică: în centru sunt expuşi câţiva „cireşi" creaţi de artistul Virgil Scripcariu. Lemnul acestora provine din cel al livezii de cireşi distruse de una dintre investiţiile imobiliare lacome din Bucureşti, 400 de cireşi fiind cumpăraţi de la muncitori de arhitectul Şerban Sturdza. O parte dintre ei au fost transformaţi în obiect artistic de Virgil Scripcariu, iar varianta completă a instalaţiei (200 de cireşi) se află la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.

Urâţirea bijuteriilor arhitecturale

Atât a mai rămas din fosta Casă Prager, din Aviatorilor 92

image

Fotografiile din Sala Acvariu prezintă şi alte cazuri de clădiri superbe din punct de vedere arhitectural supuse vandalizării şi distrugerii prin abandon deliberat. Printre cele mai de impact cadre se află imaginile care redau doar câte un singur ornament, o gorgonă etc., detalii condamnate la dispariţie, precum şi astfel de bijuterii căzute la pământ şi făcute praf.

Faţade coşcovite şi jupuite, ziduri care se prăbuşesc, hăurile ferestrelor fără geamuri sunt imaginile atât de des întâlnite ale clădirilor lăsate să moară, pentru ca, o dată prăbuşite, să se înalţe în locul lor oribilele turnuri de birouri. Semnificative sunt, pentru acest aspect, turnurile ridicate de aceeaşi firmă lângă două dintre cele mai importante monumente istorice din Bucureşti: Biserica Armenească şi Catedrala Sf. Iosif, care practic au distrus coerenţa arhitecturală a zonelor respective.

„Trebuie făcut ceva până nu este prea târziu. Vreau să-i las copilului meu un oraş care să-şi respecte tradiţia şi patrimoniul, nu să mă întrebe mai târziu cum a fost posibil aşa ceva", spune arhitecta Doina Vella, care insistă pe ideea de solidaritate publică şi pe faptul că singura speranţă vine de la iniţiativele particulare şi ale ONG-urilor, din ce în ce mai dese în ultima vreme. În opinia sa, menirea expoziţiei şi a site-ului www.distrugeri.ro este să tragă un nou semnal de alarmă asupra stării dezastruoase a patrimoniului nostru construit şi natural şi să pună în lumină căi de acţiune/soluţii pentru remedierea situaţiei actuale şi prevenirea distrugerilor în viitor.

Apel către public

Toţi iubitorii de patrimoniu sunt invitaţi să intervină pe site-ul www.distrugeri.ro, postând fotografii şi comentarii. Comunităţile sunt încurajate prin acest demers să participe la identificarea punctelor nevralgice şi a mijloacelor de acţiune pentru a preveni pierderile şi pentru a remedia distrugerile.

„Patrimoniul construit nu este o resursă regenerabilă, în consecinţă ceea ce stricăm sau lăsăm să dispară astăzi stricăm în mod iremediabil. Mesajul este că patrimoniul este problema noastră a tuturor, că ne priveşte pe toţi şi că fiecare dintre noi are dreptul la patrimoniu şi obligaţia de a-l păstra în bună stare pentru a-l transmite mai departe. Noi, cei de azi, nu avem niciun drept să-l irosim din indiferenţă. Or, este exact ceea ce se întâmplă, iar proporţiile dezastrului sunt enorme", declară arhitecta Doina Vella.

„Aşteptăm vizitatori cât mai mulţi, care, după aceea, întorcându-se acasă, să reflecteze la modalităţile de acţiune pentru a salva ce se mai poate salva şi să se asocieze acţiunilor unor ONG-uri active în domeniu sau să genereze propriile lor acţiuni, astfel încât să se atingă o masă critică de natură să ducă la o schimbare reală", speră Doina Vella. Expoziţia www.distrugeri.ro va fi prezentă între 11 şi 13 iunie la evenimentul Street Delivery, din str. Pictor Artur Verona. Apoi, va fi itinerată prin ţară şi în străinătate, pentru început în Italia, mai exact la Roma, Florenţa, Veneţia şi la Milano.

Cartea Neagră a Patrimoniului

Conacul Hagi Theodorachy din Grădiştea, Ilfov

image

„După 1990, când satele din Ardeal erau părăsite masiv de saşii care le locuiseră, m-am întrebat cum vor reuşi românii să prezerve patrimoniul construit al unei alte comunităţi, pentru ca să-mi dau seama foarte curând că românii nu erau absolut deloc interesaţi nici de conservarea propriului patrimoniu, cu atât mai puţin de cel al altor comunităţi", mărturiseşte Hanna Derer, consilier pentru aceste probleme al fostului ministru al Culturii Theodor Paleologu.

O doză de optimism transpare totuşi în discursul său: „Multă vreme singurul comanditar în relaţia cu patrimoniul a fost statul. De câţiva ani situaţia s-a schimbat radical. Specialiştii nu mai sunt singuri.

Societatea civilă, reprezentată de ONG-uri şi de grupuri entuziaste de tineri, a început să susţină eforturile specialiştilor". Expoziţia de faţă promovează şi Cartea Neagră a Patrimoniului, editată anul trecut de Ministerul Culturii. Volumele al 2-lea şi al 3-lea ar fi trebuit deja să apară, însă „breasla arhitecţilor nu a reuşit să ducă la bun sfârşit intenţiile legate de cele două volume".

Optimismul Hannei Derer este împărtăşit doar parţial de arhitecta Anca Brătuleanu: „Suntem marginali, mergem în sensul opus valului. Majoritatea oamenilor cred altceva decât ceea ce noi considerăm corect. Şi eu cred în astfel de iniţiative particulare, în grupuri de oameni cu mare uzură, care pot să influenţeze în vreun fel publicul larg şi factorii de decizie".

Clădiri care se fac praf

Arhitectul Dan Lungu identifică, la rândul său, două motive de bucurie în mijlocul dezastrului: „Iniţiativele ONG-urilor şi contribuţia din partea tinerilor pentru apărarea acestui patrimoniu. Cu alte cuvinte, sunt descurajat de administraţie, dar sunt încurajat de reacţia tinerilor. Acest fapt mă întăreşte în ideea că putem să facem totuşi ceva", crede Dan Lungu, care aminteşte că, pe lângă cazurile mai mediatizate ale caselor din Visarion sau Maria Rosetti, mai există, din păcate, numeroase alte exemple: Aleea Alexandru 41 sau Primăverii 17, clădiri cu geamurile desfăcute, care se fac praf, încet-încet. „Ceea ce vezi în această ţară nu mai vezi nicăieri.

Clădirea din Pache Protopopescu, nr. 94

image

Şansa, cum spuneam, dacă există, se află la societatea civilă şi la tânăra generaţie. S-au tipărit 2.000 de exemplare din Cartea Neagră a Patrimoniului. Nu circulă niciunul. La ce foloseşte? În Istanbul, dacă se dărâmă o clădire de patrimoniu, în locul ei nu mai creşte decât iarbă. O astfel de iniţiativă dată şi la noi ar bloca totul, ar stopa catastrofa urbanistică", spune, cu năduf, reputatul arhitect. Dan Lungu consideră că Bucureştiul este „un oraş fascinant, prin amestecul său de arhitecturi din toate timpurile şi zările. Dar această fascinaţie este distrusă zilnic prin lipsa de respect şi de înţelegere faţă de valorile trecutului".  

Care sunt soluţiile?

Expoziţia de la Muzeul Ţăranului Român pune în lumină şi alte iniţiative, arătând că soluţiile sunt posibile: proiecte ale unor ONG-uri din domeniu (proiectul „Zona mea protejată" al asociaţiei Pro_Do_Mo), proiectul de inventariere fotografică a ZP, realizat de Pro_Do_Mo şi Salvaţi Bucureştiul, proiectul de explorare urbană „În căutarea Micului Paris" al Centrului de Resurse pentru Participare Publică CeRe, bloguri, site-uri dedicate protecţiei patrimoniului.

Proiectul „Inventarul fotografic al Bucureştiului istoric" - cel mai mare album foto din istoria Bucureştiului - îşi propune un inventar complet al celor aproximativ 20.000 de clădiri din Bucureştiul istoric, amplasate în cele 98 de zone protejate.

Asta după ce aproximativ 1.000 de clădiri au fost demolate în ultimii ani. Ce s-a realizat până acum (fotografii şi fişe de inventar minimale pentru aceste clădiri) este deja disponibil online pe www.pro-do-mo.ro. Inventarul este realizat integral pe bază de voluntariat şi coordonat de Asociaţia Pro-Do-Mo şi de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul. 

Breviar al devastării

O clădire de patrimoniu, în pericol

image

Casa construită şi locuită de Spiru Haret este în pericol de a fi distrusă, în pofida legilor şi a oricărui bun-simţ. Aflată într-o zonă rezidenţială a Capitalei - sit protejat, pe str. Gh. Manu nr. 7 -, clădirea este clasată în Lista Patrimoniului şi aflată în zona de protecţie a altei case de pe aceeaşi stradă, clasată ca monument istoric de categorie A.

Construit după 1888, edificiul este în stil neoclasic, cu elemente de decor în stil neobaroc. A fost donat statului în 1940 de către văduva marelui pedagog, cu obligaţia înfiinţării Muzeului Memorial „Spiru Haret". Prin anii 1998-99, casa a fost scoasă ilegal din Patrimoniul Statului şi vândută unei societăţi străine, care a vandalizat-o după scenariul deja bine-cunoscut. Noul proprietar are un proiect aprobat de bloc-turn (şapte etaje) cu perete cortină, păstrând doar „coaja" clădirii.

Un scenariu sumbru

Scenariul este următorul: în momentul în care o clădire de patrimoniu devine ţinta (şi proprietatea) unui investitor imobiliar, ea este lăsată pradă locatarilor clandestini, care o distrug într-un timp record, aducând-o la starea de ruină irecuperabilă. După care, de obicei, urmează un incendiu, care pune capăt existenţei unei case istorice, eliberând terenul pentru construirea unui bloc, profitabil din punct de vedere financiar.

În prezent, Casa Spiru Haret serveşte ca adăpost câtorva familii sărace, cu mulţi copii; ele locuiesc aici „clandestin", de fapt cu ştiinţa autorităţilor responsabile. Interiorul este deja devastat, murdărit, vandalizat; obiectele valoroase au fost demontate şi înstrăinate.

Piaţa Romană nr. 7

Aceeaşi soartă ca şi casa acestui „mare român" Spiru Haret o are şi clădirea cunoscută sub numele de Casa prof. dr. Ion Nanu-Muscel (foto), situată în Piaţa Romană nr. 7, adică tocmai în „buricul târgului". Aşa cum reiese din documentele de epocă, clădirea a fost construită în jurul anului 1911, la comanda medicului profesor Ion Nanu-Muscel, pentru el şi familia sa. Se înscrie printre locuinţele tip „hotel", foarte apreciate de burghezia şi aristocraţia românească în secolul al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Stilistic aparţine curentului neo-romantic de la începutul secolului al XX-lea, cu anumite sugestii de Art Nouveau. După decesul profesorului Ion Nanu-Muscel în 1938, văduva acestuia, Matilda Nanu-Muscel, a donat casa Academiei de Înalte Ştiinţe Comerciale şi Industriale (astăzi A.S.E.), pentru a servi drept cămin profesorilor şi studenţilor acestei instituţii. Ce a ajuns, se poate vedea cu ochiul liber, la o simplă plimbare prin Piaţa Romană.

Cultură


Ultimele știri
Cele mai citite