Adevăruri de altădată: O mare actriţă

Artista care va juca la 12 decembrie în beneficiul său, în Ernani, şi care este actualmente fala teatrului naţional, s-a născut în Craiova şi e fiica lui C. Dimitriad, unul din trinitatea artistică Millo-Dimitriad-Pascaly.

Aristizza Romanescu a studiat în Şcoala centrală din oraşul natal şi tot în acel oraş a apărut întîi pe scenă. În 1873 e angajată la Iaşi, unde debutează cu Dofinul din Ludovic; în 1874 trece la Bucureşti, unde joacă roluri de ingenuă, apoi în anul următor pleacă iar în provincie. Tocmai în 1877, cînd se înfiinţează societatea dramatică, e rechemată de Ion Ghica, pentru a juca rolul unei vestale din Roma învinsă - primul ei succes.

După recomandaţia lui Alexandri şi a lui Ion Ghica, M.S. regina o trimite în 1881 la Paris pentru a studia sistematic arta dramatică, cu Delaunay şi Got. Cînd se întoarce, cu atestate splendide, e numită societară clasa I, în 1883. În '84 creează rolul Gettei din Fîntîna blanduziei şi al Ofeliei din Hamlet. În 1885 se angajază la Iaşi, în '86 se întoarse la Bucureşti pentru doui ani, pentru a sbura apoi iar la Iaşi, cît a ţinut direcţia lui Caragiali. De la 1889 pînă acum joacă continuu pe scena din Bucureşti.

D-na Romanescu a interpretat peste 400 de roluri, dintre cari mai bine de 80 de creaţii propriu zise. Putem cita: Julieta, Ofelia, Desdemona, Claire din „Mîndrie şi Amor", Dama cu camelii, Mesalina, Denisa, Maria Stuart, Magda, Emilia Galotti, Caterina din „Femeea îndărătnică" etc. etc.

Talentul Aristizzei Romanescu este mlădios ca al tuturor adevăraţilor mari artişti dramatici. Ea este la locul ei într-un rol eroic ca şi în unul liric, într-o tragedie antică şi într-o comedie modernă. Inteligenţa ei remarcabilă precum şi cultura pe care şi-a câştigat-o îi dă putinţa să se identifice admirabil cu psihologia rolului şi să-i dea ast-fel o interpretare adevărată şi nuanţată.Talentul ei nu constă numai din trucuri, ca al multor artişti cunoscuţi, deşi recurge şi dînsa une-ori la aceste expediente dramatice... Natura a favorizat-o cu un organ vocal foarte simpatic şi armonios, iar prin studiu şi exerciţiu a căpătat o dicţiune admirabilă. E o plăcere s-o asculţi pe Aristizza vorbind.

Ernani, piesa în care d-na Romanescu va juca în beneficiul său, este cunoscută ca una din cele mai romantice ale romanticului Hugo. Situaţii de o colosală, dar cam artificială intensitate dramatică, patimi mistuitoare, cavalerism, conspiraţii şi celelalte. Aristizza va fi, de sigur, splendidă.

(Articol publicat în „Adevărul de Joi", joi 10 decembrie 1898, p. 5)