Andreea Nica, tânăra care a renunţat la religia sa după ce a înţeles că jurământul de castitate din adolescenţă înseamnă numai ruşine şi vină
0Scriitoarea, jurnalistul freelancer şi doctorandul în sociologie Andreea Nica scrie pentru publicaţia online salon.com despre experienţa sa ca membră a Bisericii Creştine Penticostale din SUA, despre modul în care învăţăturile religioase cu care a crescut i-au afectat viaţa personală şi despre călătoria în România care a coincis cu decizia ei de a se rupe de credinţa sa.
Andreea Nica avea 16 ani când a făcut un jurământ de castitate împreună cu iubitul ei de 19 ani. Şi-au promis că nu se vor lăsa tentaţi de plăcerile carnale până în ziua în care nu vor deveni soţ şi soţie în faţa Domnului, pentru că „dragostea adevărată aşteaptă“, aşa cum li se spusese adesea la biserică, dar mai ales pentru a fi în spiritul comunităţii creştin evanghelică în care au fost crescuţi.
„Facem asta pentru a reuşi să rămânem puri şi să ne putem abţine de la păcatul sexual“, mi-a spus în timp ce îmi strecura inelul purităţii pe deget, apoi a pus un altul pe degetul său. Inelele erau gravate cu inscripţia „Dragostea adevărată aşteaptă“, scrie Andreea Nica, crescută în Oregon, SUA. „Biserica Penticostală intrezice orice formă de sex premarital. Chiar dacă liderii bisercii nu se referă în mod explicit la sex oral, anal sau masturbare, tinerii din congregaţii înţeleg faptul că toate acestea reprezintă păcate până la căsătorie. În ceea ce priveşte preludiul, acest subiect era rareori abordat“, povesteşte Nica pentru salon.com.
Aceasta mărturiseşte că prima dată când a îndrăznit să întrebe ceva legat de preludiu, unul dintre mentorii-femeie din sânul biseriici unde mergea i-a oferit un răspuns printr-un citat din Biblie. „Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea!“ (Cântarea Cântărilor 2:7)“ Mult mai târziu, scrie Andreea, a descoperit versetul în versiune completă, care spunea: „Vă avertizez, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele din sălbăticie: nu stârniţi dragostea până nu va vrea ea să răsară!“.
Dar dragostea şi dorinţa mea încercau, în mod sigur, să răsară. Să se trezească. Să fie descoperite. Mă masturbam în mod frecvent la începutul adolescenţei. Îi ceream iertare Lui Dumnezeu de fiecare dată. După o vreme începusem să negociez cu Dumnezeu, cel puţin nu făceam sex înainte de căsătorie. Ceea ce ar fi fost cu mult mai grav, rememorează Andreea Nica.
Fetele penticostale aveau întâlniri cu „Bărbaţii Domnului“, aşa cum erau numiţi în cadrul comunităţii religioase. Însă Andreea în consideră acum, privind retrospectiv, că erau, mai degrabă, „Băieţii Purităţii“, chiar dacă la 16 ani i s-a părut un gest romantic să primească de la primul băiat cu care s-a întâlnit un inel care reprezenta promisunea către Dumnezeu că nu vor face sex şi că îşi vor păstra virginitatea. „Totuşi, acest gest cavaleresc, deşi era romantic, nu a făcut decât să crească tensiunea sexuală“, precizează Nica.
Primul iubit se referea la dorinţele sexuale care îi acaparau uneori ca la „pofte ale trupului“. „Însă gândurile mele, chiar dacă tehnic vorbind erau păcătoase, erau şi romantice, nevinovate. Nu impure. Dar mă îndoiam de modul în care puneam problema pentru că acest fel de a raţiona era în contradicţie cu credinţele mele religioase, ceea ce ar fi însemnat să mă îndoiesc de ceea ce eram“, explică Andreea.
Bărbaţii aveau grupuri de susţinere în cadrul bisericii, sfătuitori care îi ajutau să se abţină de la „impurităţi sexuale“. Mai exact, precizează Andreea, ţineau un fel de evidenţă a gândurilor păcătoase, a momentelor în care se masturbau sau priveau materiale pornografice. Fetele, la rândul lor, se confesau femeilor-mentor, dar nu aveau astfel de grupuri de sprijin, în ideea că ele nu sunt la fel de dornice sexual ca bărbaţii sau că nu au dorinţe sexuale la fel de puternice ca ale bărbaţilor. Tocmai de aceea, multe dintre femeile tinere de la biserică erau convinse că nevoia lor de a se masturba era anormală sau o „pornire bolnavă“.
„Simţeam nevoia de a vorbi cu cineva despre propriile mele lupte interioare cu nevoia de a păcătui. M-am îndreptat către iubitul meu de atunci, un presupus „bărbat al lui Dumnezeu“. (…) „Dacă discutăm despre pornirile noastre sexuale, vom deschide uşa tentaţiilor Satanei“, mi-a răspuns.
Într-un final au ajuns să discute sincer despre ceea ce simţeau, mărturiseşte Andreea, iar o lună mai târziu, cu inelele purităţii pe deget, au făcut sex.
El a fost nevoit să mărturisească păcatul grupului său de susţinere, ceea ce m-a făcut să mă simt jenată. Dar iubitul mi-a spus că era un pas ce trebuia făcut. După ce am făcut sex prima dată, nu am mai putut să ne oprim. Predicile despre puritate sexuală şi vizitele la biserică nu ajutau, ci doar ne făcea mai doritori. Satana ne-a acaparat vieţile, îmi spunea iubitul. Mă implora să mă rog la Dumnezeu să ne dea putere şi să ne ierte. Vărsam adesea lacrimi din cauza păcatelor noastre sexuale“, scrie Andreea.
Totuşi, timp de doi ani au trăit în păcat, aşa cum ar putea fi descrisă situaţia din prisma bisericii. Dorinţele sexuale ajunseseră în acest timp să fie încărcate de vină şi de ruşine. Au decis că trebuie să se căsătorească, dar în loc de nuntă Andreea a plecat la universitate şi s-au despărţit. Primul ei iubit s-a căsătorit cu următoarea fată creştină pe care a întâlnit-o.
Au urmat alte relaţii ale Andreei, tot cu băieţi de aceeaşi credinţă cu ea. De fiecare dată a sperat că va întâlni unul care să o înţeleagă mai bine şi că va învăţa din greşelile făcute. Dar de fiecare dată se repeta tiparul primei sale relaţii, iar legământul de puritate făcut de fiecare dintre tineri conducea spre aceleaşi probleme. Cel de-al doilea iubit i-a oferit momente de rugăciune ori de câte ori îi mărturisea că îl doreşte fizic, povesteşte Andreea. „Prima dată când mi-a făcut sex oral şi am avut orgasm, am trăit un sentiment extraordinar, dar amestecat cu vină. Vina era parte integrantă din plăcerea mea sexuală. Mai târziu am aflat că era un lucru obişnuit în rândul foştilor penticostali“.
Urmare a păcatului carnal, Andreea şi cel de-al doilea său iubit au decis, la iniţiativa lui, să facă o călătorie misionară pentru a se regăsi sufleteşte şi pentru a-şi întări credinţa. El a ajuns în Israel, la Ierusalim, iar Andreea în România. Dar în timpul perioadei petrecute în România, tânăra creştină şi-a cunoscut cel de-al treilea iubit, tot un penticostal. La rândul lui, noul iubit refuza orice fel de apropiere fizică şi era decis să-şi aştepte mireasa până la momentul potrivit. Cu cel de-al patrulea iubit a cedat păcatului, chiar dacă bărbatul este cel desemnat de biserică să-şi conducă perechea pe calea credinţei şi să fie puternic pentru amândoi, scrie Andreea. După mai multe astfel de relaţii eşuate, Andreea a început retragerea sa din comunitatea penticostală, pe când se afla încă în facultate.
Ruperea de credinţă a durat zece ani şi a venit ca o urmare firească a unor lucruri pe care le-am realizat despre identitatea sexuală, sexualitate, religie şi inechitate. Nu eram de acord cu descrierea femeilor drept pure, cu viziunea cavalerească asupra relaţiilor heterosexuale evanghelice, în cadrul cărora bărbaţii erau cei care puneau pâinea pe masă şi femeia se ocupa de casă. După toate jurămintele de puritate, inelele de castitate şi călătoriile misionare am înţeles foarte bine un lucru: promisiunile de virginitate nu funcţionează. Vina, ruşinea nu fac decât să lase cicatrice, se confesează Andreea Nica.
În prezent, Andreea a renunţat la relaţiile cu penticostali şi are o relaţie de trei ani cu un alt bărbat, bazată pe egalitate şi respect reciproc. „Relaţia de acum este departe de a fi perfectă, dar mă simt eliberată din punct de vedere psihologic şi sexual“, precizează Andreea.
Andreea Nica scrie în prezent prima ei carte, volum intitulat „Freeligious“, şi colaborează cu nenumărate publicaţii din State, printre care Ms. Magazine, HuffPost, AlterNet, Sociologists for Women in Society, Feminism and Religion. e asemenea, urmează studii de doctorat în sociologie pe tema egalităţii între sexe, religie şi imigrare.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
