Papionul sportiv, o nouă modă în România

Copiii sunt printre cei mai ambiţioşi jucători de snooker

Cu 109 ani întârziere, snookerul de performanţă a ajuns în România. A părăsit barurile, şi-a pus vesta şi costumul şi încearcă ascensiunea spre gloria continentală şi poate mondială. Deocamdată încă un sport de nişă, snookerul românesc îşi face încet-încet simţită prezenţa în competiţiile internaţionale cu o mână de jucători încrezători în forţele lor.

Sir Neville Chamberlain, detaşat în India, modifica biliardul englezesc şi îl transforma, în 1895, în ceea ce acum se numeşte snooker. În România, sportul a prins abia după un secol, în 1997, sub patronajul Federaţiei Române de Biliard. Abia după alţi şapte ani în România a început practicarea acestui sport la nivel de performanţă, odată cu înfiinţarea Asociaţiei de Snooker din România. Jucătorii care petreceau ore întregi în barurile studenţeşti, dotate cu câteva mese, au forţat desprinderea de federaţie şi transformarea sportului într-o disciplină organizată, cu o ţinută obligatorie: vestă şi papion, etichetă şi eleganţă.

În fruntea „luptei" s-au aflat trei oameni: Dragoş Cozmaciuc, Marius Ancuţa şi Daniel Bontea. Ei au înfiinţat în 2007 Federaţia Română de Snooker.

Începuturi prin scindare

Primul antrenor oficial din România şi creatorul Centrului Naţional de Snooker este Dragoş Cozmaciuc. El povesteşte cum a descoperit acest sport în 2001. „Prima masă am văzut-o la un club din complexul Tei. Imediat mi-au atras atenţia dimensiunea, bilele şi performanţa jocului", spune acesta.

Dorind să treacă de la sport de distracţie la performanţă, jucătorii au încercat să ajute Federaţia de Biliard prin administrarea snookerului. Răspunsul a fost negativ. „Nu ştiu o cifră oficială, dar cred că nu organizau mai mult de un turneu pe an", povesteşte antrenorul. Ajutat de Marius Ancuţa şi de Daniel Bontea, Cozmaciuc a înfiinţat Asociaţia de Snooker din România, care, în şase ani, a organizat 42 de turnee.

„Argumentul decisiv pentru crearea unei Federaţii de Snooker separate a fost că, la nivel mondial, nu există un for unitar, ci trei. Federaţia de Snooker administrează biliardul englezesc şi snooker, cea de Pool - jocurile de 8 bile, 9 bile, iar Federaţia de Carom - jocurile bazate pe carambol", explică Dragoş Cozmaciuc. Organizaţia a luat fiinţă astfel prin asocierea a 10 cluburi. „Aveam 200 de jucători, turnee organizate, oameni pasionaţi", îşi mai aminteşte fondatorul acesteia.

Prezentul

Deşi este cunoscut doar de o mână de oameni, în România există 17 cluburi afiliate federaţiei. Aproape fiecare mare oraş are un club de snooker unde pasionaţii şi începătorii se pot antrena. Pe lângă Bucureşti, unde există şase asemenea organizaţii, Braşovul şi Baia Mare sunt centre importante ale snookerului. „La Cluj-Napoca există două cluburi, apoi câte unul în Piteşti, Piatra Neamţ, Fălticeni, Iaşi, Constanţa şi Timişoara", spune Cozmaciuc.

Performanţele sportivilor români sunt încă modeste, dar antrenorul federal asigură că lucrurile se vor schimba în timp, odată cu accesul la marile competiţii. Cel mai bun rezultat pe plan internaţional a fost obţinut de Daniel Bontea - locul 9 la Campionatul European de la Constanţa din 2006, performanţă egalată anul trecut de Ivan Redac la Bucureşti.

Unde se învaţă snooker

În România, snookerul se împarte în cinci categorii: cadeţi, juniori, lady, men şi masters. Cei mai buni sportivi, masters, joacă în Liga Naţională. Accesul printre cei mai buni nu se face uşor. În fiecare an retrogradează patru sportivi şi promovează alţi patru, de la categoria men. „Anul acesta avem cam 50-60 de sportivi la men care luptă pentru patru locuri", spune Cozmaciuc. Sistemul este asemănător cu cel prezent la nivel mondial. Pentru a ajunge să joace alături de legendele Ronnie O'Sullivan sau Stephen Hendry, un jucător din România ar trebui să câştige Campionatul European sau cel al Marii Britanii. „E mult mai uşor să câştigi Europeanul, unde vin doar câţiva jucători din fiecare ţară, decât campionatul britanic, unde sunt sute de jucători de calitate", mai explică Dragoş Cozmaciuc.

Pentru creşterea performanţelor româneşti, Cozmaciuc a dorit înfiinţarea Centrului Naţional de Snoooker. Dacă pentru profesionişti există Teatrul Crucible din Sheffield (Marea Britanie), unde se organizează Campionatele Mondiale, pentru români există Centrul Naţional de Snooker, amplasat la umbra recent construitei „Naţional Arena".

Aici, pe baza unui abonament de 50 sau 100 de ore, cu un preţ de 500, respectiv 1.000 de lei, sportivii şi amatorii se pot antrena, fiind instruiţi gratuit de profesionişti.

„Centrul Naţional e singurul loc unde poţi învăţa. De jucat o poţi face oriunde, de învăţat, nu prea. Nu oferim gratuitate, ci investiţie. Dacă eşti valoros, eu îţi ofer informaţiile tehnice gratuit şi poţi ajunge la lotul naţional", conchide Dragoş Cozmaciuc.

"E mult mai uşor să câştigi Europeanul, unde vin doar câţiva jucători din fiecare ţară, decât campionatul britanic, unde sunt sute de jucători de calitate."
Dragoş Cozmaciuc
Federaţia Română de Snooker