Istoria bobului românesc. Începuturile romantice și perioada de glorie
0Când vorbim despre începuturile performanțelor sportului românesc, nu avem cum să nu începem cu bobul – în prima jumătate a secolului XX, ai noștri au prins viteză către culmile succesului mondial.
Leagănul bobului românesc este Sinaia, cea mai importantă stațiune pentru sporturile de iarnă. Abordarea sa ca sport, în România, s-a făcut în jurul anului 1909 – pe plan mondial, începuturile concursurilor de bob sunt plasate cu câteva decenii mai devreme, în Elveția.
Din punct de vedere competițional, la noi, sportul acesta nou se rezuma, inițial, la câteva zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă. Abia din 1910 vorbim de întreceri organizate sub titulatura de „concursurile pentru sporturile de iarnă“, în ciuda participării deosebit de modeste, căci bobul era apanajul celor bogați.
În 1911 se remarca și prezenţa foarte activă a femeilor în bob. Înființarea, în 1912, a Federaţiei Societăţilor de Sport din România (FSSR), în cadrul căreia funcţiona „Comisia pentru Sporturile de Iarnă“, a impulsionat practicarea bobului, iar anul 1922 a marcat startul „Campionatelor Naţionale“ la sporturile de iarnă.
Românii care au cucerit Franța... bob cu bob
Ascensiunea bobului începe din anul 1923, când se țin multe concursuri și campionate. Organizarea Jocurilor Olimpice din 1924 de la Chamonix, Franţa, stârneşte interesul boberilor români. Presa vremii vorbește despre lipsa de fonduri a statului pentru sprijinirea în vederea participării la aceste JO.
„Iorgu Arsenie îşi confecţionează un bob («Avalanşa») şi împreună cu boberul Tita Rădulescu fac deplasarea la Chamonix. Acolo vor participa la întreceri, dar cu un bob de împrumut (tip Bachmann), cucerind trei cupe. Participând în calitate de reprezentant al Comisiei de Constituire a Federaţiei Internaţionale de Bobsleigh şi Tobboganning (FIBT) de la Chamonix în 1924, Iorgu Arsenie obţine afilierea României la acest organism sportiv internaţional“, explică Federația Română de Bob și Sanie (FRBS).
În 1925, la Sinaia, se construieşte prima pârtie de bob după proiectul inginerului Sângiorzan, pe un versant vestic al dealului Furnica ( 2.100 m şi 10 viraje). Doi ani mai târziu, la Campionatul Național de la Sinaia, cupa pentru „cel mai cutezător şi mai destoinic bober“ revine pilotului aviator Alexandru Papană, în vârstă de 21 de ani, cel care va domina, în anii următori, competiţiile de bob.
În interbelic, performanțe cu economiile de acasă
Performanţele realizate în anii 1926-1928 determină prezenţa bobului românesc la JO din 1928, de la St. Moritz (Elveţia), dar și acum participarea era condiţionată de mijloacele materiale. S-a ajuns în situația în care „cheltuielile le-au suportat sportivii din propriile economii“, cum avea să declare unul dintre foştii boberi. La JO, echipajul român s-a clasat pe un meritoriu loc 7, la 4,3 secunde de campioni.
Bobul românesc participă în 1930, pentru prima dată, la CMU de Bob la Davos (Elveţia), acolo unde echipajul Alexandru Frim - Dumitru Zană cucereşte medalia de argint, după cel al Germaniei, şi devansând ţări cu tradiţie ca Italia, Franţa, Elveţia etc. Este prima performanţă obţinută de ai noștri într-o competiţie internaţională. Ediţia din 1931 confirmă valoarea românilor, prin echipajul Alexandru Papană - Dumitru Hubert, care devine campion şi recordman al pârtiei.
Recorduri fără echipament
Doi ani mai târziu, participarea la JO din Lake Placid (SUA) este marcată de aceeași lipsă de susținere financiară din partea statului, iar sportivii români se văd nevoiți să contribuie cu câte 25.000 de lei fiecare.
„Echipa noastră concurează pe boburi învechite, din lemn, improprii pentru o pârtie de gheaţă de mare viteză, ca cea de la Lake Placid. Organizatorii impută boberilor noştri echipamentul neadecvat, lipsa căştilor de protecţie etc. În comparaţie cu pârtia de la Sinaia (2.200 m lungime), cea de la JO era mult mai dificilă (2.350 m şi 26 de viraje, total îngheţată), fiind considerată cea mai complexă din lume la acea dată. Dând dovadă de calităţi remarcabile, boberii români s-au impus atenţiei elitei mondiale. Astfel, bobul de două persoane – Alexandru Papană - Dumitru Hubert se clasează pe locul 4, iar echipajul de patru persoane – Alexandru Papană, Alexandru Ionescu, Ulise Petrescu şi Dumitru Hubert – pe locul 6“, explică FRBS.
Performanțele obținute sunt considerate a fi un succes deplin. După JO, boberii români sunt invitaţi la Campionatele Americii de Nord, unde bat şi recordul pârtiei. Pentru buna lor comportare în SUA, conducerea FIBT le-a oferit posibilitatea de a participa la concursurile cu caracter internaţional organizate în Germania şi în Elveţia.
Din 1933, bobul românesc devine cu adevărat glorios pe plan internaţional. La JMU de la Bardonechia (Italia), bobul de două persoane (Alexandru Frim - Dumitru Zană) ocupă locul 4. La campionatele internaţionale ale Franţei de la Chamonix, echipajul de bob patru persoane (Angelescu - Gribincea - Bârsănescu - Popescu) ocupă locul 4. Urmează consacrarea: obținerea locului întâi la CM de la Oberschreiberhau (Germania), prima medalie de aur la mondiale, bifată de către echipajul de bob două persoane, format din Alexandru Papană şi Dumitru Hubert. Aurul se obține și în 1934, la CM din Engelberg (Elveţia).
Bobul, în zodia morții
Trist este că aceste rezultate excepționale sunt umbrite de pierderea lui Hubert, mort într-un accident de avion la un miting aviatic. În locul său vine Gheorghe Ostapov, dar cuplul Papană - Ostapov nu funcționează decât un an, căci Ostapov sfârșește și el într-un accident de avion. Și, culmea, aceeaşi soartă o are şi Vasile Dumitrescu, care încerca să stabilească un record mondial aviatic pe ruta Europa-Australia. Colegul său de bob şi de aviaţie, Alexandru Frim, a reușit să scape cu viață după ce a sărit cu paraşuta.
În noiembrie 1934 este înființată Federaţia Română de Bob, dar seria succeselor e oprită. Declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial nu oprește activitatea pe pârtiile de la Sinaia, boberii români participând în anul 1947 la CM, dar cu rezultate modeste.
Din anul 1963 se fac eforturi de concepţie şi metodologice în pregătire precum și eforturi organizatorice şi materiale, iar la CM de la Igls (Austria) din 1963, echipajul de bob Ion Panţuru - Gheorghe Maftei se clasează pe locul nouă, dar cucerește şi „Cupa Mondială a Tineretului”, atribuită celui mai tânăr echipaj din clasamentul general.
În sfârșit, podiumul
Începând cu 1966, bobul românesc se afirmă tot mai mult în arena internaţională, datorită în special liderului Ion Panţuru. La CE de la Igls (Austria), echipajul de bob patru persoane Ion Panţuru - Gheorghe Maftei - Petre Hristovici - Nicolae Neagoe cucereşte medalia de aur şi titlul de campion european, iar la bob două persoane echipajul Ion Panţuru - Nicolae Neagoe se clasează pe locul 2.
„La JO din 1968, de la Grenoble (Franţa), Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe vor urca pe a treia treaptă a podiumului olimpic, la proba de bob două persoane. Seria succeselor continuă în 1969, când, pe pista de la Cervinia (Italia), în cadrul CE, echipajul Ion Panţuru - Dumitru Focşeneanu se clasează pe locul 2, performanţă repetată şi la proba de bob patru persoane cu Ion Panţuru - Raimond Ţancov - Dumitru Focşeneanu - Nicolae Neagoe. Acest rezultat este confirmat şi la Lake Placid (SUA), în cadrul CM din 1969. Echipajul Ion Panţuru - Dumitru Focşeneanu cucereşte medalia de argint, iar la bob patru persoane Ion Panţuru - Nicolae Puşcaş - Nicolae Neagoe - Dumitru Focşeneanu, locul 5. Între anii 1970-1973, boberii români confirmă valoarea“, precizează FRBS.
După anul 1970 se construieşte la Sinaia o pârtie de beton, modernă, care intră în circuitul competiţiilor internaţionale, fiind astfel dat un impuls activităţii interne.
Pentru sprijinirea antrenării sportivilor de la bob şi sanie, se realizează două pârtii: una de dimensiune redusă a fost amenajată la cota 2.000 m, lângă Cabana Piatra Arsă, folosită numai pentru antrenamentul lotului naţional de bob, și o pârtie pentru sanie construită la cota 1.400 m, în apropiere de Cabana Brădet.
Îndepărtarea de casă și de succes
Din 1977, pe plan mondial, cresc pretenţiile privind materialele şi condiţiile de pregătire şi concurs. Echipajele române pilotate de Dragoş Panaitescu în marile competiţii internaţionale readuc şi menţin bobul românesc în elita mondială. În anul 1984, echipajul de două persoane (Dorel Degan - Costel Petrariu) ocupă locul 3 la Cupa Mondială de la Sarajevo (Iugoslavia). Între 1984 şi 1988 se lucrează mult pentru îmbunătăţirea performanţelor. Din păcate, activitatea internă este afectată de timpul călduros, iar stagiile din străinătate nu asigură sportivilor noştri volumul necesar de coborâri. Se obţin totuși rezultate încurajatoare la Cupa Mondială, însă după CM, JO şi CE bobul românesc se distanțează de elita mondială.
ZOOM IN
Cu viteză, către performanță
În prezent nu se mai participă cu bob din lemn învechit, însă investițiile nu au crescut. Cu toate acestea, sportivii români ajung din urmă performanța. La Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing 2022, echipa masculină de bob a României – cea mai tânără dintre participante – a reușit să se claseze pe locul 13. România a obţinut trei medalii, una de argint şi două de bronz, la Campionatele Mondiale de Bob Under-23 de la Winterberg (Germania), desfășurate la începutul acestui an.
Amintim că, luna aceasta, sportivii români au obţinut patru clasări pe podium, la Winterberg (Germania), în Cupa Europei şi în Campionatele Europene de bob pentru juniori.
Se încarcă comentariile...
