Ionel Dănciulescu, atacant Dinamo: „N-am meritat să jucăm în Liga Campionilor“

Fotbalistul explică de ce roş-albii n-au mai câştigat titlul în ultimii ani, spune ce-l leagă de clubul din „Ştefan cel Mare“ şi de ce are o relaţie specială cu Marius Lăcătuş.

Este unul dintre cei mai buni jucători din fotbalul românesc, un atacant pur sânge. În România a evoluat doar pentru trei formaţii: Electroputere, Steaua şi Dinamo. Deşi este născut în Slatina, nu a jucat niciodată pentru Universitatea Craiova. Nu este un tip conflictual. Familist convins, Ionel Dănciulescu (34 de ani) nu este genul de subiect pentru tabloide.

„Adevărul": Cum este ca „adjunctul" din teren al lui Andone?

Ionel Dănciulescu: În primul rând, nu sunt „secund". Când am revenit la Dinamo, am semnat un contract de jucător pe doi ani. În rest, fac tot ce depinde de mine pentru a ajuta echipa din teren. După aceea, dacă cineva va avea nevoie de sfaturile mele...

Ai stabilit ce vei face după ce vei „agăţa ghetele-n cui"?

Cu siguranţă, tot în fotbal voi activa. În principiu, vreau să urmez cursurile Şcolii de Antrenori, dar nu este încă nimic stabilit.

Cristi Borcea ţi-a pregătit ţie şi lui Claudiu Niculescu funcţii de conducere...

(râde) Suntem cam mulţi pe posturile astea. Este mai aglomerat ca la echipă.

Revenirea la Dinamo nu te-a readus automat printre titulari. Cum percepi această situaţie?

M-am întors pentru Cristi, pentru domnul Badea, dar şi pentru nea Ando, cu care am lucrat mereu foarte bine. Trebuie să mă pun la punct cu pregătirea fizică, îmi lipseşte ritmul de joc. Sunt două luni de când s-a terminat campionatul în Spania. În plus, am ratat pregătirea de vară, aşa că n-am de ce să fiu supărat. Îmi voi aştepta rândul aşa cum am făcut peste tot.

Ai avut oferte bune şi de la Târgu-Mureş şi de la „U" Cluj, unde puteai face iar tandem cu Niculescu. Regreţi că n-ai acceptat una dintre ele?

M-am gândit mult în acele zile, dar trecutul, prezentul şi viitorul meu sunt legate de Dinamo. Mereu am fost aici apreciat de conducere, de suporteri şi mi-era greu să evoluez în altă parte. De aceea, nici n-a fost vorba de bani.

Crezi că Dinamo este blestemată să nu evolueze în Liga Campionilor?

Dacă n-am jucat până acum în Ligă, înseamnă că n-am meritat! Asta trebuie să ne dea de gândit. Ce-i drept, am avut şi ghinion. În 2007 am ratat prezenţa pentru că niciuna dintre Chelsea şi Manchester United n-a jucat finala şi astfel noi am fost obligaţi să jucăm turul trei preliminar.

Ai avut trei experienţe internaţionale, toate nu mai lungi de un an: la Altay Izmir (1997), la Shandong Luneng (2005) şi la Hercules (2009-2010). De ce crezi că nu ai reuşit?

Să începem cu Turcia. Dacă aveam atunci gândirea de acum, nu reveneam în România. Aveam 19 ani şi toată viaţa înainte. Apoi, în China, contractele jucătorilor străini se fac doar pe un an. La Alexa a fost o excepţie, el semnând pe trei sezoane. Cât despre Hercules, acolo m-am simţit cel mai bine. A fost un campionat total reuşit. Dacă nu era accidentarea, care m-a ţinut trei luni departe de gazon, putea fi şi mai bun.

Sezon bun, spui tu, dar spaniolii ţi-au reziliat contractul.

Nici acum nu ştiu de ce. Eram golgheterul echipei, apreciat de antrenorul Esteban Vigo, aveam relaţii excelente cu toţi jucătorii. Dar n-a mai vrut preşedintele.

Dar...

Ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul că m-au anunţat pe ultima sută de metri că nu mă mai vor şi am ratat pregătirea de vară în România. Una e să te antrenezi de unul singur prin parc şi alta într-un cadru organizat. În rest, spaniolii nu mai au restanţe financiare faţă de mine.

Revenind la trecut, după Izmir, ai ajuns la Steaua. De ce nu te-a mai vrut atunci Dinamo?

Pentru că turcii voiau să scape şi de Coporan. Eram la pachet şi asta nu le-a convenit celor de la Dinamo. Cei din Ghencea au plătit mai repede banii... nu mai ştiu exact ce-a fost, dar am ajuns la Steaua.

Ionel Daniel Dănciulescu

Născut: 06.12.1976 (Slatina, OT)
Post: atacant
În Liga 1
Debut: 06.10.1993, Electroputere - Univ. Craiova 2-2
- 1993-1995: Electroputere, 31 de jocuri, 8 goluri
- 1995-1997, 2002-2004, 2005-2009, din 2010: Dinamo 265 de jocuri, 125 de goluri
- 1997-2001: Steaua 129 de jocuri, 54 de goluri
Total: 424 jocuri, 187 goluri

În străinătate
- 1997: Altay Izmir (Turcia 1)7 jocuri, 1 gol
- 2005: Shandong Luneng (China 1) 26 jocuri, 10 goluri
- 2009-2010: Hercules (Spania 2) 25 jocuri,10 goluri
Golgheter al Ligii 1 în 2003/04 și 2007/08
Cel mai bun fotbalist român al anului în 2004

„Ianis Zicu este febleţea mea!"

De ce te-ai certat cu Piţurcă la Steaua? Totul se trage de la acel episod în care ai fost obligat să renunţi la contractul cu Ioan Becali sau e şi altceva la mijloc?

Nu m-am certat cu Victor Piţurcă. Într-adevăr a fost acel episod cu Giovani, dar atât. Pentru mine, important era să joc cât mai bine. La un moment dat intervine automulţumirea, nu mai ai motivaţie, iată şi alte motive pentru care am acceptat transferul la Dinamo. Plus că toată lumea mă dorea acolo. Doar problema cu suporterii a făcut ca adaptarea mea să dureze mai mult de un an.

Ce te-a determinat să rezişti jignirilor suporterilor roş-albi?

Am rezistat cu ajutorul conducerii, a colegilor, dar şi a evoluţiilor mele, care i-au convins pe fani că nu vreau decât binele echipei. Ei au realizat în timp că evoluţiile mele de la Electroputere şi de la Steaua au fost normale.

Înainte de a pleca la Alicante, la ultimul meci pentru Dinamo disputat chiar în Ghencea, fanii au postat un banner emoţionant: „Danciule, astăzi, cuvintele sunt de prisos / Pentru tot ce ai făcut îţi mulţumim frumos!"

Nu mă aşteptam. Eu nu sunt ahtiat să mă iubească lumea, să-mi facă bannere, mereu am vrut doar să fiu respectat pentru ceea ce ofer pe teren, dar acel moment m-a marcat. La final, la vestiare s-au adunat cam o sută de suporteri care mi-au scandat numele. Alt moment impresionant pentru mine. Vă zic, dacă cineva îmi spunea atunci să rămân la Dinamo, în secunda următoare rupeam contractul cu Hercules.

Eşti aproape de a intra în topul golgheterilor all-time ai Ligii I. Ai 187 de goluri şi eşti aproape de poziţia a treia, ocupată acum de Marin Radu II (190). E un ţel pentru tine să-l depăşeşti?

Mi-aş dori mai mult să câştigăm campionatul decât să strâng cât mai multe goluri şi să ajung la o anumită cifră.

Ce spui de Zicu? La Dinamo ajunsese eternă rezervă, iar la Timişoara marchează goluri importante.

Zicu este un tip special. Trebuie să vorbeşti foarte mult cu el, să-i acorzi atenţie. Când a lucrat cu nea Ando sau cu Mister Răzvan, oameni care i-au dat mare încredere, a reuşit. Asta era tot ce avea nevoie, iar el a înţeles că trebuie să-şi arate pe gazon adevăratele calităţi. Este febleţea mea. Ianis este unul dintre cei mai buni fotbalişti din Liga I, alături de Torje, „Prinţul" Cristea sau Bogdan Stancu.

„Visez la America. N-am fost niciodată acolo"

Ce este mai simplu? Să fii fotbalist sau patron de restaurant?

Nu mă ocup deloc de acest lucru. Eu mă duc acolo doar să mănânc. Cumnatul meu este responsabil cu restaurantul.

Ce-ţi place să faci în timpul liber, după ce-ţi închizi telefonul?

Nimic spectaculos. Mă relaxez alături de familie, mă uit la televizor. Cât despre telefon, vorbesc mult la el şi-l închid abia la ora 23.00.

Pe Mihaela cum ai cunoscut-o? Ce reprezintă ea pentru tine?

Am cunoscut-o prin nişte prieteni comuni, ne-am plăcut şi gata. M-a atras, nu m-a atras... (râde). Fără ea n-aş fi reuşit să fac nimic în viaţă. Mihaela a îndurat multe şi nu pot decât să-i mulţumesc pentru că a fost alături de mine mereu. În deciziile legate de fotbal însă nu ne-am consultat. De multe ori ea mi-a dat sfaturi, dar eu am făcut cum m-a tăiat capul.

Tu nu eşti pasionat de curse de maşini, precum Florentin Petre?

Peperoni e diferit prin tot ce face. Lui îi place pescuitul, raliul, e un tip simpatic, ce mai. Nu, nu sunt atras de curse de maşini, plus că este un sport costisitor.

Ai o relaţie specială cu Marius Lăcătuş...

Da, este naşul fetiţei mele Diana Maria. La Steaua ne-am cunoscut mai bine, apoi am păstrat relaţia. Marius şi Mariana, soţia lui, m-au ajutat foarte mult, sunt nişte persoane extraordinare, pe care te poţi baza întotdeauna. Reprezintă a doua mea familie, mă mândresc cu ei.

Cu ce ai rămas din experienţa Alicante?

Am avut un an liniştit, fără stres. Mi-a plăcut atmosfera, dar mai ales oamenii de acolo. La meciuri mă duceam cu cinci-şase ore înainte, mă odihneam puţin, mâncam, era altceva. Cred că mulţi jucători ar da un randament mult mai bun în loc să stea câte şapte zile prin cantonament.

Crezi că şi-n România se poate aplica aşa ceva?

Regulamentul este sfânt în Spania. Ai greşit? Plăteşti, nu mai joci, eşti „la revedere". Plus că orice om doarme cel mai bine în patul lui de acasă, nu altundeva, ştie ce are voie să mănânce şi ce nu şi este conştient că orice greşeală se poate întoarce împotriva lui. Cu toate că e greu să implementezi un astfel de sistem în România, eu aşa văd lucrurile.

Există vreun loc din lume pe care doreşti să-l vizitezi?

America. Nu am ajuns niciodată acolo. Am înţeles că este total diferită faţă de Europa. Am fost însă în Japonia. M-a impresionat cât de civilizaţi, curaţi şi respectuoşi sunt japonezii. Clădiri fabuloase, tehnologie de ultimă oră, totul este impresionant acolo. Dar vreau să văd şi America.

Ce nu ştiaţi despre Dănciulescu

Nu este atras de calculator: „Ştiu doar să-l deschid ca să citesc ziarele. Nu am conturi pe site-uri de socializare, nu mă pasionează. E ca şi cum m-ai întreba ce compoziţie are sarea".

Este fanul fotbalului american: „Mă uit la foarte multe meciuri. Ştiu foarte bine regulamentul. Dallas Cowboys e echipa mea favorită, cu toate că în ultimul timp nu prea am câştigat. Dar ne mândrim că avem cel mai frumos stadion din ligă".

Colecţionează adidaşi: „Îmi plac la nebunie şi de aceea cumpăr mereu. Acum am un contract cu Nike în derulare. Nu am ajuns la o sută de perechi, asta şi pentru că am dat multe. Oricum, stilul sport mă defineşte. Rar mă îmbrac la costum".

Îi place muzica hip-hop: „Prefer formaţiile noastre, dar şi din afară. Ascult Grasu XXL, Bitză, CTC. Stilul underground îmi place mie pentru că este singurul gen de muzică cu mesaj. Muzica R&B nu-mi place pentru că ăia plâng prea mult".

Adoră somnul de dimineaţă: „Îmi place să dorm mult dimineaţa. Sunt buimac dacă sunt forţat să mă trezesc devreme".

Pasionat de ceasuri: „Am mai multe, cumpăr şi reviste de specialitate. Îl consider un accesoriu important. Fără lăntişoare, brăţări sau cerceii, doar ceasuri".

Nu se implică în treburile gospodăreşti: „Doar la cum­­­­părături mai merg, în rest sunt afon. E aceeaşi situaţia ca şi în cazul calculatorului".