EXCLUSIV / Cum arăta un contract de profesionist din fotbalul interbelic
0
Pe 10 iunie 1939, jucătorul Tudor Vladimirescu şi avocatul Alexandru Eladescu, preşedintele clubului Venus, parafau primul contract din viaţa tânărului fotbalist.
"Gruparea Venus va plăti jucătorului Vladimirescu Tudor o indemnizaţie lunară de deplasare în valoare de lei 2.000 (două mii) pe durata primilor doi ani şi 3.000 (trei mii) pentru anul al treilea. În afară de acestea, gruparea va mai plăti jucătorului şi prime de joc egale cu ale tuturor jucătorilor de la echipa întâia, la jocurile la care va participa. Toate celelalte condiţiuni de antrenament, disciplină şi condiţie fizică sunt cele prevăzute în Regulamentul Asociaţiei şi care se aplică tuturor jucătorilor. Prezentul contract devine obligatoriu pentru Venus în cinci zile de astăzi, după luarea avizului antrenorului grupării. Făcut în trei exemplare astăzi 10 iunie 1939", se arată în documentul îngălbenit de vreme. "Banii nu erau mulţi, dar nici puţini, având în vedere că-mi asigurau şi mâncarea. Aveam cei 84.000 de lei prevăzuţi în contract, dar şi prime de victorie de 500-600 de lei. Pentru câştigarea campionatului se mai luau câteva mii", a rememorat Vladimirescu. Chiar dacă era greu să te îmbogăţeşti din fotbal în acei ani, existau însă şi în România jucători bine plătiţi. De exemplu, rapidistul Ştefan Auer a primit 40.000 de lei pentru câştigarea Cupei României, ediţia 1938-39, în timp ce unii dintre coechipierii săi au fost nevoiţi să se mulţumească cu doar 7.000 de lei. Comparativ, în anul 1939 indemnizaţia lunară a unui parlamentar era de 15.000 de lei pe lună, iar un profesor de liceu cu gradul I primea 8.500 de lei.
Se încarcă comentariile...
