Corespondenţă de la Paris: Când atentatul pluteşte în aer. Reportaj din Franţa, cu 48 de ore înainte de Euro 2016
0În aşteptarea turneului final, Franţa stă ca pe ghimpi, iar ieşirea din Aeroportul Charles de Gaulle a ajuns să dureze aproape cât un zbor Bucureşti – Paris.
Dacă am compara lupta împotriva terorismului cu un meci de fotbal, atunci echipa extremiştilor conduce detaşat, “la pauză”.
Pe lângă faptul că au “înscris” la Paris şi la Bruxelles, în ultimele luni, descreieraţii care cataloghează uciderea oamenilor nevinovaţi drept o luptă sfântă, şi-au impus şi “jocul”: teroarea s-a instaurat în minţile cetăţenilor de rând şi a făcut ca până şi o ieşire banală dintr-un aeroport să dureze aproape cât zborul propriu-zis.
Încă de la plecarea din Bucureşti, un bilet de avion cu destinaţia Paris, aflat în posesia unui individ cu trăsături orientale şi cu barbă, trezeşte suspiciuni la controlul paşaportului. Curg întrebările, în timp ce documentul de călătorie e scanat şi întors pe toate feţele: “Care e următoarea destinaţie după Paris?", "Ah! Deci rămâneţi în oraş!? Şi de ce mergeţi acolo?”. Abia când află că deplasarea e făcută în interes de serviciu, ca ziarist, omul devine mai liniştit, mai maleabil şi un zâmbet înlocuieşte privirea rece de până atunci. “Să încurajaţi echipa în meciul cu Franţa!”, e recomandarea care însoţeşte paşaportul trecut prin toate aparatele din ghişeu.
Pe drum, oamenii analizează şansele tricolorilor la turneul final, dar, inevitabil, discuţia alunecă şi spre situaţia tensionată din Franţa. “Am mulţi tovarăşi, vreo 20, care au vrut să vină la Euro, dar au renunţat după atentate. Au considerat că nu merită riscul”, povesteşte jurnalistul Daniel Nanu, cel care a văzut Parisul pentru prima dată, în vremurile lui mai bune, cu ocazia Mondialului din 1998. Pe atunci însă, niciun avion nu intrase în vreo clădire şi nici oamenii nu se aruncau în aer, strigând “Allah Akbar!”.
Am intrat nestingherit într-o zonă interzisă
Cursa Air France aterizează la ora 09.12 şi te gândeşti că, ajungând atât de devreme la destinaţie, ai timp berechet să faci cât mai multe, încă din prima zi. Din păcate, cursa Bucureşti – Paris, de două ore şi 37 de minute, e urmată de aventura ieşirii din aeroport, una care s-a finalizat după două ore.
Cu 48 de ore înainte de startul Campionatului European, realitatea e cruntă: Franţa e o ţară “paralizată” de greve şi de frica unor atentate teroriste. Şi pornind de aici, totul se face într-o lentoare dureroasă. Partea şi mai proastă e că măsurile de securitate draconice dau rateuri frecvent. La finala Cupei Franţei, sistemul care ar trebui să împiedice accesul pe “Stade de France” cu materiale interzise şi-a arătat ineficienţa şi mulţi fani au pătruns în interiorul arenei cu petarde şi cu materiale pirotehnice.
La sosirea pe Aeroportul Charles de Gaulle, am trecut de o “armată” de oameni responsabili cu securitatea şi am intrat, nestingherit, într-o zonă interzisă, de îmbarcare într-o altă cursă! Abia după ce, rătăcit, m-am adresat unui agent de pază, oamenii şi-au dat seama că n-aveam ce căuta acolo şi m-au scos din acel sector în timp ce se certau între ei.
Franţa stă ca pe ghimpi şi, în ciuda tuturor asigurărilor pe care le primim, referitoare la măsurile de securitate, adevărul e că terorismul a trecut la un nivel aproape imposibil de contracarat. Urmează o lună în care milioane de oameni cu rucsacul în spate vor invada oraşele turneului final. Şi nu poţi să ştii ce conţine bagajul tipului cu trăsături orientale şi cu barbă care tocmai a intrat în vagonul aglomerat al trenului care ajunge la “Stade de France”.
Cozi interminabile şi timp mare de aşteptare
Pe lângă ameninţarea teroristă, Franţa se confruntă şi cu o serie de greve în această perioadă. De exemplu, piloţii Air France au anunţat o astfel de acţiune, în perioada 11-14 iunie, adică exact când fanii echipelor calificate la Euro 2016 ar trebui să sosească în valuri, în Franţa. Încă de pe acum, cozile sunt interminabile pe aeroportul Charles de Gaulle şi inclusiv cumpărarea unui abonament de metrou / tren înseamnă o aşteptare de cel puţin 30 de minute.
Se încarcă comentariile...
