Campionul mondial care l-a impresionat pe Barack Obama vine la Bucureşti: „Mă simt 100% român, deşi trăiesc în SUA!“

Daniel Negreanu este în poker cam ce este Messi în fotbal. A câştigat milioane de dolari la turnee şi e emblema jocului de poker pe toate meridianele.

Negreanu, care e ambasador Pokerstars, va juca zilele viitoare la Bucureşti, în Eureka Poker Tour, care se va desfăşura  în perioada 16 – 22 mai 2016, la Hotel Intercontinental. După ETP Grand Final, de la Monte Carlo, Negreanu a vorbit pentru “Adevărul” şi astfel am descoperit un tip foarte inteligent, atent, vesel şi stăpân pe sine. Şi, peste toate astea, un tip mândru de a fi român.

Daniel, până la urmă ce te consideri, român, canadian sau american?
Eu sunt român, născut în Canada şi care locuieşte în America. Mă recomand ca fiind român, mă simt român şi îmi place foarte mult să vorbesc şi să aud româneşte. Din păcate, nu prea am cu cine vorbi, deoarece în Las Vegas, unde stau, nu am prieteni români.

Dar în România ai?
Nu, deloc. Eu am fost în România de trei ori. Cel mai mult am stat când aveam zece ani, în 1984. Am fost o lună cu mama. Am mers la mare, la munte, la Bucureşti. Mama era din Braşov, tata din Iaşi. Fugiţi din ţară în anii 1970. Ţin minte că atunci când am venit prima data, mama mi-a interzis să pronunţ numele lui Ceauşescu. Spunea că putem fi arestaţi. Eu, în copilărie, îi auzeam pe ai mei vorbind de Ceauşescu, dar când am aterizat la Bucureşti mama mi-a interzis să spun acest nume. După Revoluţie am mai fost în România, dar am stat puţin, iar după ce au murit ai mei legăturile cu cei care au rămas aici s-au rupt treptat. Cred că mai am nişte rude chiar aici, la Bucureşti. Mi-ar plăcea să le revăd. Oricum, în planurile mele există şi intenţia de a vizita pe îndelete România. Nu ştiu când dar o voi face.

Totuşi, vorbeşti bine româneşte.
La noi în casă se vorbea în principal româna. Dar am crescut auzind vorbe de genul “Daniel, du-te jos şi close the door!” sau “Trebuie să mănânci apple!”. Mie îmi place româna şi la turnee, când aud vorbind româneşte la o masă, mă duc şi eu imediat acolo.

Când ţi-ai dat seama că pokerul e viitorul tău?
La şcoală. Când colegii mei îşi făceau temele, eu umpleam caiete întregi cu scheme de poker, statistici, combinaţii, date, orice ţinea de poker. De aceea am şi abandonat şcoala la un moment dat.

Păi şi familia ce a spus?
Mama a fost mereu convinsă că eu voi ajunge bogat.  Chiar mi-a dăruit când eram mic o cană personalizată pe care scria Daniel, un om băiat care va face mulţi bani. Faptul că am lăsat şcoala nu înseamnă că am fost vagabond, doar că m-am concentrat pe ceva ce am simţit eu că mi se potriveşte. Şi mi-a ieşit.

Primii bani câştigaţi…
Nu mai ştiu câţi au fost, dar i-au risipit imediat. Şi cum nu mai aveam ce cheltui, m-am angajat la Subway, făceam sandwichuri, spălam vasele. Nu pentru mult timp, dar am făcut şi o astfel de munci.

Şi bogat când ai ajuns?
Treptat. La poker îşi calculezi veniturile la finalul sezonului de turnee. Atunci tragi linie şi vezi ce ai în cont. Altfel poţi spune că eşti bogat dacă faci într-o seară un milion de dolari şi sărac dacă a doua zi pierzi două milioane.
Tu cât ai pierdut cel mai mult?
1,3 milioane de dolari într-o seară. Dar luasem cu o seară mai devreme 700.000 de dolari, deci paguba a fost doar de 600.000 de dolari. Oricum, în poker trebuie să fii conştient că şi pierzi. Nu trebuie să faci din asta o dramă, mai ales dacă eşti pe plus. Ai pierdut, te-ai ridicat de la masă şi din acel moment te gândeşti cum să devii mai bun ca să nu mai pierzi.
Ai avut şi ani slabi?
Anul 2000 a fost cel mai slab. M-am distrat prea mult şi am pierdut bani, pentru că nu mi-a fost capul la poker, m-am concrentrat prea puţin.

S-a schimbat pokerul în ultimii ani?
S-au schimbat multe lucruri, dar esenţa jocului e aceeaşi. Acum de exemplu, nu se mai aruncă lumea. Se joacă pe sume mai mici. Jucătorii vor să câştige bani mulţi mizând bani puţini. E ca în piaţă. Dacă vezi o maşină care costă 12.000 de dolari, încerci să o cumperi cu 10.000 de dolari. Nu eşti dispus să dai şi 13.000 de dolari pe ea.

Internetul?
Onlineul îţi oferă enorm. Poţi exersa pe calculator la infinit. Poţi juca la zece mese. Pokerul e industrie deja.

Joci poker profesionist de aproape 20  de ani şi totuşi te menţii în top. Care e secretul tău?
Sunt un om atent la fiecare amănunt, fie el cât de mic. Am strategiile mele. Sper exemplu, la fiecare şase luni schimb ceva. Mă adaptez la tot orice văd nou la adversarii mei. Şi ştiu să citesc foarte bina masa. Într-o oră ştiu totul despre adversarii mei.  E un timp record, pentru că la turnee se joacă 10-12 ore pe zi. Şi, un lucru foarte important, nu mi-am pierdut plăcerea de a juca. O fac ca atunci când m-am apucat, deşi, evident sunt la alt nivel, din toate punctele de vedere. Inclusiv financiar.

Cum e mai uşor să joci, la masă sau online?
Pentru mine la masă. Eu simt adversarul. Îi văd privirea, văd când se mişcă orice muşchi pe faţa lui, îi simt emoţia, nodul din gât. Observ orice reacţie. La calculator nu-ţi vezi adversarul.
  

Se spune despre tine că ai un stil imprevizibil.

Toţi cred că sunt nebun, că vorbesc non stop şi că sunt neatent la masă. E doar o mască. Mi-am dezvoltat acest stil destrăbălat dar văd absolut tot. În schimb, ei nu văd nimic din mine. Îi intimidez pe toţi.
 

Cum îţi citeşti adversarii?
În primul rând după ochi. Ochii îi dau cel mai uşor de gol pe amatori. Dacă au cărţi bune, se uită instinctual la jetoane. Sunt lacomi şi abia aşteaptă să pună mâna pe ele. Se văd deja câştigători. Pe astfel de oameni se bazează câştiguriel cazinourilor.

Joci poker în fiecare zi?
Nu. Acasă, în Las Vegas, joc extrem de puţin, de două ori pe lun la Bellagio. Zilnic, însă o oră studiez ceva legat de pokerul, mă uit la emisiuni, la turnee, pe siteuri. Apoi, joc doar la turnee. Mă rog, turneele ţin jumătate de an. Deci şase luni joc poker, şase luni altceva.
Ce pasiuni mai ai?

Fotbalul, joc de trei ori pe săptămână.

Cu cine ţii?

Echipa mea favorită este FC Toronto, din MLS. Îmi place mult italianul Sebastiano Giovinco. Sunt fan şi FC Barcelona.

România?

Aa, da, România! Am urmărit Campionatul Mondial din SUA 1994, împreună cu tatăl meu. Ne-am bucurat mult pentru succesele de atunci, apoi ne-am întristat când ne-a eliminat Suedia. Peste ani m-am întâlnit la un turneu de poker cu Tomas Brolin, cel care ne-a dat gol. I-am spus că m-a făcut să plâng atunci. L-am iubit pe Hagi în 1994, apoi nu prea ştiu ce s-a mai întâmplat. Nu sunt chiar la curent cu ce se petrece în România, dar dacă aud sau văd o ştire devin repede atent. Din păcate, acum dacă deschizi televizorul, în SUA, nu dai decît peste Donald Trump. E peste tot, nu mai ai loc de el, îşi dă cu părerea despre orice.

Cât timp mai ai de gând să joci poker?
Până mor. E un sport, sau un hobby, la care nu contează vârsta. După ce mă voi aşeza la casa mea o să o mai răresc, ca să mă ocup de familie, dar voi juca mereu.

Dacă n-ai fi fost un jucător de poker ce ţi-ar fi plăcut să faci?
Să fac filme. De fapt, n-am renunţat la ideea asta. Am şi apărut puţin în nişte pelicule, precum Lucky You. Mi-ar plăcea şi să fiu actor sau regizor. Cred că aş face faţă, mai ales că am multe cunoştinţe la Hollywood, care m-ar putea ajuta.

Joci poker cu starurile?
Mai joc. La Hollywood toată lumea joacă poker. Am jucat cu destule vedete, Di Caprio joacă binişor, dar Tobey Maguire e cel mai bun. L-am avut elev. Acum joacă bine şi chiar face bani din poker.

Ai vrei amintire specială?

Am destule. Spre exemplu, am fost la o recepţie în tmpul campaniei lui Barack Obama şi preşedintele Americii m-a recunoscut "Wow, uite-l pe băiatul care joacă bine poker!", a spus el când m-a văzut. I-am zis şi lui că sunt român.

În ultimii ani, foarte mulţi sportivi sau foşti sportivi intră în lumea pokerului. Cum se descurcă?

Ei joacă mai bine poker, decât joc eu, spre exemplu, fotbal. Dintre toţi, Boris Becker mi-a lăsat cea mai bună impresie. Şi Rafa Nadal e un bun jucător. Ronaldo se străduie, dar e interesat.

 E vegan de 15 ani

Negreanu este vegan de 15 ani şi spune că niciodată nu s-a simţit mai bine ca acum. La fiecare deplasare nutriţionistul său personal îi pune în bagaje câteva punguţe cu seminţe. În rest, mănâncă doar fructe şi legume şi bea apă plată. „ În America se obişnuieşte să fii vegetarian. Doar când am venit în România toată lumea vroia să mă îndoape cu pâine şi carne”, a dezvăluit Daniel. El e şi duşman declarat al celor tutunului. “Nu pot să înţeleg cum să vrei să-ţi faci rău singur”, a spus Negreanu, care nu accept să joace la turneele din Asia, deoarece acolo se fumeză mult.