VIDEO Maeştrii muzicii de film

Fără muzica lui Ennio Morricone, John Williams, Henry Mancini, Max Steiner sau a lui Vladimir Cosma, filmele ar fi doar poveşti în imagini, lipsite de emoţie. John Williams a semnat muzica pentru majoritatea filmelor lui Steven Spielberg. Ennio Morricone a realizat peste 500 de coloane sonore.

Pentru publicul larg din România, numele lui Ennio Morricone este sinonim cu muzica serialului „Caracatiţa" („La Piovra") difuzat la începutul anilor '90 la TVR. Muzica din generic, a cărei temă revenea obsesiv pe ­parcursul episoadelor, îţi transmitea un fior rece ca lama unui cuţit. Vizualizai - fără să vezi - lipsa de scrupule şi cruzimea mafiei.

Seriile „Indiana Jones“, „Războiul stelelor“, „Jurassic Park“ (foto de sus în jos)

Ennio Morricone (născut în 1928) este un geniu modest. Biografii îi atribuie peste 500 de coloane sonore (adică vreo 12 pe an), dar el se consideră „mic copil" în comparaţie cu Bach, care compunea câte o lucrare săptămânal, pentru slujba duminicală de la biserică. Pentru prolifica sa activitate, Morricone a primit un număr impresionant de premii, dar un singur Oscar (în 2006, pentru întreaga activitate) şi a fost nominalizat de cinci ori. Se prea poate ca aceasta să fi fost „răsplata" pentru faptul că a nu a vrut să înveţe limba engleză şi a refuzat cu obstinaţie să se mute la Hollywood.  Printre sutele de piese semnate de Morricone, se numără temele musicale din „Cinema Paradiso" (regia Giuseppe Tornatore), alcărui succes - un Oscar, un Glob de Aur, cinci premii BAFTA - l-a determinat  pe regizor să colaboreze cu Morricone şi la viitoarele cinci filme.

Muzica, 4% din bugetul filmului

„The Good, The Bad and The Ugly" („Cel Bun, cel rău, cel urât", 1966) este cel de-al treilea dintre western-urile spaghetti ale lui Sergio Leone care i-au adus celebritatea lui Ennio Morricone. Piesa „Ecstasy of Gold" face parte din coloana sonoră a acestui film şi a fost preluată de trupe rock precum Metallica, Motorhead, Ramones. „Once Upon a Time In America („A fost odată în America") regizat de acelaşi Sergio Leone este memorabil şi datorită muzicii excepţionale. Din echipa de muzicieni şi compozitori cu care a lucrat Ennio Morricone la „A fost odată în America" a făcut parte şi Gheorghe Zamfir. Naiul său punctează, cu câteva note simple, dar într-o manieră obsedantă, întreaga temă muzicală a filmului.

„La producţiile cinematografice mari, muzica reprezintă 4% din bugetul filmului, ceea ce înseamnă un procentaj destul de mare. Se lucrează cu echipe mari, cu orchestraţii", afirmă Dragoş Alexandru, compozitor şi autor al lucrării „De la muzica simfonică la muzica de film", postată pe www.no14plusminus.ro şi care în curând se va concretiza într-o carte. „La noi în ţară nu prea se ştiu aceste lucruri despre muzica de film. Din cauza constrângerilor financiare, dar şi din lipsa de ataşament faţă de această ramură, peliculele româneşti actuale nu sunt vizionate, deşi iau premii importante la festivaluri", remarcă Dragoş Alexandru.

Muzica sporeşte emoţia de pe ecran

Compozitorul român îl citează pe Steven Spielberg, care spunea că „un soundtrack de impact îmbogăţeşte tensiunea şi emoţia filmului cu 50%".  „La filmul «Gladiatorul», unde Hans Zimmer a dat o orientare nouă muzicii de film, procentul este mai mare, merge spre 70%", mai spune Alexandru. Efectul surprinderii spectatorului, inclusiv a regizorului care a creat acea „călătorie cinematografică", este foarte important. Filmul „Psycho" cu Anthony Perkins a avut succes şi pentru că muzica a lovit „ca un cuţit" timpanele spectatorilor. 

John Williams, favoritul lui Steven Spielberg (a semnat muzica tuturor filmelor acestuia, mai puţin unul),  dar şi al lui George Lucas, a realizat soundrack-ul filmelor „mari" de acţiune. „Indiana Jones",„E.T.", „Războiul Stelelor", „Superman", ­„Jurassic Park", „Harry Potter" sunt câteva dintre producţiile mari care poartă semnătura sa muzicală. În întreaga sa carieră, John Williams a fost nominalizat de 45 de ori la Oscar şi a primit prestigiosul premiu de cinci ori.

Max Steiner (1888-1971) şi-a pus amprenta asupra muzicii de film între 1930 şi 1960. A fost nominalizat la Oscar de 18 ori şi a câştigat statueta de de trei ori. Tema muzicală compusă de Steiner pentru filmul „A ­Summer Place"(„Un loc în soare",1959) a fost lucrarea instrumentală care a stat pe locul întâi in top Billboard Hot 100  nouă săptamâni consecutiv.

Cosma s-a inspirat din folclorul românesc

Rădăcinile româneşti ale compozitorului francez Vladimir Cosma (născut în România în 1940) l-au inspirat în crearea a sute de teme muzicale. Una dintre cele mai cunoscute teme de inspiraţie folclorică românească se regăseşte în pelicula „Le grand blond avec une chassure noire" („Marele blond cu un pantof negru"). A colaborat cu artişti precum Nana Mouskouri, Mireille Mathieu, Lara Fabian, Gheorghe Zamfir.

Compozitorul Henry Mancini (patru premii Oscar şi 18 nominalizări) este autorul celebrei melodii din filmul „Pantera Roz" şi a temei muzicale din serialul „Pasărea spin". În ultimii ani, premiile Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră au fost câştigate de A.R. Rahmann („Vagabondul milionar", 2009), Michael Giacchino („Up", 2010), Atticus Ross şi Trent Reznor (fostul solist al trupei Nine Inch Nails, pentru „Reţeaua", în 2011).

5 Premii Oscar şi 45 de nominalizări a primit  compozitorul John Williams, în întreaga carieră.

Înainte de '89, muzica de film se făcea „ca la carte"

Industria filmului în România a evoluat, oarecum, în umbra cinematografiei franceze, iar muzica de film a urmat aceeaşi traiectorie. Paul Constantinescu, Tiberiu Olah, Teodor Grigoriu, Dumitru Capoianu, Gheorghe şi Ion Dumitrescu, Anton Şuteu, Adrian Enescu (ultimii doi remarcându-se prin muzica electronică) sunt cei mai reprezentativi compozitori români de care s-au remarcat în muzica de film înainte de 1990. În acea perioadă se realizau chiar şi 30 de producţii cinematografice pe an, iar investiţia în muzică era pe măsura producţiilor („Columna", „Vlad Ţepeş", „Mihai Viteazul").

Paul Constantinescu (O noapte furtunoasă", „Moara cu noroc", „O scrisoare pierdută") şi Tiberiu Olah („Osânda", „Trecătoarele iubiri") ar fi putut concura cu compozitorii americani ai epocii lor. Coloana sonoră se realiza după modelul Newman, având în spatele sălii de înregistrări un ecran de proiecţie pe care filmul era urmărit de către un dirijor şi un ceas special cu care se cronometrau scenele. Din păcate, astăzi nu mai există acest studio şi nici Orchestra Cinematografiei. Filmele se făceau „ ca la carte", la standardele şi cerinţele profesionale ale acestui domeniu. Filmele istorice, epice sau cu subiect profund se produceau fără niciun fel de constrângeri din punct de vedere muzical.

Gheorghe Zamfir a spus poveşti cu naiul

Gheorghe Zamfir (foto) s-a remarcat în calitate de compozitor de film în trei producţii internaţionale importante. Naistul român a fost solicitat de Ennio Morricone, în 1983,  pentru coloana sonoră a filmului epic „A fost odată în America". Piesa „The Lonely Shepherd" („Păstorul singuratic") cântată de Zamfir la nai se regăseşte pe coloana sonoră a filmului „Kill Bill" (regia Quentin Tarantino). De asemenea, tema muzicală a filmului „Karate Kid" este semnată de marele naist român. Muzica din filmele româneşti produse după 1990 este mai puţin reprezentată faţă de anii anteriori, deoarece producţiile cinematografice s-au realizat într-un număr mai mic.

Puţine filme după '90

Câţiva compozitori importanţi merită consemnaţi pentru că au semnat cele mai multe dintre peliculele realizate în ultimii 21 de ani: Petru Mărgineanu („Poker", „Supravieţuitorul", „Occident", „Orient Express"), Dragoş Alexandru („Bună, ce faci?", „Dacă bobul nu moare", serialele TV „Băieţi Buni", „Lombarzilor 8"), Electric Brother („Furia", „Marţi după Crăciun"), Alexandru Andrieş („Nunta mută").