INTERVIU Marino Formenti, pianist: „Iubesc România!“
0
Marino Formenti concertează în această seară, de la ora 17.00, la Ateneul Român, alături de Filarmonica de Stat „Moldova“ din Iaşi, dirijată de Leo Hussain
Pianist şi dirijor de origine italiană, Marino Formenti este considerat unul dintre cei mai captivanţi şi mai originali interpreţi ai generaţiei sale, în special datorită concertelor neobişnuite şi experimentale pe care le susţine. În cariera sa, a lucrat cu unii dintre cei mai renumiţi compozitori, printre care Helmut Lachenmann, György Kurtag şi Salvatore Sciarrino.
Interviu realizat de Irina Hasnas şi Ruxandra Arzoiu
Sunteţi foarte implicat în interpretarea muzicii contemporane. Putem spune că aveţi de pildă afinităţi speciale pentru concertul lui Peter Maxwell Davies pe care îl veţi cânta?
Eu consider că trebuie să facem totul pentru muzica prezentului pentru că trăim în prezent. Pentru mine, şi lucrările lui Mozart fac parte din muzica actuală (ceea ce poate suna paradoxal) pentru că le cântăm astăzi altfel de cum erau cântate pe vremea lui, sau de cum probabil le cânta el însuşi. Deşi sunt implicat mult în proiecte contemporane, cânt şi muzică clasică (Beethoven, Mozart, Schubert), dar caut să o privesc ca şi cum ar fi scrisă de curând. Când mi s-a cerut să interpretez concertul lui Davies, nu-l cunoşteam; l-am studiat şi l-am găsit foarte dificil, în egală măsură pentru solist, ca şi pentru orchestră. I-am apreciat combinaţia stilistică între caracterul romantic, cu gesturi foarte pasionale, şi complexitatea modernităţii. Această muzică va fi o adevărată provocare, deopotrivă pentru mine şi pentru auditor.
Doresc să atrag tinerii către muzică. Ceea ce urmăresc cu proiectele este ca muzica să se întoarcă spre oameni, să fie un mijloc de comunicare.
Aţi interpretat lucrări de Kurtag sau Ligeti. Este Peter Maxwell Davies legat de această perioadă componistică?
Davies este, de fapt, în lumea contemporană, legat mai mult de trecut. Într-un fel, e un romantic, cu armonii moderne, dar cu o atitudine pasională. Are o muzică pe care oricine este capabil să o înţeleagă şi să o placă. Eu încerc să cânt pentru un public cât mai divers – şi mai întâi pentru mine însumi, desigur. Dacă iubeşti şi pui pasiune şi energie în ceea ce faci, va ieşi ceva uşor de înţeles şi va fi apreciat în aceeaşi măsură.
Se spune ca sunteţi iniţiatorul a numeroase proiecte muzicale. Aveţi un domeniu preferat în care vă manifestaţi?
Ceea ce îmi place foarte mult şi mă preocupă este modalitatea de a găsi noi formate pentru ca muzica să fie foarte vie, concertele să depăşească graniţele conservatoare şi să se deschidă către manifestări care să cuprindă deopotrivă rezonanţe clasice, contemporane, jazz
sau rock. Doresc să atrag tinerii către muzică. Ceea ce urmăresc cu proiectele este ca muzica să se întoarcă către oameni, să fie un mijloc de comunicare.
Este un trend astăzi să urmăreşti a fi pe gustul publicului. Ce anume aşteptaţi de la publicul dumneavoastră?
Este dificil de spus. Muzica există în această lume devenită foarte materialistă, cu bani şi poziţii orientate. Simţi ca muzician, dar şi ca ascultător, că în acest moment trebuie să aduci muzica mai aproape, ca pe un factor educativ. Nu cred în diferenţe dintre stilurile muzicale, nu cred că muzica clasică este mai bună decât rock-ul de pildă, dar din punct de vedere spiritual, ea nu trebuie privită doar ca un divertisment ci ca o experienţă comună a oamenilor pe care este important să nu o pierdem. De aceea fiecare ţară, fiecare stat, trebuie să se implice cu eforturi şi bani în educaţia muzicală, în experienţa muzicală.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră. un recital sau un concert. Un dialog sau ceva foarte personal, care vă reprezintă?
Probabil amândouă, deşi aş înclina mai mult către un dialog. Aflându-te într-o sală de concert, sentimentul este că întreaga comunitate participă la eveniment. Desigur, soliştii au o mare responsabilitate, dar este un permanent feed back între ceea ce faci şi ceea ce vine din public. Dialogul, comunicarea sunt cele mai importante lucruri.
În afară de muzică, ce vă face să vă simţiţi liber şi fericit?
Sincer vorbind, probabil salamul italian sau prosciutto (şunca italiană). Desigur, întâlnirile cu prietenii, cărţile pe care le citesc.
V-aş ruga să adresaţi câteva cuvinte publicului român. Trebuie menţionat că aţi mai venit în România de câteva ori ca turist, dar niciodată ca interpret...
Nu vreau să sune linguşitor, dar intr-adevăr iubesc România şi mă simt bine aici. Am fost foarte bucuros când m-au solicitat pentru festival. Sunt mari asemănări intre culturile noastre – şi diferenţe, bineînţeles. Eu am mai fost în Bucureşti, dar şi în mici localităţi unde am dormit în casele ţăranilor şi toată lumea a fost încântătoare. Din alt punct de vedere, aş vrea să cunosc mai mult despre cultura românească, despre Brâncuşi şi alţi mari artişti. Eu am crescut cu înregistrările lui Sergiu Celibidache – sunt pentru mine versiuni de referinţă în privinţa ideilor şi a profunzimii lor. Simt că la Bucureşti va fi o întâlnire importantă cu publicul român.
Se încarcă comentariile...
