Premiera săptămânii: „Răpirea lui Freddy Heineken“, un film jenant în care Anthony Hopkins a fost ademenit să joace

Anthony Hopkins, în rolul lui Alfred „Freddy“ Heineken, magnat al berii, a jucat un rol nedemn de cariera sa FOTO cinemagia.ro

Filmul „Kidnapping Mr. Heineken/Răpirea lui Freddy Heineken“ are astăzi premiera în cinematografele din România. Cu Anthony Hopkins în rolul magnatului berii olandeze, filmul a dezamăgit criticii, lăsând impresia unei producţii de duzină în care veteranul este folosit prea puţin.

„Kidnapping Mr. Keineken“ este o coproducţie olandezo-britanică regizată de Daniel Alfredson pe baza poveştii din spatele răpirii lui Alfred „Freddy“ Heineken, magnat al berii, din 1983. Scenariul este scris de William Brookfield alături de Peter R. de Vries, cel care a scris romanul poveştii, în 1987. Rolul lui Freddy Heineken este interpretat de Anthony Hopkins, Sam Worthington îl joacă pe Willem Holleeder, Jim Sturgess pe Cor van Hout, Ryan Kwanten pe Jan Boellaard, Thomas Cocquerel pe Martin Erkamps şi Mark van Eeuwen pe Frans Meijer. Filmul abordează povestea din interior a a planificării, executării, consecinţelor şi prăbuşirii finale a răpitorilor magnatului berii olandeze, care a dus la cea mai mare răscumpărare plătită vreodată pentru o persoană (35 de milioane de guldeni olandezi, aproximativ 16 milioane de euro).

„Răpirea lui Freddy Heineken“ nu are niciun motiv artistic

Pelicula a primit recenzii în general nefavorabile din partea criticilor de specialitate, site-ul „Rotten Tomatoes“ oferind şanse de reuşită de doar 27%. „În ciuda evenimentelor reale cu pedigree, «Kidnapping Mr. Keineken» se încadrează în categoria B a filmelor despre crime“, specifică site-ul „The Los Angeles Times“. „Atrăgătoare prin bere şi mucuri de ţigară, drama abisală «Kidnapping Mr. Keineken» este una dintre coproducţiile acelea internaţionale care are toate motivele să îşi merite taxele, dar nu are absolut niciun motiv artistic“, specifică „Variety“.

Frank Scheck, de la „The Hollywood Reporter“ atenţionează fanii dornici să vadă filmul: „Până în momentul în care procedurile interminabile ale răpirii vor ajunge la o concluzie, spectatorii se pot simţi ca şi cum ar fi fost ei înşişi ostatici“. În schimb, Rex Reed, de la „The New York Observer“, a oferit lungmetrajului trei stele din patru şi a comentat: „Anthony Hopkins joacă rolul regelui hameiului, unul excelent. La fel cum este şi tot filmul, chiar dacă aduce nuanţe sobre, fără podoabe inutile, celei mai mari răscumpărări plătite vreodată - peste 16 milioane de euro“.

FOTO cinemagia.ro

Mike McCahil, de la „The Guardian“, spune că atitudinea confuză a filmului este datorată şi de încercarea regizorului de a transforma fiecare personaj într-unul principal. Cât despre Anthony Hopkins, comentatorul este de părere că regizorul Daniel Alfredson a dus dincolo de capacitatea veteranului rolul magnatului, făcându-l să pară ridicol prin tunsoarea abordată. Acesta, mai în glumă, mai în serios, îi recomandă să poarte „ochelari pentru bere“.

FOTO cinemagia.ro

Anthony Hopkins, un Rege Lear al zilelor noastre

„Oare cum o poveste adevărată să fie transformată într-un film atât de plictisitor? Şi la ce s-a gândit Anthony Hopkins atunci când a fost de acord cu rolul? Acestea sunt două mari mistere ale filmului «Kidnapping Mr. Keineken». Şi mai e ceva. Cum au reuşit producătorii să îl înşele pe Anthony Hopkinis să semneze şi să îl folosească atât de rar?“, se întreabă Rupert Hawksley, de la „The Telegraph“. Acelaşi critic condamnă rolurile slabe făcute de Sam Worthington şi Jim Sturgess, „liderii bandei care bat cu pumnii în mese şi strigă melodramatic folosindu-se de accente bizare. Două performanţe jenante“.

FOTO cinemagia.ro

„Alfredson îşi propune să aducă aminte de dramele poliţiste din anii 1970, iar Anthony Hopkins joacă rolul lui Heineken ca şi cum ar fi un Rege Lear al zilelor din urmă. Îl vedem cum se înfurie pe răpitorii săi atunci când aceştia nu vor să îi pună piese de Bach şi Schubert. Iar răpitorii sunt potretizaţi exact ca orice danezi cu responsabilităţi şi care vor doar ce e mai bun pentru familiile lor“, este de părere şi Geoffrey Macnab, de la „The Independent“.