Berlinale 2019: Filmul lui François Ozon, „Slavă Domnului”, readuce în prim plan scandalul în jurul pedofiliei din Biserica Catolică

Proiectarea filmului „Slavă Domnului” („Grâce à Dieu"), semnat de realizatorul francez François Ozon, în cadrul Berlinalei din acest an, readuce în prim plan scandalul judiciar cu privire la cazurile de pedofilie comise în sânul Bisericii Catolice.

Filmul trasează poveştile victimelor din dosarul Barbarin, precum şi crearea asociaţiei „La Parole Libérée" fondată la Lyon în 2015 de foşti membri ai unui club de cercetaşi, care au fost abuzaţi de un preot pedofil, Bernard Preynat.

Filmat în secret anul trecut, „Grace a Dieu" a fost primit cu căldură cu ocazia unei proiecţii pentru presă la Berlin. Povestea a trei dintre ei, interpretaţi pe ecran de actorii Melvil Poupaud, Denis Menochet şi Swann Arlaud redă complexitatea emoţională cu care sunt confruntate victimele abuzate sexual şi care decid să combată traumele din copilărie la care au fost supuşi printr-o eliberare a cuvântului emancipatorie, însă dureroasă atât pentru victime, cât şi pentru apropriaţii acestora.

„Mi-am dat seama că există o poveste foarte puternică, umană, de spus, nu despre scandal, care nu este decât un pretext, ci despre repercusiunile eliberării cuvântului pentru victime şi anturajul lor", a declarat  regizorul francez, aflat pentru a cincea oară în cursa pentru Ursul de Aur la Berlin.

Subiectul redevine de actualitate în Franţa, în contextul în care la începutul lunii ianuarie a avut loc la Lyon procesul cardinalului Philippe Barbarin, arhiepiscop de Lyon, şi al altor cinci persoane, acuzate că nu au denunţat agresiunile sexuale pedofile. Verdictul va fi anunţat pe 7 martie.

Pus sub acuzare pentru agresiuni sexuale în ianuarie 2016, preotul Preynat ar putea fi şi el judecat în acest an.

Scandalul l-a implicat în cele din urmă şi pe Francois Ozon, întrucât unul dintre avocaţii preotului Preynat l-a somat vineri în instanţă, în regim de urgenţă, să amâne lansarea filmului său în Franţa, programată pe 20 februarie, relatează AFP.

Acea somaţie, care ameninţă lansarea peliculei, a fost depusă la o zi după înştiinţarea judiciară prin care Regine Maire, fostă membră a diocezei de Lyon, judecată alături de cardinalul Barbarin, i-a cerut regizorului Francois Ozon să-şi retragă pelicula din circuitul cinematografic.

Francois Ozon a explicat pentru AFP că nu a dorit să facă „un film de actualitate", nici să conducă „un proces împotriva Bisericii".

„Filmul nu se plasează sub aspectul judiciar, se plasează sub aspectul uman şi pune în lumină suferinţa victimelor", a adăugat cineastul francez, autorul unor pelicule celebre, precum „Swimming Pool" şi „Huit femmes". „Am căutat un subiect despre tema fragilităţii masculine", a adăugat el, citat de La Croix.

La baza filmului stau întâlniri si interviuri realizate împreună cu victimele, regizorul francez declarând cum descoperise din întâmplare site-ul asociaţiei La Parole Libérée, înainte de a lansa o adevărată „anchetă jurnalistică” în rândul persoanelor afectate de aceste traume.

Francois Ozon a subliniat că a dorit să facă „un film cetăţenesc", care „ridică anumite întrebări" ce „permit lansarea unei dezbateri".

Francois Devaux, cofondator al asociaţiei La Parole Liberee, interpretat în acest film de Denis Menochet, consideră că lungmetrajul lui Francois Ozon va permite spectatorilor să înţeleagă modul în care victimele pedofiliei sunt „bombe cu explozie întârziată".

Acest lungmetraj, regizat într-o manieră sobră, este construit din trei părţi, precum o predare de ştafetă între cele trei personaje principale. Pelicula se sprijină, cel puţin în prima parte, pe scrisorile şi schimburile de e-mailuri dintre instituţia religioasă şi una dintre victime, tânărul Alexandre Hezez-Dussot, interpretat de Melvil Poupaud.

„Am încercat să fiu cât mai echilibrat, cât mai obiectiv posibil. Nu este un film cu oameni buni şi oameni răi, este mult mai complex de atât. Există o 'omerta' în orice societate în ceea ce priveşte pedofilia", a adăugat cineastul francez, în vârstă de 51 de ani.

„Însă cuvântul a ajuns să se elibereze, puţin câte puţin. Cinematografia urmează evoluţia societăţii", a adăugat Francois Ozon.