ADHD-ul afectează major performanţele şcolare: 38,2 % dintre copiii cu deficit de atenţie nu termină liceul

Copiii cu ADHD nu se pot concentra şi nu reuşesc să înţeleagă explicaţiile profesorilor Foto Plus Communication

Peste 45% dintre copiii cu ADHD întâmpină dificultăţi de învăţare, faţă de doar 1,3 % dintre colegii lor fără această problemă. Specialiştii atrag atenţia că un procent important dinte elevii cu deficit de atenţie nu reuşesc să termină liceul.

Aproximativ 200.000 de copii din România suferă de deficit de atenţie şi hiperactivitate, tulburare de comportament numită ADHD. Dintre aceştia, doar 8.000, reprezentând 4%, se regăsesc în evidenţele specialiştilor şi urmează un tratament. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului  „Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România“, realizat de “Salvaţi Copiii” şi CURS.

Majoritatea copiilor care suferă de ADHD au un randament mult mai scăzut la şcoală faţă de colegii lor fără această problemă. 

Astfel, 61,8% dintre copiii cu deficit de atenţie şi hiperactivitate reuşesc să termine liceul (faţă de 98,7% dintre copiii fără ADHD), mai puţin de 9,1% termină o facultate (faţă de 68% dintre copiii fără ADHD), 45,5% întâmpină dificultăţi de învăţare (faţă 1,3% dintre copiii fără ADHD) şi 70,9% se aleg cu suspendări şi exmatriculări (faţă de 21,3% dintre copiii fără ADHD), se arată în acelaşi studiu.

Un elev cu ADHD e marginalizat la şcoală şi dezvoltă, în timp, comportamente antisociale

La un copil cu ADHD întâlnim: lipsa atenţiei asociata cu hiperacivitate-impulsivitate. Atunci când un părinte observă la intrarea în şcoală o parte din următoarele comportamente: pierde lucruri, nu respectă reguli de bază, are dificultăţi în organizarea şi finalizarea sarcinilor sau activităţilor, este distrat de zgomotele exterioare, încearcă să atraga atenţia şi să intre în discuţiile adulţiilor,nu reuseşte să-şi menţină concentrarea la sarcini care necesită un efort intelectual mai mare sau chiar să evite aceste sarcini, este nevoie să caute sprijin de specialitate“, atenţionează psihologul clinician Nicoleta Burlacu.

Grav este, spune specialista, că din cauza comportamentului său, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat şi tratat la timp va fi izolat de grup şi va fi respins de colegi.

Cadrele didctice îşi vor forma o imagine negativă despre acel copil şi îl vor considera „oaia neagră a clasei” şi vor crede că orice stricăciune la nivelul clasei este facută de acel copil. Acasă, simţindu-se însusi vinovaţi de educaţia şi comportamentul lui, parintii îşi vor revarsa şi ei nervi pe copil. Cu timpul, atât situaţia de la şcoală, cât şi cea de acasă vor înrăutăţi simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale.

Multă răbdare, din partea profesorilor şi părinţilor

Cadrele didactice, dar şi părinţii trebuie să aibă foarte multă răbdare cu aceşti copii şi să îi antreneze în activităţi foarte simple. Printre activităţile care pot să le atenueze comportamentul la şcoală psihologul enumeră: ştersul tablei, împărţirea materialelor atunci când se desfăşoară o acivitate artistică, laudarea atunci când oferă ajutor unor colegi sau cadrelor didactice.

În acelaşi fel, acasă, părinţii le pot forma un set de activităţi simple prin care să fie recompensaţi.

Gătitul împreună cu părinţii, curăţenia în casă, dusul gunoiului, spălatul pe mâine, pe dinţi ar putea fi activităţile pe care părinţii le pot propune copiilor cu ADHD. Chiar dacă aceste activităţi sunt de bază şi considerăm că un copil ar trebui să le facă la vârsta de 6 ani, pentru un copil cu ADHD sunt foarte greu de realizat“, precizează Nicoleta Burlacu.

În momentul de faţă nu există un program guvernamental care sa identifice copiii cu ADHD înainte sau după vârsta de 6 ani. Singurul tratament care este decontat de Casa de Asigurări de Sănătate este medicaţia, dar care, potrivit psihologulu, nu este suficient. „Un copil care are ADHD şi este tratat doar cu medicamente nu reuseşte să aibă rezultatele dorite şi părinţii renunţă”, adaugă Nicoleta Burlacu. 

La ora actuală există trei tipuri de forme de tratament: terapie comportamentală (utilizarea recompenselor şi a consecinţelor într-un mod constant modelează comportamentul într-un mod pozitiv), medicaţia şi terapia combinată cu medicaţia.