Prof.dr. Olga Simionescu: „SARS-CoV-2 este un virus extrem de inteligent“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
 Doctor Olga Simionescu seful clinicii Dermatologie 1 Spitalul Clinic Colentina FOTO Mediafax / Eduard Vinatoru

Din decembrie anul trecut, continuă să crească factura în vieţi omeneşti plătită de statele lumii în urma pandemiei de coronavirus. România nu face excepţie. Controlul acestei crize fără precedent, cauzată de un inamic nevăzut şi foarte periculos, depinde atât de regulile impuse de autorităţi, cât şi de disciplina individuală.

România a intrat în al patrulea scenariu al pandemiei de coronavirus, ceea ce înseamnă că am depăşit pragul de 2.000 de cazuri de infectări. Prof. dr. Olga Simionescu este medic primar dermato-venerolog şi şef de clinică la Spitalul Colentina din Bucureşti, care, în acest moment, este o instituţie sanitară de suport a Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“. Specialista face o analiză la rece a întregii situaţii, subliniază principalul motiv pentru care tinerii nu sunt total feriţi de coronavirus, explică de ce „imunitatea de turmă“ este o metodă controversată, dar şi de ce nu avem garanţii că virusul va dispărea odată cu venirea anotimpului cald.

„Weekend Adevărul“: Să discutăm, pentru început, despre situaţia prezentă.

Prof. dr. Olga Simionescu: Lucrurile se succed cu repeziciune, dar situaţia existentă astăzi arată că au crescut atât numărul cazurilor, dar şi posibilităţile de testare. Însă au apărut decesele. Sigur că, deocamdată, sunt în rândul persoanelor vârstnice, cu comorbidităţi severe, însă, în viitor, este posibil să apară şi în rândul altor categorii de vârstă. 

Românii se întorc în număr mare din străinătate, tendinţă care se va accentua în perioada Paştelui. Ce ne aşteaptă?

Vârful de incidenţă, de care toată lumea întreabă şi pe care specialiştii l-au estimat ca fiind imediat după Paşte, poate fi puternic influenţat de numărul românilor care se întorc în ţară şi de comportamentul acestora. Dacă ei vor respecta carantina, vom ţine în frâu infecţia. Dacă ei se vor sustrage carantinei, numărul de cazuri va creşte exponenţial. Şi trebuie să ţinem cont şi de perioada de incubaţie, care e de 12-14 zile. Eu, dacă aş fi guvernant, aş face nişte corturi foarte mari la graniţă şi i-aş ţine sub supraveghere 14 zile. Astfel, ar scădea categoric cel puţin transmiterea venită din afară. Sigur că deja vorbim şi de o transmitere comunitară. Aici intervine izolarea socială şi la domiciliu şi tinerii pot face parte din categoriile de risc.

S-a spus că acest virus e mai agresiv cu bătrânii, în timp ce alte categorii, inclusiv copiii, dezvoltă forme uşoare. Unii nici n-au simptome. Aşa este?

Nimeni nu ştie. E posibil ca, statistic, să fie adevărat. E nevoie de timp ca să apară lucrări ştiinţifice fundamentate, iar acestea necesită luni şi chiar ani pentru a fi publicate. În lipsa lor, au apărut diverse teorii. Lumea s-a grăbit, pentru a putea ţinti tratamente. De exemplu, teoria receptorului prin care virusul intră în celulă – ACE2. Virusul are nevoie de acest receptor pentru a pătrunde în organism şi, de aceea, s-a spus că pacienţii vulnerabili sunt cei care au hipertensiune şi diabet zaharat. De asemenea, de acest receptor s-a legat teoria că administrarea ibuprofenului înrăutăţeşte boala. Dar încă o dată: nimeni nu deţine adevărul şi fiecare are o opinie. Rămâne ca lucrurile să fie explicate din punct de vedere ştiinţific şi cu o acurateţe maximă în doi-trei ani. Cred că supralicitează oricine spune azi că ştie cu precizie care e tratamentul, cum acţionează virusul şi ce se va întâmpla. Sigur că în viroze, şi noi avem experienţă în viroze, imunitatea, dacă este bună, este un factor ajutător. Dacă sunt probleme de apărare imunitară, dacă sistemul imunitar este slăbit, atunci virusul poate face ravagii.

Deci o altă categorie vulnerabilă este cea a persoanelor cu boli autoimune.

Cei cu boli autoimune sunt în categoria de risc, da. Din studiile epidemiologice efectuate s-a constatat clar că sunt mai predispuşi vârstnicii, dar mai ales cei care au şi comorbidităţi – probleme legate de hipertensiune arterială, probleme cardiace, diabet zaharat sau probleme oncologice. Până acum, cei care au decedat în România se încadrează în această categorie. Dar viitorul poate arăta şi diferit. Adică pot fi loviţi puternic şi tinerii, iar aici o posibilă explicaţie ar fi că ei nu mai au o apărare imunitară corectă. 

S-au lansat o serie de teorii referitoare la cât timp rezistă virusul în afara corpului uman. Până la urmă, avem această informaţie sau o estimăm?

Virusul se transmite de la om la om, rezistă în aer trei ore, iar pe suprafeţe poate rezista, probabil, trei-patru zile. Se transmite prin picături, prin aerosoli, prin contactul cu suprafeţe contaminate, de aceea trebuie să avem grijă la dezinfectare.

Ce e o substanţă biocidă, cu care este recomandat să dezinfectăm suprafeţele?

Biocidele sunt acele substanţe chimice care omoară germeni sau inframicrobi, cum sunt virusurile. De exemplu, alcoolul este un biocid.

Imagine indisponibilă

Unii medici afirmă că odată cu venirea verii e posibil ca pandemia să încetinească.

Au fost tot felul de informaţii contradictorii referitoare la temperaturile la care acest virus ar putea fi mai rezistent. Supoziţia că epidemia va scădea în intensitate odată cu creşterea temperaturii se bazează pe faptul că majoritatea epidemiilor virale evoluează astfel, cu vârfuri epidemice în lunile reci şi scăderi ale numărului de cazuri odată cu încălzirea vremii. Aşa se comportă gripa, rujeola, varicela, coronavirusurile comunitare – deci nu noul coronavirus – şi rinovirusurile. Se mai bazează pe faptul că, până acum, focarele au fost în emisfera nordică, unde vremea e mai rece – China, nordul Italiei, New York. Dar nu se ştie cu certitudine cum se va comporta SARS-CoV-2. Este un virus nou, populaţia nu este imunizată şi mulţi experţi sunt de părere că încălzirea vremii nu va avea efectul dorit, mai ales în contextul creşterii noilor focare în sud-estul Asiei şi în Australia. Dar da, teoretic, ultravioletele ar trebui să-l slăbească, să-l lichideze. 

Cum se face că virusul rezistă în interiorul corpului uman, unde este şi căldură, şi umiditate?

Deşi avem o temperatură de 37 de grade, el iubeşte gazda animală, este gazda lui preferată. SARS-CoV-2 este 

un virus extrem de inteligent, el intră şi infectează celule. Are un receptor propriu care intră în contact cu receptorul omului, infectează celula şi face replicare. Mai ales celula respiratorie, de aceea nu se pot face schimburile de aer şi apare insuficienţa respiratorie acută. Nu are nicio legătură temperatura corpului cu maniera în care se comportă virusul în afara organismului. 

Ce înseamnă controversata „imunitate de turmă“

Care sunt medicamentele care s-au dovedit eficiente până acum şi cam când estimaţi că ar putea fi gata un vaccin care să imunizeze categoriile vulnerabile?

Un vaccin va fi gata cel mai devreme în decembrie. Are nevoie de etape pentru a putea fi folosit pe scară largă: de a fi creat ştiinţific, de a fi testat, aprobat, autorizat, manufacturat şi distribuit. Durează cam un an, un an şi jumătate din momentul primelor cazuri, acestea fiind pneumoniile interstiţiale din decembrie 2019, din Wuhan. În acest moment, nu există un medicament antiviral specific pentru coronavirus. Oamenii au încercat, siliţi şi de cazurile dificile, tot felul de tratamente. Au încercat medicamentul retroviral care s-a folosit în combaterea Ebola. Acesta a fost dat pacienţilor americani de pe vasul de croazieră şi s-a constatat că, deşi erau în stadiu aproape terminal, după 14 zile nu au murit. S-a mai folosit şi un antiviral împotriva infecţiei HIV/ SIDA, care a fost propus şi în protocolul de la „Matei Balş“. Există şi un al treilea antiviral care se vehiculează – combinaţia de antimalarice de sinteză cu azitromicină –, acesta se administrează foarte mult în Franţa, la cazurile avansate. Atât timp cât există un centru de comandă la „Matei Balş“ şi cum medicii de acolo au foarte mare experienţă, teoretic, toată ţara ar trebui să urmeze protocolul lor, care este şi complex şi actualizat, din ce am văzut ca practician.

populatie

În protocolul terapeutic de la „Matei Balş“ se spune că fiecare pacient externat ar trebui să rămână în carantină încă 14 zile. De ce este nevoie de asemenea măsuri?

Mi se pare foarte important ca un pacient vindecat să rămână în carantină încă 14 zile. Pentru că un pacient care a avut boala fie poate dezvolta anticorpi şi organismul luptă, dacă are o imunitate bună, fie poate da reinfecţie, fie poate suferi recăderi. Eu cu asta lucrez foarte mult, de exemplu, în sifilis, în gonoree, în bolile venerice. Văd că şi acest virus are aceleaşi caracteristici. Adică sunt boli care nu conferă imunitate la reinfecţie şi atunci boala poate să se repozitiveze. Prin urmare, este imperativ să stea acasă 14 zile. Nu este o măsură dură

Ce înseamnă „imunitate de turmă“ şi de ce unii susţin că ar funcţiona, în timp ce alţii sunt sceptici?

În epidemiologie există un concept pe care noi îl studiem în facultate şi care se cheamă „lupta în focar“. Şi vorbim despre un contact care, dacă este îmbolnăvit, devine sursă. Ca să împiedicăm diseminarea virusului există trei metode: metoda unu este izolarea socială; metoda doi este vaccinarea – este foarte sigură, doar că, deocamdată, nu ne este la dispoziţie; şi metoda trei este această imunitate de turmă. Imunitatea de turmă înseamnă că transmiterea virală se opreşte dacă suficient de mulţi oameni sunt infectaţi. Adică în momentul în care toată lumea face o formă asimptomatică, subclinică sau uşoară, atunci transmiterea virală se opreşte pentru că toată lumea face anticorpi. Şi sistemul de epidemiologie din Marea Britanie, unul dintre cele mai avansate din lume, imediat a încercat să oprească transmiterea virală prin această metodă. Este o metodă controversată, pentru că nu toţi oamenii vor face aceste forme, iar bătrânii riscă să moară. Şi costurile pe sistem sunt foarte mari. Deci, rişti să pierzi vieţi omeneşti şi să ai un cost mare pe sistem. România face aşa cum preferă să acţioneze şi majoritatea statelor lumii: impune izolarea socială şi aşteaptă rezultatele. Sigur că nu ştim dacă această izolare socială va conduce la o eradicare completă a transmiterii – şi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că economia va avea scăderi semnificative. Aflându-ne într-o situaţie de urgenţă, în care a trebuit să se ia decizii rapide, noi am luat decizia cea mai sigură.

Deci va fi un joc de-a şoarecele şi pisica până aflăm mai multe despre acest virus?

Mie mi se pare o recomandare de siguranţă foarte bună. Dacă omul stă la el acasă şi trec cinci-şase săptămâni, vine şi căldura, atunci avem şanse mult mai mari să scăpăm de această infecţie virală. Cred că decizia pe care România a luat-o este una bună, înţeleaptă. 

Anxietate si stres FOTO healthmagazine.ae

„Suntem foarte aproape de o stare de psihoză“

Românii au acţionat şi impulsiv în faţa crizei noului coronavirus. E reacţia lor diferită faţă de ce se întâmplă în alte ţări?

Frica este o emoţie contagioasă. Practic, oamenii sunt scoşi din rutina lor zilnică, prin această distanţare socială – la care se adaugă teama de necunoscut. Problema e ce se va întâmpla ulterior pandemiei, mai ales că totul se desfăşoară într-o perioadă în care epoca digitală a prins aripi. Informaţiile se propagă foarte repede în mediul virtual. Unii dintre noi se sperie imediat ce aprind calculatorul. Avem zilnic statistici, imagini înfricoşătoare din ţări despre care noi credeam că au sisteme de sănătate mai bine puse la punct decât al nostru. Suntem preocupaţi să analizăm grafice cu evoluţia răspândirii coronavirusului şi să vedem cum stă România în termeni de mortalitate şi de noi cazuri apărute. Deci, suntem foarte aproape de o stare de psihoză, ca să spun aşa.

Ar trebui să mai închidem calculatorul?

Ar trebui să ne creăm o disciplină de zi cu zi, în care să includem obligatoriu exerciţii fizice, o perioadă de relaxare prin meditaţie, şi să lucrăm în mod organizat. Aceasta este reţeta salvatoare.

În fapt, în ce măsură ar trebui să ne fie frică de acest virus?

O să vă citez un expert german care a răspuns la această întrebare: a spus că lui îi este frică şi că nu ştie ce ni se va întâmpla. Deci, este vorba despre o frică de necunoscut. Persoanele vârstnice, care au tot apărut pe micile ecrane şi au declarat că nu se tem, probabil că au un confort pentru că numărul morţilor nu e foarte mare; şi se gândesc că au trăit perioade mai grele – au trecut prin comunism, prin cutremure, au trăit experienţa de la Cernobîl. Aşa îmi explic eu. Altfel, frica este, cum spuneam, o emoţie contagioasă şi fiecare om răspunde în felul lui.

Cu toate acestea ar trebui să fim precauţi.

În primul rând, avem nevoie de încredere în autorităţi, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi în deciziile care se iau. Nu ar trebui supuse discuţiei. Trebuie să respectăm regulile. Deci, s-a decis ca lumea să reducă deplasările, aşa trebuie făcut. Dacă nu există ordine, atunci este haos şi se pot întâmpla lucruri mai grave.

Credeţi că e vorba despre o neîncredere în instituţii şi în personalul medical?

Uitaţi-vă ce se întâmplă în celelalte ţări considerate ca având un sistem de sănătate mult mai performant. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Italia, unde oamenii nu au respectat regulile. Uitaţi-vă la cozile interminabile pentru hârtie igienică şi pentru alimente din SUA. Nu cred că doar România are o problemă de percepţie. Referitor la medici, oamenii au o atitudine ambivalentă în ţara noastră. Pe de o parte, ne consideră şpăgari, veleitari, spun că îi tratăm cu superioritate şi nu suntem empatici, iar pe de altă parte, îşi exprimă, iată, în momente de răscruce, încrederea în medicul român.

Cum vă raportaţi, personal, la această criză?

Eu îmi păstrez calmul şi respect regulile care mi se impun. Şi încerc să-mi creez o strategie, un plan, pentru că Spitalul Colentina este, să-i spunem, un spital-satelit pentru „Matei Balş“, aşa că aşteptăm să vedem ce va fi. Toţi ar trebui să încercăm să ne protejăm cât mai bine. ;

CV             

Şefa Clinicii 1 de dermatologie de la Colentina

Numele: Olga Dana Simionescu

Data naşterii: 4 februarie 1970, Bucureşti

Studiile şi cariera: În 1994, a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.

În 2005, a obţinut diploma de masterat în management sanitar.

Din 2009 este profesor la UMF „Carol Davila“.

Începând din 2010 este şefa Clinicii 1 de dermatologie de la Spitalul Colentina.

Locuieşte în: Bucureşti

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite