De ce vinul şi berea se acresc în timp. Explicaţiile  savantului Louis Pasteur, fondatorul microbiologiei

Microbiologia a fost fondată de Louis Pasteur

Istoria medicinei, a igienei, a biologiei şi nu în ultimul rând a agriculturii sunt de neimaginat fără existenţa savantului francez Louis Pasteur, fondatorul microbiologiei, şi a descoperirilor ştiinţifice pe care acesta le-a făcut în secolul XIX.

Născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, într-o familie de tăbăcari, viaţa chimistului şi bacteriologului Louis Pasteur, nu a fost una uşoară, potrivit site-ului oficial al Institutului Pasteur, pasteur.fr. 

Greutăţille l-au motivat însă pe savantul care a bătut Franţa în lung şi-n lat pentru a găsi o rezolvare problemelor generate de bolile infecţioase în agricultură şi în industrie.   

În 1843, Pasteur devine student al Şcolii Normale Superioare din Paris, unde obţine o licenţă în ştiinţe. Trei ani mai târziu, în 1846, este numit profesor de fizică la Liceul din Tournon  - Ardeche – dar menţine colaborarea şi cu universitatea la care a fost student. 

Un an mai târziu îşi obţine doctoratul, iar în 1848 devine profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg.

Marie Laurent, fiica rectorului acestei universităţi, îi devine soţie în 1849. Împreună au cinci copii din care doar doi supravieţuiesc. 

În 1857, Pasteur revine la Paris, fiind numit director de studii ştiinţifice la Şcoala Normală Superioară. 

Fermentaţia şi alterarea sunt provocate de microorganisme

Cariera de savant al lui Pasteur a început prin găsirea unei explicaţii corecte la o problemă de mare interes în acea perioadă: de ce substanţe chimice identice reacţionează diferit dacă sunt expuse la lumină polarizată.  Pasteur descoperă asimetria moleculară. Ce importanţă avea această descoperire? Până la el, fermentaţia era considerată o materie moartă. Savantul demonstrează că, întrucât orice substanţă activă provine din natura vie, atunci şi fermentaţia aparţine acesteia din urmă, căci doar viaţa este generatoare de substanţe active la lumina polarizată. Pasteur ajunge de la asimetria moleculară la fermentaţie şi apoi la bolile contagioase. Asta după ce un antreprenor l-a rugat să aflle de ce vinul şi berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur a descoperit şi a demonstrat că atât fermentaţia, cât şi alterarea erau provocate de microorganisme, ceea ce stă la baza teoriei germenilor. Savantul a găsit şi o modalitate de a preveni alterarea. Astfel, prin încălzirea vinului la temperaturi mai mari de 50 de grade Celsius microorganismele mor, metodă pe care astăzi o numim ”pasteurizare”. 

Pasteur a mers mai departe cu cercetărie şi a studiat interacţiunea dintre alte microorganisme şi materia organică. El a descoperit că fiartă, carnea nu se mai alterează decât dacă este lăsată la aer. 

Descoperirile lui Pasteur referitoare la faptul că bollile infecţioase sunt produse de microorganisme a dus la introducerea pe scară largă a sterilizării şi a dezinfecţiilor, la descoperirea vaccinurilor şi a antibioticelor. Savantul însuşi a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei şi antraxului. Pasteur este cel care a creat microorganisme slăbite, ţinându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.

Descoperirea vaccinului antirabic

În 1867, Pasteur devine profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris şi deşi un an mai târziu suferă o hemipareză continuă munca de cercetare timp de încă zece ani în care pune microbiologia în serviciul medicinei. În 1877, începe studiile asupra bolilor infecţioase şi face descoperiri importante în ceea ce priveşte stafilococul, streptococul şi pneumococul. Pornind de la teoria medicului englez Edward Jenner (1749-1823) asupra vaccinului împotriva variolei, Louis Pasteur foloseşte agenţi infecţioşi pentru imunizare. În 1880, începe studiile asupra rabiei, potrivit agerpres.ro. 

Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. Reuşeşte mai întâi să stabilizeze virusul şi prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. 

Odată obţinut un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenţei virusului. Se gândeşte astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după muşcătură şi, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.

În iulie 1885, Pasteur primeşte vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese muşcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Şcoala Normală din Paris, cu multiple muşcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecţii, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. 

Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experienţa cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, muşcat grav de un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Ştiinţe rezultatele promiţătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane muşcate de animale turbate. La 1 martie 1886, Pasteur revine în faţa membrilor Academiei de Ştiinţe pentru a prezenta rezultatele obţinute după vaccinarea a 350 de persoane. 

Dintre acestea, doar una moare, din cauza faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvaţi. Câteva luni mai târziu, prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susţinută de Academia de Ştiinţe. 

Cu ajutorul donaţiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci şi studiului pasteurizării. 

Institutul Pasteur a fost inaugurat la 14 noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. 

Institutul Pasteur din Bucureşti, înfiinţat în 1895

Institutul Pasteur din Bucureşti a fost înfiinţat în 1895, în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, purtând iniţial denumirea de ''Institutul de Vaccin Animal'', iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de ştiinţă Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris şi al Guvernului Republicii Franceze. 

Institutul Pasteur este un organism ştiinţific şi tehnic de sprijin al medicinii veterinare din România, în cele trei direcţii de activitate ale acestei profesiuni: apărarea sănătăţii animalelor, apărarea sănătăţii publice şi protecţia mediului. 

În 1949, s-a scindat în două institute: ''Institutul de Seruri şi Vaccinuri Pasteur'' şi ''Institutul de Igienă şi Patologie Animală'', iar în februarie 1962, cele două institute au fost unificate în ''Institutul de Cercetări Veterinare şi Biopreparate Pasteur'', potrivit site-ul www.pasteur.ro. În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ''Institutul Naţional de Medicină Veterinară Pasteur'', iar în 1998 - în ''Societatea Naţională Institutul Pasteur''.