„De ce se promovează agresiv implanturile şi dinţii într-o zi? De ce nu se face reclamă să vină lumea să-i pui plombe?“

„De ce se promovează agresiv implanturile şi dinţii într-o zi? De ce nu se face reclamă să vină lumea să-i pui plombe?“

Dr. Anca Vereanu FOTO Eduard Enea

Dr. Anca Vereanu, medic primar stomatolog, doctor în ştiinţe medicale, specialist în chirurgie dento-alveolară şi implantologie orală, explică de ce militează pentru păstrarea dinţilor pacienţilor pe care-i tratează în defavoarea unor câştiguri mai mari cu implanturi dentare şi când este cu adevărat indicată procedura „dinţi într-o zi“.

Ştiri pe aceeaşi temă


„Weekend Adevărul“: De ce credeţi că sunt atât de multe oferte pe piaţă în ceea ce priveşte implanturile dentare şi cum vă explicaţi acest marketing chiar agresiv al implanturilor la preţuri reduse?

Dr. Anca Vereanu: Aş vrea să încep cu o întrebare: dumneavoastră cum vedeţi, din perspectiva de consumator, de potenţial pacient această situaţie? 

Atunci când văd diferenţe foarte mari de preţ, îmi pun întrebarea: de unde provin aceste mari diferenţe şi cum este posibil ca un implant să coste, în unele clinici, de zece ori mai puţin? M-aş întreba de ce.

Bun, şi în primul rând, trebuie să ne punem întrebarea de ce este atât de prezentă reclama în stomatologie. Poate aţi observat că mergeţi în autobuz, pe stradă, sunt panouri foarte mari, sunt clinici care-şi fac reclamă agresivă promovând un anumit tip de implant sau o anumită procedură... Toate acestea bulversează pacienţii. Pe de altă parte suntem noi, poate generaţia mai veche – 45-50 plus, eu mă încadrez la 50 plus – care nu se bazează foarte mult pe marketing şi promovare. Pentru că suntem o generaţie, poate printre ultimele, în care ne-am bazat mult pe profesionalism, suntem foarte mult axaţi pe o muncă de calitate în cabinet, avem o grămadă de pacienţi mulţumiţi şi suntem foarte ocupaţi cu un număr mare de pacienţi în clinicile noastre private. Atunci, pentru noi, nu reprezintă un scop să facem reclamă, să ne afişăm pe zidurile clădirilor şi din staţia de autobuz ca să ne promovăm implanturile. Este foarte clar că aceste reclame pe care le vedem peste tot aparţin unor clinici, unor fonduri de investiţii sau unor companii bazate pe un număr mare de clinici sau cu un număr foarte mare de abonaţi, şi care-şi doresc un plus financiar pe lună. Şi cum poţi să-l obţii decât făcând promovare, astfel încât lumea să te vadă şi să vină la tine?!

Da, dar preţurile atrag foarte mult publicul...

Este adevărat că aceste reclame au la bază preţuri şi proceduri. Foarte rar sunt promovaţi medicii. Să observaţi că pe aceste reclame nu există un nume de doctor. Eventual este poza unui doctor, dar nu şi numele lui. Pentru că aceste clinici care au nume generalist, nu un nume de doctor, promovează un serviciu medical. Este ca şi cum un brand face o promoţie la nişte tenişi şi promovează acel model şi preţul, nu neapărat performanţele designerului. Cred că pentru pacient este foarte greu să aleagă din această multitudine de oferte, mai ales în contextul unei aşa precare educaţii medicale, cum se face la noi.

20-25 de minute pentru un implant

Am putea crede că reclamele atât de agresive şi omniprezente au, totuşi, o bază: statisticile naţionale anuale care arată că avem, cu adevărat, probleme serioase în ceea ce priveşte igiena orală şi sănătatea orală. Şi că avem foarte multe persoane cu lipsa unor dinţi destul de devreme.

Da, dar, în general, aceste probleme pe care le are sănătatea orală în România – avem cel mai mic consum de pastă şi periuţă de dinţi pe cap de locuitor – nu înseamnă că trebuie să faci reclamă neapărat la implanturi sau la o procedură implantologică. De ce nu faci reclamă să vină lumea să-i faci plombele? De ce nu se face reclamă să vină lumea să-şi trateze dinţii deja existenţi? De ce? Pentru că implantologia orală este o specialitate care aduce foarte mulţi bani în cabinet, fiind o procedură destul de semnificativă ca şi cost şi atunci, bineînţeles că se promovează lucrurile care aduc bani! De ce să promovez ceva care nu aduce atât de mulţi bani? Eu dacă fac o obturaţie în cabinetul meu la un dinte îmi ia şi o oră să pun o plombă bine făcută – cu puncte de contact, frumoasă, cu relief, adică să semene a măsea naturală, nu o plombă ca o mămăligă, dreaptă. În schimb, mie, personal, să pun un implant îmi ia zece minute! Am făcut anestezia, am făcut o incizie, am făcut o gaură în os, am pus implantul, am cusut, la revedere. 15 minute maximum! Cu stat de vorbă şi explicat pacientului ce are de făcut – 20-25 de minute.

 Eu dacă fac o obturaţie în cabinetul meu la un dinte îmi ia şi o oră să pun o plombă bine făcută – cu puncte de contact, frumoasă, cu relief, adică să semene a măsea naturală, nu o plombă ca o mămăligă, dreaptă. În schimb, mie, personal, să pun un implant îmi ia zece minute! 

Asta în condiţiile în care s-au îndeplinit toate condiţiile până la inserarea implantului propriu-zis, presupun.

Da, vorbesc de situaţia ideală de a pune un implant. Sunt cazuri în care mai este nevoie să faci, poate, o adiţie osoasă, o grefă şi se prelungeşte timpul. În orice caz, într-o oră pui trei-patru implanturi şi faci şi o grefă. Câştigul este de 100 de ori mai mare decât la o plombă. Deci de ce să pun o plombă, când aş putea să scot dintele şi să pun un implant, gândesc unii. Greşit complet să gândeşti aşa dacă eşti medic. Dacă eşti un comerciant, care a făcut Medicina întâmplător, dar eşti orientat către câştiguri, bineînţeles că-i vei spune pacientului că acel dinte este mai bine să-l scoatem şi să punem un implant. Aici, eu sunt puţin de modă veche, o conservatoare. Mi se pare că cel mai bun lucru pentru pacient este tratarea dinţilor pe care-i are. Şi dacă mai are numai doi şi sunt buni, în general, am putea să-i menţinem. Chiar am acum o pacientă care mai are trei dinţi la mandibulă şi i s-a propus într-un alt cabinet să i se scoată aceşti trei dinţi şi să i se facă o procedură de „dinţi într-o zi“. Ea având o bază osoasă foarte precară. Are 3,5-3,6 mm grosime. Ca să putem pune un implant, grosimea minimă ar trebui să fie de 5,5-6 mm. Deci această pacientă este într-un stadiu de atrofie avansată.

Păi şi dacă i se făcea procedura de „dinţi într-o zi“, n-ar fi terminat mai repede cu problema danturii?

Bineînţeles că procedura „dinţi într-o zi“ n-are cum să ţină foarte mult timp. Pacientul vine la medic ca la Dumnezeu şi are încredere în el, iar unii dintre noi îşi părăsesc principiile medicale şi le recomandă pacienţilor ceea ce le face lor bine financiar. De exemplu, această procedură în care noi încasăm nişte mii de euro, iar pacientul pleacă şi el foarte fericit că are dinţi într-o zi! Dar pe termen lung, această procedură nu ţine dacă ai atrofie mare sau când eşti foarte tânăr şi urmează să ai dinţii aceia pentru următorii 30 de ani. Nu vor ţine atât. Sunt tot felul de probleme de deontologie medicală. De asemenea, a scoate un dinte sănătos este, într-o lume civilizată, un act de malpraxis. Pentru că tu, de fapt, ai scos din gura omului un dinte care putea fi folosit.

Chiar dacă e ultimul dinte din gură?

Aici sunt discuţii, de la caz la caz. De foarte multe ori, un singur dinte deranjează şi nu mai ai ce să faci cu el. Dar dacă ai doi dinţi, de exemplu, sunt pacienţi care mai au doar caninii şi li se spune „Hai să-i scoatem şi să-ţi fac o procedură de dinţi într-o zi“. Păi, pe acei canini, un medic bun poate să facă – vă dau acum exemplu – trei proceduri de protezare. Poţi să prepari nişte pivoţi cu bilă şi să faci o supraprotezare pe acei canini care, sigur poate să ţină următorii 5-10 ani dacă pacientul are o igienă corespunzătoare. Şi această procedură este pentru buget limitat. De asemenea, între doi canini se poate face o punte metalo-ceramică. Pe canini se pot pune şi nişte telescoape speciale şi poţi să faci o proteză telescopată pe zona din spate a gurii, o proteză cu ancorare foarte bună. Dacă pacientul îşi doreşte numai dinţi ficşi şi nu vrea supraprotezări mobile, poţi să-i faci o punte canin-canin şi poţi să-i pui câte două implanturi în spate şi să-i pui nişte măsele. Şi are dantură fixă mult mai sănătoasă decât procedura aceasta „dinţi într-o zi“.

Spuneaţi că la tineri nu se recomandă procedura „dinţi într-o zi“...

Dacă pacientul este tânăr, procedura de „dinţi într-o zi“ n-o să ţină 30 de ani. Aşadar, dacă pacientul are 30-35 de ani, trebuie să ne gândim ce-i facem acum ca să-i conservăm dinţii pe care-i are pentru următorii 10-12 ani, pentru ca la 50 de ani să ne gândim să demarăm procedura de „dinţi într-o zi“. ;

O procedură salvatoare pentru seniori

Poate fi şi utilă procedura „dinţi într-o zi“?

Sigur că da! Este o procedură absolut salvatoare pentru seniori. De altfel, această procedură a fost dezvoltată în nişte ţări în care seniorii ajung să nu mai aibă dinţi poate după 70 de ani, chiar spre 80. Am colegi în Germania în clinici care nu au făcut niciodată nicio procedură de „dinţi într-o zi“ pentru că pacienţii lor, chiar şi seniorii lor au dinţi în gură! Completează poate un dinte-doi, o punte. Aceasta este o procedură aleasă cu mare atenţie, cu diagnostic diferenţial şi trebuie să întrunească nişte condiţii. În momentul în care o alegem, atrofia este destul de mare, nu mai există înălţime verticală. Pentru că această lucrare care se face înşurubată pe dinţi are o bază foarte groasă. Punând-o la un tânăr care nu are o atrofie foarte mare, acea bază îl va deranja la fonaţie. Cea mai mare plângere a pacienţilor este vorbitul, pentru că limba nu mai are spaţiu de vorbire din cauza bazei lucrării, de foarte multe ori dinţii sunt puşi în faţă pe proteză, ea este înşurubată în spate, din cauza atrofiei foarte mari, şi atunci pacientul are probleme la articularea cuvintelor. În concluzie, eu nu sunt deloc împotriva acestui concept, este un concept pe care eu îl aplic în clinica mea cât de des pot pacienţilor după o vârstă, pentru a le da o calitate mai bună a vieţii, pentru a-i scăpa de o proteză mobilă, de exemplu. Dar ei trebuie să îndeplinească nişte condiţii. De exemplu, lucrarea înşurubată denumită „dinţi într-o zi“ trebuie igienizată la trei-patru luni, pentru că sub ea se strânge placă bacteriană. Ea este înşurubată, are o bază lată. Este ca o proteză totală, numai că este înşurubată. Nu vreţi să ştiţi ce este sub această lucrare când o scoatem pentru igienizare la şase luni! Ce depozite de bacterii, resturi alimentare uneori, pe care pacientul nu le poate igieniza. Îţi trebuie service pentru o astfel de lucrare. Aceşti pacienţi depind de doctorii lor pentru a se duce la controlul acestor implanturi şi pentru a face aceste igienizări. Mulţi pacienţi refuză lucrările mobilizabile – pe sisteme de implanturi să ai nişte lucrări care se scot şi se dau jos, dar greu, adică pacienţii au confort, ele nu se mişcă în gură. Uneori, un pacient în vârstă, care nu se poate deplasa la doctor foarte des, care la un moment dat are ghinionul să devină imobilizat la pat, ei bine, acest pacient nu se poate ridica să se spele pe dinţi. Deci a avea o lucrare mobilizabilă e un avantaj: ea poate fi scoasă de persoana sau de asistenta care-l îngrijeşte şi igienizată.

Principiul „mai mulţi stâlpi“

Dar care este soluţia pentru pacienţii mai tineri care au pierdut mai mulţi dinţi?

Avem, din păcate, pacienţi de 35-40 de ani care, din păcate, nu mai au toţi dinţii în gură, ba chiar au foarte puţini. Există nenumărate tehnici de a mări numărul de implanturi. Pentru că, de fapt, ce este corect este să ai stâlpi mai mulţi. Dacă calculăm numărul de rădăcini pe care le avem la mandibulă, de exemplu, unde se pun patru implanturi în faţă cu tehnica „dinţi într-o zi“, ajungem la 22 de rădăcini. Vă daţi seama că 22 de stâlpi transmit forţele în întreaga mandibulă. Tânăr fiind, ai o forţă masticatorie foarte mare, pentru că musculatura este încă foarte tonică. După 45 de ani, începe o atrofie musculară. La 50-60 de ani, deja avem atrofie şi vedem ridurile, cade faţa, ni se prăbuşeşte etajul inferior, începe să curgă. Ce înseamnă? Că pielea îmbătrâneşte şi musculatura de suport se atrofiază, nu mai au aceeaşi forţă masticatorie. Deci noi recomandăm această procedură chirurgicală unor pacienţi trecuţi de 55-60 de ani pentru că ei nu mai au aceeaşi forţă masticatorie, deci nu vor traumatiza aceste patru implanturi la fel de mult cum le va traumatiza un tânăr la 35 de ani, care este în plină forţă. Aşadar, un tânăr are nevoie de mai mulţi stâlpi.

Care este riscul?

Riscul este pierderea implanturilor acelea care susţin toată lucrarea „dinţi într-o zi“. Depinde de alimentaţie, de nivelul de educaţie, de cum înţelege să menajeze acele implanturi. Nu poţi
să-i spui unui tânăr după ce
i-ai făcut procedura „dinţi
într-o zi“: „Du-te acasă şi de azi încolo, redu-ţi forţa masticatorie la jumate“. Pentru a avea succes aşa o procedură la tineri, aceştia ar trebui să aibă toată viaţa de acum înainte numai hrană moale şi semimoale, adică legume fierte. Crudităţile sunt cele mai periculoase, necesită cea mai îndelungată durată de masticaţie, nu carnea, cum am fi tentaţi să credem. Deci noi mestecăm salata mai mult timp decât mestecăm carnea. Faceţi un exerciţiu şi observaţi în cât timp înghiţiţi o bucată de piept de pui, de exemplu, sau de vită şi în cât timp o gură de salată verde, cu morcovi, cu ţelină...

Apropo de dietă moale şi semimoale. Acum există o modă cu dieta bazată pe smoothie-uri, de exemplu, cu excluderea alimentelor solide. Este aceasta OK pentru o dantură sănătoasă?

Eu, în general, sunt o înverşunată duşmancă a lucrurilor extreme. Mie îmi place diversitatea. Să mănânce oamenii tot ce au nevoie, numai să aibă grijă la combinaţii şi la cantitate.

„Astăzi plătesc mai puţin...“

Revenind la subiectul „dinţi într-o zi“, de ce credeţi că se preferă, totuşi, această procedură în ultimul timp?

Pentru că suntem un popor sărac, iar această procedură este mai ieftină decât punerea mai multor implanturi. Pe termen lung, vom vedea însă, că persoanele cu mai multe implanturi, fie ele mai scurte, mai subţiri, mai strâmbe, chiar, va avea o durată de viaţă a lucrărilor protetice mult mai lungă decât cele care au patru sau şase implanturi cu mulţi dinţi pe ele şi cu extensii. Toţi dinţii în consolă în spate vor trage de aceste patru implanturi puse în faţă. Ele sunt suprasolicitate şi nu vor avea viaţă lungă. La asta trebuie să se gândească pacienţii: „astăzi plătesc mai puţin, dar în zece ani trebuie să mai plătesc o dată“.

Şi care ar fi soluţia ulterioară, după aceşti 10-12 ani, pentru un tânăr care ajunge la 43-45 de ani?

Ei bine, distrucţia osoasă este foarte mare. Soluţia ulterioară va însemna proteză mobilă. Cred că este înţelept să ne gândim că timpul nu stă pe loc şi atunci când alegem o variantă, trebuie să ne gândim la siguranţa noastră pe termen lung.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: