Cine are nevoie de operaţie de micşorare a stomacului. Beneficii şi riscuri după intervenţia chirurgicală

Cine are nevoie de operaţie de
micşorare a stomacului. Beneficii şi riscuri după intervenţia chirurgicală

Dr. Sireţeanu cu echipa în timpul unei operaţii de micşorare a stomacului

Chirurgia bariatrică e una dintre soluţiile eficiente împotriva obezităţii. Însă intervenţia chirurgicală de micşorare a stomacului nu este indicată oricărui pacient cu probleme de greutate, presupunând şi unele riscuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Geta (32 de ani) a suportat în urmă cu un an o intervenţie chirurgicală bariatrică. La fel ca alte persoane cu probleme mari de greutate, şi-a dorit o rezolvare rapidă a problemei – mai ales după ce a încercat în van diverse diete şi soluţii de slăbire. „Ajunsesem să cântăresc 150 de kilograme, la o înălţime de 1,6 metri. Eram casnică, îmi plăcea să gătesc şi, recunosc, să mănânc“, povesteşte tânăra. Însă n-a speriat-o numărul de kilograme indicat de cântar, ci problemele de sănătate asociate. „Într-o zi, m-am trezit că nu mă mai puteam ridica de pe scaun. Mă durea îngrozitor coloana. Am mers la medic şi a rezultat că presiunea pe oase era enormă din pricina grăsimii. Atunci a fost momentul în care m-am hotărât că vreau să slăbesc – şi încă repede.“

Opţiunea ei medicală a fost chirurgia bariatrică, în urma căreia a ajuns să cântărească mai puţin de jumătate din greutatea iniţială. „Medicul mi-a spus să fiu foarte atentă la ce şi cât mănânc, însă îmi e foarte greu. Stau tot timpul cu ochii pe cântar şi nu mănânc foarte mult pentru că mi s-a spus că există riscuri.“

Organismul, silit să ardă excesul

Dr. George Sireţeanu, medic specialist chirurgie generală, specializat în chirurgia obezităţii, spune că chirurgia bariatrică este considerată cea mai eficientă modalitate de tratament. „Prin ansamblul de modificări anatomice la nivelul tractului gastrointestinal, procedurile bariatrice nu determină doar scăderea ponderală, ci reuşesc să reducă sau chiar să facă să dispară efectele bolilor asociate obezităţii – boli cardiovasculare, apnee în somn, artroză, diabet, hipertensiune arterială“, detaliază specialistul. Acest lucru se datorează faptului că schimbările anatomice postoperatorii induc modificări la nivelul metabolismului celular, cu îmbunătăţirea, până la vindecare, a diabetului şi sindromului metabolic, de unde şi denumirea de chirurgie metabolică.

Abordarea chirurgiei bariatrice este esenţială în cazul obezităţii deoarece scăderea ponderală va fi durabilă prin diminuarea considerabilă a aportului alimentar şi prin determinarea organismului să consume rezervele acumulate în exces. În acest mod, starea de sănătate şi calitatea vieţii cunosc o îmbunătăţire semnificativă, adaugă dr. Sireţeanu.

Şase intervale de referinţă

E bine ştiut faptul că greutatea corporală şi gradul de sănătate sunt într-o strânsă interdependenţă. „Depăşirea, cu plus sau cu minus, a numărului de kilograme – sau, ca să fim mai corecţi, a intervalului indicat de medicii specialişti – atrage după sine un risc crescut pentru starea de sănătate a individului. În vederea încadrării fiecărui pacient în zona de risc crescut sau scăzut, folosim întotdeauna IMC-ul (indicele de masă corporală). Acesta este un indice recunoscut ştiinţific la nivel mondial, care arată relaţia dintre greutate şi înălţime, dar şi starea de sănătate“, adaugă specialistul. Conform acestui indice de masă corporală, sunt şase intervale de referinţă. Primul interval, al persoanelor cu IMC de până la 18,49 kilograme/ metru pătrat, face referire la subponderabilitate. Greutatea normală o au persoanele cu un indice de masă corporală cuprins între 18,50 şi 24,99 kilograme/ metru pătrat. Următorul interval aparţine persoanelor supraponderale care se încadrează în intervalul de IMC între 25,00 şi 29,99 kilograme/ metru pătrat. Următoarele trei intervale se încadrează toate la obezitate, care poate fi: obezitate de gradul I (IMC cuprins între 30,00 şi 34.99 kilograme/ metru pătrat), obezitate de gradul II (IMC cuprins între 35,00 şi 39,99 kilograme/ metru pătrat) şi obezitate morbidă (IMC peste 40,00 kilograme/ metru pătrat). Aşadar, o persoană este obeză dacă are un indice de masă corporală de peste 30,00 , iar pe măsură ce acesta creşte, creşte şi riscul dobândirii bolilor asociate obezităţii.

După ani de luptă cu kilogramele

Cei mai mulţi pacienţi obezi ajung să caute ajutor chirurgical după ce duc o luptă exasperantă, desfăşurată de-a lungul mai multor ani, cu kilogramele în plus şi după mici victorii câştigate în urma unor planuri nutriţionale – totuşi, acestea pot fi victorii efemere, căci pacienţii se întorc adesea la kilogramele avute iniţial sau chiar la mai multe.

„Cel mai tare îi împinge spre decizia chirurgicală apariţia comorbidităţilor. Dintre cele mai grave boli asociate obezităţii, cel mai des întâlnite sunt bolile cardiovasculare – insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, afecţiunile articulaţiilor, diabetul de tip II,  unele tipuri de cancer – cancerul esofagian, colorectal, pancreatic, al vezicii biliare, renal, mamar şi de col uterin, afecţiuni respiratorii etc. În plus, mai mult de jumătate dintre persoanele obeze suferă şi de depresie, ceea ce îngreunează şi mai mult situaţia“, atrage atenţia dr. Sireţeanu.

Pentru a putea beneficia de chirurgia bariatrică în vederea tratării obezităţii, pacienţii trebuie să se încadreze într-unul dintre criteriile ce ţin cont de Indicele de Masă Corporală, astfel: IMC 40 sau mai mare; IMC 35-40 asociat cu comorbiditaţi importante sau istoric  îndelungat de  obezitate şi eşec în folosirea tratamentelor conservatoare medicale pentru obezitate, mai spune medicul.

Cea mai utilizată intervenţie bariatrică

Potrivit dr. Sireţeanu, gastric sleeve-ul sau gastrectomia longitudinală este în prezent cea mai cunoscută şi utilizată intervenţie bariatrică, având cel mai bun raport între eficienţă şi riscuri postoperatorii. „Operaţia de micşorare a stomacului, aşa cum este cunoscută în mod popular, este eficientă pentru că favorizează pierderea în greutate prin trei mecanisme. Primul, limitează cantitatea de alimente ingerate, graţie volumului redus al stomacului, ale cărui dimensiuni mici nu permit consumul unei cantităţi mari de mâncare. Al doilea, diminuează, uneori până la dispariţie, senzaţia de foame, prin scăderea secreţiei grelinei – hormonul foamei. Al treilea mecanism este acela că modifică flora bacteriană din stomac, ceea ce duce la modificarea percepţiei gustului şi apetenţei pentru anumite alimente. Ce este şi mai important este că, spre deosebire de by-pass, care este o metodă malabsorbtivă, sleeve-ul gastric nu modifică circuitul şi procesele de digestie normală a alimentelor. Această intervenţie necesită, totuşi, o supraveghere medicală şi nutriţională timp îndelungat, pentru a profita la maxim de beneficiile pe care le oferă.“

Operaţia de micşorare a stomacului prin această metodă este o intervenţie chirurgicală ce se realizează minim invaziv, pe cale laparoscopică, pentru a  îndepărta aproximativ 70-80% din stomac, rezultând astfel un tub gastric de circa 80-150 de mililitri. În mod normal, stomacul are capacitatea de 1.000-1.500 de mililitri, adaugă dr. Sireţeanu. Este important de ştiut faptul că procesul de pierdere în greutate după intervenţia chirurgicală bariatrică este unul lent, care poate dura între opt luni şi un an şi jumătate până se atinge greutatea normală. Pierderea în greutate preconizată la un an de la intervenţie este de aproximativ 70% din excesul ponderal.

Beneficii şi riscuri după operaţie

Pe lângă scăderea drastică în greutate care duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii, gastric sleeve-ul are şi alte beneficii. „Factorii de risc cardio-metabolici – hemoglobina glicozilată, glicemia serică, tensiunea arterială, trigliceridele, colesterolul – vor fi reduşi. Se va îmbunătăţi sau chiar se va remite diabetul de tip II şi hipertensiunea arterială, se va îmbunătăţi funcţia respiratorie – de exemplu, pacienţii nu vor mai suferi de apneea în somn cauzată de obezitate. Se va îmbunătăţi funcţionarea ficatului, până la 85% din pacienţii cu steatoză hepatică ajungând să aibă un ficat normal după gastric-sleeve. Funcţia renală şi afecţiunile osteo-articulare se vor ameliora“, explică dr. Sireţeanu. Un alt avantaj important este redobândirea fertilităţii în cazul femeilor care suferă din această cauză determinată de sindromul ovarelor polichistice, precum şi creşterea calităţii vieţii sexuale, atât la femei, cât şi la bărbaţi, adaugă specialistul. „Nu trebuie neglijate nici aspectele estetice ale intervenţiei chirurgicale. Odată cu scăderea ponderală creşte încrederea în sine a pacienţilor, ceea ce duce la creşterea tonusului psihic şi scăderea ratei depresiilor.“

Interdicţie pentru alcoolici şi pacienţii psihiatrici

Există şi categorii de pacienţi, şi nu puţine, excluse de la astfel de intervenţii chirurgicale. „Contraindicaţia pentru această operaţie bariatrică se aplică în cazul persoanelor care sunt dependente de alcool şi droguri,  au o patologie psihiatrică severă – care limitează capacitatea pacientului de a respecta şi a înţelege modificările stilului de viaţă şi a regimului postoperator, suferă de boli severe – TBC, HIV, neoplazii, precum şi pacienţilor care au un risc anestezic mare în cazul unei anestezii generale – boli cardio-vasculare, pulmonare, renale şi neurologice severe.“ Pe lângă riscurile asociate oricărei intervenţii chirurgicale, în cazul celei de micşorare a stomacului pot apărea şi sângerările interne sau fistulele gastrice, esenţială fiind în acest caz  intervenţia precoce a chirurgului. De aceea este foarte importantă păstrarea legăturii în perioada postoperatorie a pacientului cu echipa medicală.

„Pacientul învaţă să mănânce din nou“

După intervenţie, pacientul trebuie să ţină cont de nişte restricţii alimentare. „După operaţia de gastric sleeve este recomandat să fie ţinută o dietă specială, având în vedere că aproximativ 70-80 % din suprafaţa stomacului a fost rezecată, iar pacientul va trebui să înveţe să mănânce din nou.“ Reluarea alimentaţiei se va face progresiv. În prima săptămână postoperatorie, pacientul va consuma numai lichide clare. Din a doua săptămână, se creşte consistenţa alimentelor treptat, fiind introduse budincile şi cremele, pentru ca, în a treia săptămână, să fie permise alimentele pasate. La o lună postoperator, nu mai există restricţii de consistenţă, putându-se consuma orice aliment, cu condiţia să fie în cantităţi mici şi bine mestecate. „Astfel, postoperator, caloriile zilnice consumate de pacient cresc progresiv de la 500 de kilocalorii/ zi în timpul dietei lichidiene, până la 1.200 kilocalorii/ zi în momentul în care îşi reiau alimentaţia solidă,  foarte important fiind suportul unui medic nutriţionist specializat în bariatrie.“

Scăderea masivă în greutate aduce un surplus de piele

Înainte de a opta pentru un gastric sleeve trebuie avut în vedere că, în urma scăderii masive în greutate, poate să apară surplusul de piele, ceea ce împiedică efectuarea unei igiene riguroase şi poate deveni un impediment în dorinţa pacientului de a avea o viaţă socială normală. Aşadar, este posibil ca după gastric sleeve, să fie necesare intervenţii chirurgicale de corectare a excesului de piele.

Dr. Carmen Giuglea, medic primar chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă, (foto sus, ăn sala de operaţie) spune că, în ţările cu tradiţie în chirurgia postbariatrică, chirurgul plastician ia un prim contact cu pacientul chiar inainte de operaţia de gastric sleeve. „În general, un pacient care a slăbit între 40 şi 120 de kilograme necesită corecţii multiple, atât la nivelul abdomenului, sânilor, braţelor, coapselor, feselor, regiunii lombare, cât şi intervenţii pentru rejuvenare facială. Toate aceste intervenţii necesită o dedicare aparte atât din partea chirurgului plastician, dar mai ales din partea pacientului, care trebuie să se înarmeze cu răbdare şi să înţeleagă că va trebui să parcurgă un drum la finalul căruia va avea un corp armonios“, explică dr. Giuglea.

Marele avantaj al chirurgiei postbariatrice este acela că ajută pacientul obez care a slăbit prin eforturi importante de voinţă să-şi menţină greutatea. „Este efectul susţinut şi de studii publicate în SUA care au demonstrat că pacienţii obezi operaţi pe stomac au slăbit mai mult şi şi-au menţinut greutatea dacă şi-au făcut intervenţii de corecţie a conturului corporal, decât cei care nu au făcut aceste intervenţii.“

„Urmărirea periodică după intervenţia primară, cât şi monitorizarea evoluţiei acestuia până în momentul în care poate fi operat – după ce a slăbit suficient de mult şi după minimum şase luni de la stabilizarea greutăţii – permite stabilirea unei relaţii de încredere medic-pacient, foarte importantă pentru etapa de remodelare corporală. Faptul că pacientul asumă acest proces integrat – chirurgie bariatrică şi postbariatrică – eficientizează procesul de slăbire pentru pacienţii care s-au confruntat cu obezitatea morbidă şi efectele sale.“

Remodelare corporală, într-o singură operaţie

Rolul chirurgului plastician în această ecuaţie este de a elimina excesul tegumentar cu preţul unor cicatrici subţiri, care să se poată ascunde cu uşurinţă în lenjeria intimă, haine sau chiar sub un tatuaj, adaugă dr. Carmen Giuglea.

Deoarece remodelarea corporală postbariatrică presupune combinarea corecţiilor într-o singură intervenţie sau în maximum două, este important ca pacientul să se adreseze unui chirurg plastician cu experienţă în aceste intervenţii. „De ce? Pentru că foarte importantă este efectuarea desenului preoperator, care decide plasarea viitoarelor cicatrici şi aprecierea cât mai exactă a surplusului de piele care trebuie îndepărtat. De asemenea, foarte importantă este echipa operatorie, pentru că numai o echipă bine rodată poate asigura timpul optim al intervenţiei. În general, vorbim de  intervenţii lungi ca timp de desfăşurare, de trei-cinci ore pentru o muncă în echipă. Cu cât se prelungeşte acest timp, cu atât cresc atât riscul operator, cât şi perioada de recuperare.“

Psihoterapeutul şi nutriţionistul, pioni importanţi

Efectele acestor intervenţii îmbunătăţesc nu numai aspectul fizic şi viaţa sexuală, dar şi psihicul pacienţilor, care devin mult mai încrezători în propria persoană, crescându-le substanţial calitatea vieţii. Mărturiile acestora după vindecare şi reintegrare socială susţin aceste realităţi, spune medicul.

Dr. Carmen Giuglea mai arată că şi psihoterapeutul este un pion important pe această tablă de şah, pentru că el trebuie să gestioneze atât problemele emoţionale care au dus, într-o oarecare măsură, la obezitate, cât şi pe acelea care se pot adăuga odată cu nemulţumirea suplimentară care apare din cauza aspectului inestetic al corpului care a slăbit foarte mult. „Îndrumarea şi susţinerea pe care o poate oferi de-a lungul întregului drum psihoterapeutul poate fi esenţială pentru un pacient obez care a slăbit mult, care nu mai are boli asociate, deci este mai sănătos şi care are un corp reconstruit care-i permite o viaţă normală. Împreună cu nutriţionistul, el constituie partea medicală a procesului, cea care echilibrează metabolic şi emoţional pacientul.“

În final, scopul tuturor aceste eforturi este redarea încrederii în sine, astfel încât pacientul să ajungă să se simtă bine din nou, să prevină „recidiva“ în privinţa excesului de kilograme şi să îşi revină la viaţă cu un alt tonus şi cu bucuria de a trăi frumos şi sănătos, conchide dr. Giuglea.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările