Cazul unui bărbat beat fără a consuma alcool: bacteria care ar putea explica una dintre cele mai răspândite boli ale ficatului

Foto arhivă

Cazul unui bărbat din China care s-a îmbătat atât de tare că şi-a pierdut cunoştinţa după o masă bogată în zaharuri a atras atenţia cercetătorilor care studiază una dintre cele mai răspândite boli ale ficatului: boala ficatului gras non-alcoolic. Aceştia au descoperit tulpini de bacterii intestinale care ar provoca formele mai severe ale afecţiunii, care poate progresa spre ciroză sau cancer.

De regulă, boala caracterizată prin acumularea de grăsime în celulele hepatice, care afectează aproximativ un miliard de oameni din întreaga lume, nu dă simptome; însă la 25 la sută dintre cei afectaţi boala progresează şi în unele cazuri provoacă ciroză sau chiar cancer. 

Jing Yuan, microbiolog la Capital Institute of Pediatrics din Beijing, coordonatorul studiului, spune că ea şi colegii săi au fost puşi în dificultate de cazul unui bărbat de 27 de ani care s-a prezentat cu simptome de beţie inexplicabile de care suferea de 10 ani şi care s-au tot accentuat. Bărbatul era suspectat că era un alcoolic care bea pe ascuns, însă mama sa, care folosea regulat un alcool-test, a constatat că dispozitivul arăta niveluri mari de alcool în sânge chiar atunci când era convinsă că tânărul nu consumase alcool. În plus, după câteva pahare de cola, uneori se îmbăta.

Anterior, bărbatul primise diagnosticul de sindromul berăriei autodeclanşate, o afecţiune rară în care oamenii se îmbată după ce consumă alimente bogate în carbohidraţi sau zaharuri. Totuşi tratamentul antifungic nu a dat rezultate. În urma biopsiei s-a descoperit că suferă de steatohepatită non-alcoolică (NASH), forma severă a bolii ficatului gras. Internat la terapie intensivă, bărbatului i-au fost monitorizate mesele: după o masă bogată în zaharuri nivelul alcoolului în sânge a atins 400 de miligrame pe decilitru.

„Asta e echivalentul a 15 shoturi de whisky de 40 de grade”, a spus microbiologul.

Cercetătorii au analizat probe de scaun pentru a izola bacteriile care puteau transforma zaharurile în alcool. Deşi studii anterioare au mai legat bacteriile intestinale de ficatul gras, ipoteza este una controversată dată fiind complexitatea florei intestinale. Totuşi în acest caz doctorii au descoperit că în starea sa de maximă intoxicare, 18.8 % din totalul de bacterii era reprezentat de Klebsiella pneumoniae, o creştere de peste 900 de ori faţă de normal. Cultura bacteriei într-un mediu cu drojdii si zahăr a scos la iveală tulpini ale sale care produceau niveluri mici, medii şi mari de alcool.

„Trebuie să recunosc: e impresionant”, a spus specialistul în boli infecţioase David Haslam de la Cincinnati Children’s Hospital Medical Center, Ohio, sceptic în privinţa tentativelor de a lega microbii intestinali de boala ficatului gras, potrivit Science Mag.

Noua descoperire, publicată săptămâna trecută în Cell Metabolism, se axează pe o nouă tulpină de Klebsiella pneumoniae care se găseşte în mod preponderent la un subgrup de pacienţi cu ficat gras. Experimentele au arătat că aceeaşi tulpină a bacteriei a afectat ficatul şoarecilor.

Apoi cercetătorii au analizat probe de la 43 de pacienţi cu NAFLD (boala ficatului gras), 32 dintre ei având forma severă a bolii, şi le-au comparat cu probe obţinute de la 48 de persoane sănătoase. Au fost descoperite tulpini de K.pneumoniae de tipul celor care produc niveluri mari şi medii de alcool la 61% dintre pacienţii suferind de ficat gras versus 6% din grupul de control.

Pentru a investiga rolul acestor microbi intestinali în declanşarea bolii de ficat, au hrănit şoarecii de laborator cu tulpini de K. Pneumoniae capabile să metabolizeze hrana în alcool, cu alcool, respectiv o drojdii amestecate cu zaharuri. După 4 săptămâni, şoarecii care primiseră bacteriile aveau ficatul afectat spre deosebire de ceilalţi. În plus şi şoarecii crescuţi într-un mediu lipsit de germeni au suferit leziuni ale ficatului după ce au fost coloinizaţi cu tulpini ale bacteriei izolate de la pacient. 

Totuşi acei şoareci care primiseră concomitent viruşi bacteriofagi nu au prezentat afectări ale ficatului, ceea ce înseamnă că aceştia ar putea fi folosiţi pentru a trata boala ficatului gras, spun experţii.

„Studiile sunt realizate cu fineţe, iar rezultatele sunt convingătoare”, a spus gastroenterologul Anna Mae Diehl, care conduce laboratorul specializat în NAFLD al Universităţii Duke din Carolina de Nord.

Întrucât şoarecii colonizaţi cu tulpini K.pneumoniae nu aveau o alcoolemie măsurabilă, cercetătorii le-au oferit doze mari de glucoză, pentru a reproduce situaţia bărbatului îmbătat fără a bea alcool. Abia atunci nivelurile de alcool din sânge au crescut, iar şoarecii au început să se comporte de parcă ar fi beţi. În acelaşi fel, pacienţii cu NAFLD cărora li s-a dat glucoză sau fructoză au prezentat salturi bruşte ale alcoolemiei. Acest rezultat sugerează că un test cu glucoză însoţit de o măsurare a alcolemiei ar putea fi diagnostic pentru prezenţa tulpinilor de K.pneumoniae şi chiar ar putea prezice care dintre pacienţii suferind de ficat gras pot ajunge la hepatosteatoză, forma mai severă a bolii.

Haslam, specialistul in boli infecţioase a spus că rezultatul e unul „uluitor şi entuziasmant, dacă e confirmat de studii clinice mai cuprinzătoare”. 

Echipa care a realizat studiul a relatat că pacientul lor a scăpat de sindromul berăriei autodeclanşate din cauza bacteriei prezente în exces după ce a luat antibiotice şi şi-a schimbat dieta. Totodată boala sa s-a ameliorat.

În urma rezultatelor, cercetărorii işi propun să determine de ce unii oameni au acele tulpini de bacterii intestinale care cresc nivelurile de alcool în sânge, în timp ce alţii nu le au. Deşi vizează doar un subgrup de pacienţi cu hepatosteatoză, studiul e de natură să atragă atenţia multor cercetători ai acestor boli.

Ficatul gras non-alcoolic însoţeşte afecţiuni precum obezitatea şi diabetul, însă mecanismele precise prin care grăsimea ajunge să se acumuleze în celulele hepatice ale unui număr atât de mare de oameni nu sunt cunoscute.