Război fratricid în propriul partid. Liderii se folosesc de Legea Electorală în detrimentul colegilor

Competiţia pentru accederea în Parlament nu se poartă doar cu candidaţii altor partide, ci şi cu colegii din aceeaşi formaţiune politică

În România este în vigoare o lege electorală complicată, care produce efecte bizare atât în competiţia dintre partide, cât şi în interiorul aceleiaşi formaţiuni. Singurii candidaţi care intră direct în Parlament sunt cei care obţin peste 50% din voturi în colegiul în care candidează.

Restul candidaţilor au emoţii la împărţirea mandatelor chiar şi în cazul în care au câştigat colegiul în care au concurat. Birourile electorale judeţene stabilesc numărul de locuri la care are dreptul fiecare partid, direct proporţional cu numărul de voturi obţinute.

Candidaţii dintr-un judeţ care nu au obţinut peste 50% sunt clasaţi în ordinea numărului de voturi şi intră în Parlament pe baza acestui clasament, până la epuizarea numărului de mandate la care are dreptul fiecare formaţiune. Din acest motiv, pentru mulţi candidaţi este important să ia un scor mai bun, comparativ cu colegii lor din acelaşi partid care concurează în alte colegii din acelaşi judeţ.

Exemplul cel mai elocvent este legat de candidatura lui Vasile Blaga la Senat, din partea ARD, în Timiş. Cel mai probabil, ARD va obţine un singur loc de senator în Timiş şi pentru PDL este important ca postul respectiv să fie ocupat de Vasile Blaga, preşedintele partidului. Dacă Blaga nu câştigă peste 50% din voturi în colegiul său, el trebuie să ia mai multe voturi decât orice alt candidat ARD din judeţ. Din acest motiv, Blaga a fost repartizat într-un colegiu dominat de primari ARD şi în care USL are un candidat slab, dar lucrurile nu
s-au oprit aici.

Democrat-liberalii au avut emoţii serioase când USL a desemnat în alt colegiu decât cel al lui Blaga un pretendent fără şanse, în persoana lui Ben-Oni Ardelean, adus din Hunedoara. Un candidat slab al USL ar fi însemnat că ARD putea lua în respectivul colegiu mai mult decât ar fi luat Vasile Blaga, iar liderul PDL ar fi rămas în afara Parlamentului.

Liderii ARD au decis ca în colegiul cu pricina să candideze tot un personaj venit din altă parte a ţării, revoluţionarul Teodor Mărieş. Ceilalţi candidaţi ARD din judeţ sunt la fel de slab cotaţi: Gheorghe David şi Marinel Paşca.

CULOAR PENTRU ELENA UDREA

Aceeaşi schemă a fost folosită şi în Neamţ, unde Elena Udrea candidează din partea ARD la Camera Deputaţilor. Alianţa îşi face calcule că va obţine două-trei mandate din cele opt puse la bătaie. Gheorghe Ştefan, şeful PDL Neamţ, a avut grijă să desemneze candidaţi mai puţin cunoscuţi, sau care nu sunt sprijiniţi total în campanie de primarii partidului. În acest fel, cresc şansele Elenei Udrea de a fi aleasă.

În unele cazuri, candidaţii aceluiaşi partid nici nu se mai feresc să se atace în public. Astfel, candidatul ARD William Brânză, care vrea un nou mandat de deputat în diaspora, l-a atacat  pe colegul său de partid Eugen Tomac, candidat într-un alt colegiu din străinătate. De altfel, Brânză l-a atacat şi pe un alt candidat ARD în diaspora, Viorel Badea.

România are patru locuri de deputaţi în diaspora şi este clar că ARD nu va reuşi să aibă decât unul sau doi, chiar dacă alianţa are scoruri mai bune în străinătate decât în România.

Spionaj sau trădare?

Ovidiu Milici, candidat din partea Alianţa România Dreaptă (ARD) pentru Parlament în Suceava, a folosit o metodă inedită. El şi-a exprimat sprijinul pentru un candidat USL din respectivul judeţ, în speranţa de a-şi maximiza şansele de a intra în Parlament. Colegii de partid i-au găsit şi justificări.

„Aflu că domnul Milici nu a mers la festivitatea lansării candidaţilor de la Vatra Dornei pentru a susţine USL, ci pentru a vedea ce pedelişti sprijină adversarii. Era spion, nu trădător!“, este concluzia la care a ajuns europarlamentarul PDL Cristian Preda.

Până în prezent, opt primari din ARD şi-au anunţat sprijinul pentru candidaţi ai USL pentru Parlament. În unele cazuri, primarii respectivi au încercat să tatoneze terenul pentru a creşte şansele unor candidaţi din propriul partid. În alte cazuri a fost vorba, pur şi simplu, de aranjarea terenului pentru mutări politice viitoare sau de dorinţa de a avea relaţii bune cu viitorii parlamentari.