Iohannis, după Consiliul European: O Europă cu mai multe viteze nu este o soluţie bună şi ar putea scinda Uniunea

Klaus Iohannis FOTO Inquam Photos Octav Ganea

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, vineri, la Bruxelles, după reuniunea Consiliului European, că a discutat cu liderii celor 27 de state membre despre faptul că ideea unei Uniuni cu mai multe viteze nu ar fi benefică şi ar putea chiar să ducă la o scindare a UE.

Şeful statului a explicat, la finalul reuniunii, că discuţiile nu s-au purtat pe tema viitorului UE, ci, în principal, au fost legate de Declaraţia de la Roma, care va fi semnată de statele membre pe 25 martie, când se vor sărbători 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma: „Contrar aşteptărilor multor analişti, nu s-a discutat viitorul UE, ci s-a discutat textul care va fi cu siguranţă semnat la Roma, un text care subliniază realizările Uniunii de până acum, care arată nivelul de ambiţie pentru viitor. În ansamblu, ne dorim un text pozitiv, care ne dă curaj să continuăm în UE“.

Iohannis a declarat că au avut loc şi discuţii generale, în cadrul cărora el a reiterat poziţia ţării  noastre. „Le-am explicat colegilor de ce o Europă cu mai multe viteze nu este o soluţie bună. Dimpotrivă, este o soluţie care, in extremis, ar putea chiar să ducă la scindarea Uniunii Europene“.

Preşedintele României a subliniat că tema principală a fost reuniunea de la Roma şi textul declaraţiei care va fi semnat, urmând ca apoi liderii UE să înceapă şi discuţiile pe tema viitorului Uniunii, care vor dura mai bine de un an. „O să ne apucăm să discutăm scenariile domnului Juncker şi vom încerca într-un an, maximum doi ani, să conturăm cum vedem noi cu toţii viitorul UE“, a adăugat Iohannis.

Redăm integral declaraţia preşedintelui Klaus Iohannis: 

„Am terminat întâlnirea şi din cadrul Consiliului European, şi astăzi, în cadru informal. Aş începe cu discuţiile care au fost astăzi, fiindcă despre ce a fost ieri s-a mai scris, s-a mai comentat.

A fost o discuţie informală despre Declaraţia care se va face la Roma, la Roma, unde serbăm 60 de ani de la semnarea Tratatelor. Declaraţia a fost pregătită într-o primă formă şi cu toţii, cu toţii 27, ne-am referit la acest text propus.

Contrar aşteptărilor multor analişti, nu s-a discutat viitorul Uniunii Europene, ci s-a discutat textul care va fi, cu siguranţă, semnat la Roma, un text care subliniază realizările Uniunii de până acum, care arată nivelul de ambiţie pentru viitor. În ansamblu, ne dorim un text pozitiv, care ne dă curaj să continuăm în Uniunea Europeană.

Sigur, nu s-a putut discuta despre ambiţiile de viitor fără a avea, ici-colo, şi menţiuni legate de felul cum vedem noi, cu toţii, viitorul Uniunii Europene, iar în acest context, de exemplu, am explicat colegelor şi colegilor de ce o Europă cu mai multe viteze nu este o soluţie bună. Dimpotrivă, este o soluţie care, in extremis, ar putea chiar să ducă la scindarea Uniunii Europene.

Dar asta, repet, nu a fost tema principală şi, în continuare, ne vom concentra pe textul care va fi semnat la Roma, după care, sigur, o să ne apucăm să discutăm Cartea Albă prezentată de domnul Juncker şi vom încerca într-un an, maxim doi ani, să conturăm felul în care vedem cu toţii împreună viitorul Uniunii Europene.

Referitor la şedinţa formală a Consiliului, care a avut loc ieri, cred că toată lumea a aflat între timp că a fost reales, cu doar un vot împotrivă, domnul Tusk în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului European. Au fost discuţii şi la acea alegere, însă, în final, cred că lucrurile au intrat pe un făgaş normal şi foarte bun, şi faptul că a fost doar un vot împotrivă arată că lumea a fost şi este mulţumită de prestaţia domnului Preşedinte Tusk.

Tot ieri s-a discutat, seara, destul de târziu, o temă care pentru noi este foarte importantă, şi anume Balcanii de Vest. Balcanii de Vest sunt vitali pentru noi în Europa, fiindcă ţin de Europa. Faptul că acolo au reapărut foarte multe probleme ne îngrijorează şi cu toţii am discutat felul în care putem să ne implicăm pentru a contribui la rezolvarea problemelor din zonă, şi sunt destul de multe probleme. Calea diplomatică este, evident, cea mai la îndemână, dar şi calea ajutoarelor de dezvoltare trebuie mai bine explorată.

Au fost şi alte teme pe care le-am abordat ieri, dar nu au fost discuţii ample, fiindcă toată lumea a fost de acord cu concluziile care au fost prezentate de iniţiator. S-a discutat despre creştere, ocupare şi competitivitate, temă extrem de importantă. S-au discutat câteva aspecte legate de piaţa internă.

Mai degrabă, au fost prezentate reuşitele din ultima vreme şi, evident, s-a discutat un pic şi despre migraţie, unde putem să constatăm că avem niveluri care nici nu se mai compară cu ce am avut în 2015, însă fenomenul există, trebuie mult mai bine controlat şi toţi cei prezenţi au fost de acord că un lucru esenţial este sprijinul şi ajutorul care trebuie dat ţărilor de origine, ţărilor de provenienţă.

Un accent foarte puternic a căzut aseară pe Africa, Africa care, încet, dar sigur, devine o sursă destul de importantă de migraţie şi este interesul nostru, al tuturor, să intervenim acolo, la sursă, şi să ajutăm ţările de acolo.

Cam acestea au fost temele cele mai importante pe care am vrut să vi le şi prezint acum. Vă mulţumesc! Trei întrebări.”

Întrebări din partea reprezentanţilor mass-media:

Jurnalist: Va exista o cooperare între Uniunea Europeană şi NATO în ce priveşte Balcanii de Vest? Pentru că, de exemplu, Secretarul General al NATO a acţionat destul de dur la anunţul domnului Hashim Thaçi, că ar dori să înarmeze forţele locale de ordine din Kosovo şi dânsul a spus atunci că, dacă asta se întâmplă, va fi o regândire a prezenţei KFOR acolo, ce poate face Uniunea Europeană?

Klaus Iohannis: Acum am constatat cu toţii că, între timp, în Kosovo, au dat înapoi şi tema este ca şi dispărută. Dar, nu numai în această chestiune, în toate chestiunile NATO şi Uniunea Europeană se corelează şi se completează. Ar fi inutil şi contraproductiv să ne concurăm, nu îşi doreşte nimeni aşa ceva. În toate problemele care ne privesc pe toţi, poziţiile sunt armonizate, şi intervenţiile sau abordările sunt corelate.

Jurnalist: Ce s-a discutat în legătură cu Gazprom şi cu Nordstream 2 şi ce poziţie are România în legătură cu un potenţial settlement între Comisia Europeană şi Gazprom?

 Klaus Iohannis: Foarte puţin s-a discutat. Gazprom nu a fost deloc menţionat în nicio discuţie. S-a discutat foarte puţin despre Nordstream 2, în speţă, Danemarca a cerut să primească clarificări de la Comisie şi alţii au sprijinit această solicitare. Nu s-a intrat pe fondul subiectului.

Jurnalist: Aţi putea să ne explicaţi de ce ar fi o soluţie proastă această Europă a mai multor viteze, având în vedere faptul că deja există Zona Euro, Schengen, deci este o realitate până la urmă?

 Klaus Iohannis: Asta este foarte clar că este o realitate, însă asta nu înseamnă că trebuie să ne facem un obiectiv din asta. Faptul că acum ne mişcăm cu viteze diferite nu înseamnă că ne dorim ad infinitum să ne mişcăm tot cu viteze diferite.

În afară de asta, apar anumite temeri în naţiunile industrializate, ţările care au un nivel de trai mai ridicat. Evident, apare temerea că vor dispărea locuri de muncă, fiindcă salariile sunt mai mici în Europa de Est, apar oarece temeri că vor pierde din industria serviciilor exact din aceste cauze, şi multe altele, iar în Est apare temerea profundă că oamenii vor fi lăsaţi în urmă.

Şi atunci, şi una, şi alta, sunt mai degrabă de natură să amplifice o disensiune între statele membre, în loc să ducă la o colaborare aprofundată. Nu trebuie să ne temem de proiecte unde se lucrează cu viteze diferite, cum este, de exemplu, Procurorul European.

17 state membre au semnat că sunt de acord, printre care şi România, alţii nu au semnat încă. Este un tip de proiect unde nu toată lumea achiesează de la început, unii vor veni mai târziu, alţii poate nu vor veni deloc, dar asta nu înseamnă că nu se merge înainte.

Însă asta nu înseamnă Europa mai multor viteze. Asta înseamnă un proiect unde unii vor să intre mai repede şi alţii vor să intre mai târziu. Aşa ceva este acceptabil, dar să statuăm că în Europa sunt ţări care merg înainte şi altele care rămân în urmă, asta nu putem să acceptăm.