Adevărul Live. Sociologul Vasile Dâncu: Impulsul demisiei lui George Maior vine dintr-o mare lehamite

Sociologul Vasile Dâncu a explica miercuri, la Adevărul Live, că demisia neaşteptată a lui George Maior din fruntea Serviciului Român de Informaţii (SRI) vine dintr-o mare lehamite, catalogând drept decentă insistenţa fostului şef al SRI în privinţa legilor Big Brother. Sociologul nu crede că George Maior se va întoarce în PSD, care, în prezent, este dominat de tensiuni interne şi ameninţat de scindare.

Adevărul: Aţi vorbit cu dl Maior după demisie?

Vasile Dâncu:  Ieri a fost o zi foarte complicată pentru dl Maior. Doar am aschimbat câteva cuvinte. Nu ştiu foarte multe lururi despre ceea ce s-a întâmplat. De altfel, despre altfel de lucruri trebuie să vorbească instituţii, adică instituţia care a fost parte activă, în sensul că a promovat un comunicat în spaţiul public, adică Preşedinţia. Şi ar trebui să vorbească dl Maior. Este foarte cald subiectul. Ştiu un lucru din studiile mele de sociologie politică: tot ceea ce se întâmplă în spaţiul politic are legătură cu lupta pentru putere. Îl cunosc bine pe dl Maior şi ştiu că ţine mult la principiile şi la proiectele domniei sale. Nu este un om foarte temperamental, care să acţioneze sub impulsul momentului. Eu sunt foarte diferit de el. Suntem prieteni de 20 de ani şi întotdeauna mă temperează. 

Am văzut că, ieri, unii îi căutau o hibă pentru că a ridicat dintr-o dată tonul în raport cu comportamentul domniei sale din ultimii opt ani, dar nu în raport cu o necesitate. Eu cred că acest proiect şi chiar impulsul demisiei să vină dintr-o mare lehamite, pentru că despre asta scriu şi eu în această carte, dintr-o luptă pe care şi-a asumat-o instituţional pentru securitatea noastră a tuturor. Nu putem trăi într-o maximă ipocrizie în fiecare zi. 

Parlamentul votează în unanimitate aceste legi (n.r. legile Big Brother) şi e greu să crezi că toţi acei 500 de oameni au fost pe o cale greşită. E imposibil să nu spună cineva: Regele e gol!. Că acolo a fost o greşeală Să nu-şi dorească cineva mai multe libertăţi.  Vrem să ne ducem libertatea la ultimele limite. Probabil că insistenţa domnului Maior a fost decentă. M-am uitat pe înregistrări şi nu am văzut nicio luptă împotriva CCR. Nu este prima dată când cineva vorbeşte despre CCR. Dă ne aducem aminte bătăliile domnului Băsescu cu CCR. Am văzut diversiunile legate de ofiţeri acoperiţi. S-a văzut că există forţe politice care se lovesc de o instituţie care s-a luptat cu corupţia în ultima vreme, care a intrat foarte mult în afacerile care ţin de securitatea internă. Cred că aceşti factori au dus la evenimentul de ieri. Nu am detalii.  Comunicatul de la Preşedinţie arată că dl Iohannis a fost de acord. 

Poate e vorba şi de o schimbare a sistemului de putere. Presa comenta că guvernul Ponta este mai fragil în urma demisiei dl Maior. S-ar putea că şi asta se va întâmpla. Poate ceea ce se dorea, ca în Parlament să se facă o majoritate inversă, adică să se distrugă actuala majoritate şi să se construiască alta, poate va fi mai uşor pentru că dl Maior nu mai este la SRI. Astea sunt simplele mele speculaţii. Nu pot spune că am vreo informaţie certă. 

Dl Maior nu avea de gând să plece de la SRI, cel puţin aşa deduc din discuţiile cu mine din ultimele zile. Ştiu că nu face compromisuri. Ştia ce are de făcut, dar asta se poate întâmpla fără pregătire. 

Faptul că vorbeşte de mecanismele de antifragilitate ale României înseamnă că este angrenat în această luptă. Demisia nu a fost un proiect premeditat.

Adevărul: În interviul dat lui Dan Andronic, dl Maior nu vorbea despre demisie. Ceva  s-a întâmplat în ultimele zile..

V. Dâncu: Nu ştiu. Îmi dau seama că interviul putea fi folosit ca un factor declanşator în lupta pentru putere. Dacă ne luăm după c espun parlamentarii opoziţiei în culise. Spuneau că trebuie să vorbească şi ei cu preşedintele pentru că nu se poate să nu fie sprijiniţi în proiectul lor. Proiect pe care nu l-am văzut în campania electorală. Nu am detalii.

Adevărul: Nu ştiţi dacă vrea să continue în politică? S-a speculat că s-ar întoarce în PSD.

V. Dâncu: În jurul lui se crează scenarii. Uneori este folosit. Unii analişti ai partidelor de dreapta îi reproşează că a fost folosit în campania electorală a lui Victor Ponta, care a spus că se gândeşte la George Maior ca la un posibil premier. Acestea sunt instrumente prin care politicienii încearcă să câştige maximă aderenţă. Dl Maior a dezminţit. De aceea a dat şi declaraţia în care spunea că-şi depune mandatul şi că preşedintele va hotărî. Nu-l văd dornic să facă politică. Nu este un politician tipic, care să lase interesul colectiv pentru unul particular.  Dacă ar face politică, ar face una de bună calitate. De exemplu, cum este reforma în PSD pe care, cred, că ar face foarte bine. Era foarte fidel funcţiei, dar nu l-am auzit vorbind vreodată că vrea să revină în PSD. Nu a fost niciodată un politician foarte integrat în PSD. Era ambasador şi se ocupa de analiză politică şi de strategie.

Adevărul: Cât l-a ajutat George Maior pe Victor Ponta?

V. Dâncu: Este mai multă legendă, decât adevăr. există un grad de rudenie prin alianţă. George Maior este naş de cununie cu Victor Ponta. Din perioada în care eram şi eu membru de partid, îmi aduc aminte că eram o echipă tânără şi am ajuns să ne împrietenim. Dar când George Maior a plecat la SRI, eu mi-am dat demisia şi am plecat la universitate. Dar între noi trei a rămas o relaţie de prietenie, însă nu am mai colaborat pentru că lucram în domenii total diferite. Nu avea cum să-l ajute George Maior pe Victor Ponta. A fost o colaborare instituţională. George Maior, şi implicit, SRI a fost echidistant faţă de partide şi de conducătorii lor. 

Adevărul: Care credeţi că au fost momentele foarte importante ale mandatului lui George Maior la SRI?

Cunosc activitatea lui George Maior, şi frământările, şi visele de la început de mandat. A fos o complicată reformă a SRI. În vremea vechilor directori, SRI era ori sub o umbrelă politică, sau inexistent în spaţiul public. George Maior şi Florian Codlea au întinerit sistemul. Pur şi simplu toţi cei de acum sunt oameni noi, nu mai sunt generali din vechiul sistem. Îmi aduc aminte sondajul din 2006 legat de brandul SRI. Aveau o încredere de 20%. În ultimul baromentru de ăncredere în instituţii, SRI aveau 55% încredere. Asta înseamnă că, dintr-o instituţie militară, SRI a devenit o instituţie a securităţii creditată, alăruri de DNA, cea mai importantă instituţie în lupta împotriva corupţiei.

Cred că un lucru important este modul în care SRI s-a integrat în grupul NATO, în clubul de la Berna. 

SRI a sprijinit lupta împotriva corupţiei şi şi-a asumat public acest rol. 

Aici a fost inspiraţia lui Traian Băsescu de a construi această instituţia politică dincolo de implicaţia partidelor politice.

Marea provocare pentru dl Iohannis va fi găsirea unui înlocuitor care să intre perfect în acest sistem. Nu va fi uşor. Am văzut păreri potrivit cărora numirea în fruntea SRI să nu mai fie politică. Însă asta este o garanţie că o instituţie nu se militarizează până să se rupă de controlul societăţii. 

Despre dosarul din revista Sinteza

V. Dâncu: Concluzia publicului este optimistă. Efectul vine din 16 noiembrie. Oamenii visează la un nou sistem. Ei cred că au învins sistemul politic. În studiul din revistă, 30% acceptă schimbarea profesiei.Dacă vom găsi oameni care să inspire, să motive..Avem capacitate, avem resurse.În România nu avem un proiect de plecare şi asta e cel mai grav. Dar avem tendinţe contrare care ne fac să fim pesimişti.Va trebui să vedem cum valorificăm resursa şi să înţelegem raportul dintre muncă şi capital. 

Ar trebui să fie o schimbare de mentalitate. Mintea oamenilor arată defectele de cultură civică. 90% din oameni cred că antreprenorul român este hoţ. E clar că merge mai des la DNA decât cel străn. Dar antreprenorul român nu este favorizt, nu primeşte ajutoare de la stat.Noi considerăm acţiunea publică una care nu are legătură cu dezvoltare. Dar statul poate sprijini procesul de modernizare.

Adevărul: Scriaţi în revistă că e nevoie de un proiect de ţară. Identificaţi între oamenii politici pe cei cu viziune?

Clasa politică poate fi comparată cu o haltă de steril. În toate partidele sunt oameni care sunt responsabili. Un proiect pentru România este un proiect la care trebuie să participe un iniţiator, precum Academia Română, poate fi preşedintele sau premierul. Problema este să găsească echipe. Nu se mai lucrează în echipe. Trebuie să participe experţi. Politicienii trebuie să moşească acest proiect. Avem expertiza şi experienţele altora. Eu am încercat să construiesc echipe pentru asta. Am făcut mastere strategice. Dar după aia ministerele nu şi-au mai trimis oameni care să afle cum se fac strategii. Rămânem la analize.

Sectarismul politic este confundat cu democraţia. Dacă Klaus Iohannis se întâlneşte cu Ponta, este considerat un trădător al cauzei societăţii civile. Iar Ponta este considerat un pisoi. 

Când m-am eliberat de politică, „Adevărul“ mi-a dat posibilitatea să scriu. Colegii mei din BPN erau stupefiaţi şi nu înţelegeau de ce spun adevărul. Nicăieri în lume, politicienii nu construiesc adevărul, ci îl moşesc. Un proiect de ţară se construieşte ţinând cont de comunităţile locale. 

Este grav că avem acelaşi ADN al partidelor. Avem o matrice a deciziei politice greşite. Semnalul din 16 noiembrie a fost: terminaţi cu acest stil de politică! 

Despre cartea ultima carte a lui Vasile Dâncu: „Triburile, o patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Facebook“. De ce aţi simţit nevoie să le daţi un capitol special femeilor de politicieni?

Era un articol conjunctural, se referea la anul 2005. Am văzut un articol frumos în „Adevărul“, o replică la cartea mea, în care un editorialist îmi spunea că trebuie să completez analiza cu amantele politicienilor. Am să o completez. Să revin. Era un articol conjunctural în care mă refeream la câteva momente importante pe care le-a cunoscut şi în care nevestele erau definitorii. Dacă mă gândesc bine, pe parcursul timpului ( Nina Iliescu, Maria Băsescu şi Daciana Sârbu şi alte neveste de politicieni care au fost discrete) mi-am dat seama că acest lucru nu este valabil pentru toate nevestele de politicieni.În acel moment (n.r. 2005) mi s-a părut că era o explozie a unor decizii luate .....Nu mă refeream numai la Dana Năstase. Atunci mi s-apărut că aveam nevoie de femei în politică. Şi pentru a avea femei în politică este nevoie să scăpăm de această influenţă de familie.