Roland Agalliu: „Craiova va rămâne mereu în inima mea“
0
Primul stranier din fotbalul românesc după Revoluţie este stabilit de mai bine de şapte ani la Graz. Deşi au trecut 17 ani de când se manifesta la gol precum Hugo Sanchez, fosta extremă a Universităţii, albanezul Agalliu, susţine că nu va uita momentele petrecute în Bănie.
„Adevărul”: Cum a fost pentru tine experienţa din România?
Roland Agalliu: Care? Experienţa fotbalistică sau cea de după, când făceam afaceri cu cartofi şi cu ceapă? Ţin minte că ieşeam mereu pe minus, pentru că în România toţi intermediarii vor să ciugulească câte ceva.
Hai să vorbim despre cea fotbalistică mai întâi. Îţi mai aduci aminte cum te bucurai după goluri?
(râde) Aveam cu toţii cât un idol pe atunci. Eu voiam să-l copiez pe Hugo Sanchez, pentru că era mic de statură ca mine şi mai în vogă ca fotbalist. Sincer, mi-a luat mult timp să învăţ să fac acele tumbe. Ca să faci aşa ceva ai nevoie de multă stabilitate pe picioare.
Povesteşte-ne cum a fost perioada petrecută la Craiova?
Chiar dacă a fost scurtă, am trăit momente fantastice alături de suporterii nebuni ai Craiovei. Aveam trupă senzaţională, dar păcat că s-a spart imediat. Prunea, Săndoi, Pavel Badea. Mamă, mamă ce fotbalişti! Iar o echipă din provincie este foarte greu să ţină pasul, doi ani la rând, cu Steaua şi cu Dinamo.
Cu cât aţi fost premiaţi în 1991 pentru câştigarea campionatului?
Doamne, ce vremuri! Ştiu că am primit fiecare în plic câte 4.000 de dolari. Erau bani la vremea aia. Când am cucerit şi Cupa României, mă aşteptam să vină un alt plic, dar m-a liniştit Prunea: «Bea apa aia din cupă şi taci, că nu se dă nimic pentru asta».
În 1991, în Cupa Campionilor i-aţi întâlnit pe cei de la Apollon Limassol. Se zvoneşte că după ce aţi învins cu 2-0 la Craiova, returul în care aţi pierdut cu 0-3 ar fi fost aranjat.
Se poate şi asta. Eu am jucat doar în tur, când am şi marcat golul de 2-0. Ei trebuiau să ne bată cu 3-0 ca să se califice, ceea ce era aproape imposibil, dar până la urmă s-a întâmplat. Mai ţin minte că în returul din Cipru, arbitrul a fluierat totul în defavoarea noastră. Dacă vedea că trecem de mijlocul terenului, găsea el un mod de a opri jocul. Ne-a furat ca-n codru.
După eventul din 1991, tu ai ales Oţelul Galaţi...
Mihai Stoica venise după mine la Craiova. Am mers cu maşina lui vreo 1.000 de kilometri până la Câmpulung Moldovenesc, unde era Oţelul în cantonament. Un adevărat manager era încă de pe atunci. Vorbea foarte mult cu toţi jucătorii. Găsea limbajul potrivit pentru fiecare. Spre deosebire de Marius Stan, care avea alt stil de a ne stimula.
„După victoriA cu Dinamo, poliţia ne-a cinstit“
Ce amintiri mai ai de la Galaţi?
Acolo s-a născut fetiţa mea, iar naşul de botez a fost colegul meu din atac, Cornea. El, Meme, Ţicleanu şi Marius Stan îmi vor rămâne prieteni pe viaţă. Am şi alte amintiri, care nu pot fi uitate. Am învins în acel an Dinamo cu 2-0. Sărbătoream şi noi ca toţi oamenii, iar la un moment dat nu mai aveam de băut. M-am urcat în maşină cu Cornea, dar ne-a oprit poliţia: «Ce căutaţi voi la ora asta pe stradă?». Era patru dimineaţa. «Nu mai avem de băut i-am zis eu». Poliţistul m-a chemat la maşină, a deschis portbagajul şi a scos două damigene de vin. Nu pot să le uit pe astea niciodată.
Te-ai mai revăzut cu cei de la Oţelul după ce ai plecat de la Galaţi?
Am mai vorbit la telefon cu majoritatea. Cu Aurel Ţicleanu am şi lucrat vreo şase luni în Albania. Eu l-am recomandat la Dinamo Tirana. Acum ştiu că e cu Cornea în Kuweit, dar ce-i mai plăceau mesele cu vin şi cu peşte din Albania (râde).
„Prunea nu s-ar fi mânjit pentru 15.000 de dolari“
Cum ai ajuns la Graz?
S-a întâmplat prin 2002. Câştigam bine şi acasă. Antrenam o grupă de juniori şi îmi ieşeau în jur de 1.500 de euro lunar. A fost ideea soţiei, care e cântăreaţă de operă. Deşi mi-a fost greu la început şi voiam să mă întorc, m-am gândit la viitorul fetiţei. Eu îmi găsesc câte ceva de făcut. În fiecare an primesc câte o ofertă ca antrenor din ligile inferioare. În primul an, am şi jucat un campionat întreg.
Pentru ce echipă?
Am fost la Thal, echipa oraşului în care s-a născut Arnold. I-am dus din Liga a V-a în a IV-a. M-au umplut de bani. În Austria se câştigă foarte bine şi în ligile inferioare. Când am vrut să construiesc o echipă mai puternică, să aduc nişte fotbalişti ieftini şi de valoare din Serbia, România, Croaţia, nu au fost de acord. Le convine mai mult să aibă în echipă doar fotbalişti austrieci, chiar dacă aceştia nu aduc rezultate bune.
Îţi vine să crezi că Florin Prunea este acuzat pentru luare de mită?
Am citit prin ziare toată povestea. L-am şi sunat să‑i spun că poate să se ascundă prin munţii ăştia de aici. „N-am voie să părăsesc ţara”, mi-a zis. Am glumit cu el aici, dar vă spun ceva. Nu cred în vecii vecilor că Florin Prunea s-a mânjit cu 15.000 de dolari de la Cornel Penescu sau de la nu ştiu cine. El este băgat doar în faţă, pentru a-i acoperi pe ceilalţi care au furat grosul.
Agalliu despre...
Sorin Cârţu: Antrenor cu autoritate şi foarte inventiv. Deşi eu venisem ca atacant, el mi-a găsit un post, cel de mijlocaş ofensiv, unde puteam să dau un randament şi mai bun.
Emil Săndoi: Pare el cuminte la televizor, dar pe teren îţi mânca ficaţii dacă treceai de el.
Florin Prunea: Nicio diferenţă între el şi o pisică.
Mihai Stoica: Un manager înnăscut.
Fotbalul românesc. Nu mai e ce-a fost. Eu am jucat contra lui Dorinel Munteanu şi Gheorghe Mihali, jucători de care dacă te loveai, aveai impresia că ai intrat în zid.
Roland Agalliu
Născut: 05. 07. 1961, Tirana, Albania
Post: atacant
În Divizia A
Debut: 02.06.1991 Univ.Craiova - Jiul 1-1
1990-91: Univ. Craiova 5 meciuri 3 goluri
1991-92: Univ. Craiova 13 meciuri
1992-93: Oţelul 21 meciuri 1 gol
În Divizia B1991-1992: FC Drobeta
Palmares: A cucerit un titlu şi o cupă a României, ambele trofee cu Universitatea Craiova
Se încarcă comentariile...
