Povestea boemilor din fotbalul românesc. „Flencea“ şi cu Varga erau „academicieni profesori doctori în ştiinţe alcoolice“

Povestea boemilor din fotbalul românesc. „Flencea“ şi cu Varga erau „academicieni profesori doctori în ştiinţe alcoolice“

„Adevărul“ vă prezintă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Azi e rândul lui Iosif Varga, descris de foştii colegi ca fiind mai talentat decât Nicolae Dobrin atât pe teren, cât şi la mesele udate cu vin. Unul dintre tovarăşii săi de pahar era Constantin David, zis „Flencea“.

Ştiri pe aceeaşi temă


Iosif „Piţi" Varga s-a născut în decembrie 1941, la Bucureşti, în marginea Vitanului, iar în curtea lui Dinamo a ajuns 10 ani mai târziu. A trecut pe la toate grupele de copii ale clubului din „Ştefan cel Mare" şi-n 1958, mai exact la data de 24 august, a debutat pentru echipa mare. Dinamo a jucat împotriva celor de la Steagul Roşu, pe care i-au bătut cu 6-0, trei dintre goluri purtând semnătura puştiului de 17 ani. Pe teren, Piţi era de neoprit, avea tehnică, control, viziune în joc şi executa excelent fazele fixe. A cucerit titluri şi cupe alături de Dinamo şi în două momente importante din istoria clubului a fost actorul principal. În 1961, Traian Ionescu a alcătuit un nou „11" şi astfel au apărut pe teren jucători ca Nelu şi Lică Nunweiller, Datcu, Ene II sau Pârcălab.

Ei aveau nevoie însă de un coordonator, rol preluat de Piţi, care la 20 de ani a unit lotul. Părea deja un „veteran" şi treptat a reuşit să aducă titluri pentru trupa din „Ştefan cel Mare". Remarcat, a fost chemat la echipa naţională pentru care a debutat în 1963 într-un meci cu Germania de Est, în care tricolorii s-au impus cu scorul de 3-2. Gloria tânărului dinamovist n-a făcut însă casă bună cu seriozitatea şi aşa au apărut recreerile bahice, adică şpriţuri prelungite până la ziuă. Cum conducătorii de atunci nu acceptau derapajele, Piţi a început să-şi facă apariţia din ce în ce mai puţin pe teren. La eventul din 1964 a evoluat numai opt meciuri, un an mai târziu doar două, în 1966, a bifat doar câteva partide. Era mai mereu suspendat şi aşa a pierdut şi „naţionala". În 1968 s-au schimbat din nou linile la Dinamo şi au apărut numele grele, Dinu, Dumitrache sau Lucescu. Dar din nou era nevoie de un coordonator pentru că Radu Nunweiller era bolnav şi nu se puteau baza pentru mult timp pe serviciile sale. Fără un om de „legătură", roş-albii au încheiat turul pe locul 12. Din retur, pe teren şi-a făcut apariţia acelaşi Varga. Nu mai era puştiul nebunatic, ci un fotbalist copt la minte, ce-i drept doar pe gazon. Cu el regizor, Dinamo a terminat campionatul pe locul trei şi a câştigat şi Cupa României. A fost cântecul de lebădă al unui mare talent, irosit printre pahare de coniac şi sticle de bere. La 28 de ani a plecat în Germania, unde a evoluat puţin în liga a doua, la Wuppertaler. N-a strălucit într-un fotbal bazat pe disciplină, dar le-a dat lecţii nemţilor prin eleganţa sa. Venea adesea la antrenamente purtând costume albe şi pantofi de sute de mărci, moneda de atunci a nemţilor, lăsându-i cu gura căscată pe coechipieri. Pe cât de boem era ca jucător, pe atât de organizat a fost ca antrenor.

I-a lansat pe Răducioiu şi Lupescu

Întrucât s-a lăsat repede de fotbal, Piţi a trecut la Centrul de Copii şi Juniori de la Dinamo, unde a dat generaţii întregi de fotbalişti. El i-a format pe Răducioiu, Lupescu, Stelea, Prunea sau Tene. „Exemplifica tot ce ne învăţa, juca perfect balonul şi-ţi arăta cu amănunte totul. Ne antrena pe noi, tineretul, lucra şi cu echipa mare. Merita mai mult din partea tuturor", a povestit apoi Lupescu. Piţi Varga a murit la numai 51 de ani şi, în memoria sa, unul dintre terenurile de antrenament, de la Dinamo pentru copii şi junior poartă numele său. 

Zece din zece, în transversală

Aflat în cartierul Pantelimon, Varga a făcut un pariu inedit cu nişte tovarăşi de pahar, afirmând că poate trimite mingea de opt ori din zece lovituri în bara transversală a unui bătător de covoare, miza fiind două găleţi cu vin. A reuşit să zguduie bara de zece ori, iar premiul a fost de patru găleţi.

I-a făcut-o şi lui „Oneaţă"

Era cu Ionel Augustin, şi el jucător de legendă la Dinamo, căruia i-a făcut o demonstraţie de virtuozitate. A aşezat câteva sticle de bere pe marginea unui gard şi i-a spus că le dărâmă pe toate, câte un şut pentru fiecare. A reuşit, deşi afară era semi-întuneric, iar el era încălţat cu pantofi de stradă.

A furat un tramvai

Una dintre replicile preferate ale lui Varga era: "Dacă rămân fără bani şi iau tramvaiul, de la Dinamo până la Obor fac 100.000 de lei. Pe mine mă iubeşte lumea". Într-o zi n-a avut nevoie de bani, ci a luat tramvaiul la propriu. Profitând de faptul că vatmanul a coborât puţin, Piţi i-a luat locul în cabină şi a condus tramvaiul trei staţii.

Ajutoare pentru săraci

Într-o seară, fiind într-o cârciumă de mahala, unde „servea" ceva alături de gazdă, cineva s-a plâns că nu are bani de lemne pentru iarnă. În scurt timp, mai multe camioane au apărut pe stradă, iar unul dintre şoferi a anunţat scurt: „A trimis nea Piţi lemne pentru toată strada".

Avea un coleg care a ajuns „doctor în Ştiinţe Alcoolice"

Unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Piţi Varga a fost Constantin David, poreclit „Flencea". „Eu sunt cel mai mare beţiv din istoria lui Dinamo. Eram în grup cu Piţi Varga, Alexandru Vasile şi Ţârcovnicu, toţi oameni care au jucat pentru echipa naţională, dar pe care i-a doborât tăria. Eu am băut vin şi bere", a spus mai demult David. Interesant e faptul că pe cartea sa de vizită scria sub nume, titulatura de „academician profesor doctor în ştiinţe alcoolice".  

citeste totul despre: