Corespondenţă de la Lyon: Boloni, tăios. „Avem o naţională fără caracter şi un campionat de rahat! Alibec pute a lene“

Corespondenţă de la Lyon: Boloni, tăios. „Avem o naţională fără caracter şi un campionat de rahat! Alibec pute a lene“

FOTO Arhivă

Cu peste 100 de selecţii la echipa naţională, unul dintre cei mai buni mijlocaşi din istoria fotbalului românesc a fost indignat, la fel ca milioane de suporteri, de ce au oferit tricolorii la Euro 2016.

Trebuie să te străduieşti cu adevărat să-l enervezi pe Ladislau Boloni! Mereu calm şi foarte atent la cum îşi alege cuvintele, tehnicianul de 63 de ani a încercat să fie diplomat şi la 24 de ore după meciul cu Albania. Într-un final însă, a cedat! Boloni, antrenorul, a fost învins de suporterul pătimaş cu acelaşi nume. Iar suporterul a spus lucrurilor pe nume.
 
“Adevărul”: V-a surprins Albania?
Ladislau Boloni: Da. Dar nu în meciul cu România, ci în cele cu Elveţia şi cu Franţa. Am un respect deosebit pentru această echipă.
 
Ce are ea şi nu are echipa României?
Caracter!
 
Şi cum să dobândim şi noi caracter?
Se poate, dar nu sunt eu în măsură să dau sfaturi (cu o voce stinsă)..
.
La un turneu nereuşit pentru România, a fost vreun jucător de care v-a plăcut?
Dragoş Grigore. Pintilii s-a ridicat la un anumit nivel. Mi-au plăcut Stancu şi Andone. Chiricheş ar fi putut oferi mai mult. Săpunaru şi-a făcut datoria. Iar Tătăruşanu a avut destule intervenţii bune, ar fi putut fi jucătorul turneului pentru România, însă, din păcate, a avut cele două greşeli cu Franţa şi cu Albania, care ne-au costat scump.
 
De ce mai toţi remarcaţii din echipa României sunt jucători de profil defensiv? Unde s-au dus cei
tehnici?
Nu s-au dus nicăieri. Îi aşteptăm. Dar îţi pun o întrebare: era un jucător tehnic acum vreo doi, trei ani, Gabi Iancu. Unde e acum acest talent? Cum l-am pedepsit şi cum l-am educat, atunci când a fugit de la cantonamentul naţionalei de tineret? Ce am făcut ca el şi alţii ca el să nu dispară?
 
Bun, dar în acelaşi mediu cresc jucători defensivi de calitate, ca un Chiricheş, care e totuşi la Napoli...
E mai uşor să creşti un jucător defensiv, care e responsabilizat datorită poziţiei pe care o are în teren, decât unul ofensiv. Dacă ţi-a greşit portarul, imediat îl pedepseşti. Dar dacă atacantul ţi-a greşit zece pase, zici că asta e un talent, e Dumnezeu şi să-l iertăm. Uite, mă obligi să vorbesc vulgar, deşi nu-mi place. Ne căcăm pe noi, dacă Iancu a dat o centrare bună, dar nu ştim să-l şi responsabilizăm, atunci când a greşit (urlă). Şi avem exemple şi în naţionala de acum.
 
La cine vă referiţi?
Băiatul asta care s-a accidentat cu Albania. Alibec. Apropo, ce are?
 
Entorsă de gradul 2, lipseşte aproximativ trei săptămâni...
Bun. Şi o să mai ia vreo zece kile pe el.
 
Vi se pare că e gras acum?
E o ruşine! E gras, lent şi pute a lene. Nu e un jucător de nivel internaţional.
 
A fost, totuşi, cel mai bun din campionatul intern.
Campionatul intern e un rahat! E execrabil! E o tristeţe pentru campionatul intern că Alibec a fost cel mai bun. Eu mă iau după acest campionat?! Dacă mă iau după el, Alibec poate fi bun pentru o Balcaniadă. Aşa da. Dar nu pentru un Campionat European. Păi, băiatul asta a intrat în meciul cu Franţa, a căzut de zece ori, n-a ţinut de nicio minge, s-a certat de cinci ori cu arbitru şi, într-un final, a pierdut balonul la faza dinaintea golului marcat de Payet. El a crezut că joacă, în continuare, la Astra. Dar pe mine nu mă interesează nici Alibec, nici Iancu.
 
Şi atunci?
Nu prestaţia jucătorilor e importantă acum. Problema e la alt nivel. Trebuie să vedem lucrurile mai în profunzime.
 

De acord. Dar, până atunci, mulţi spun că, pe lângă faptul că nu mai avem jucători tehnici, nici nu-i folosim pe cei câţiva pe care îi mai avem. Concret, mă refer la Sânmărtean.
Sănmârtean are, într-adevăr, capacitatea de a îmbunătăţi faza de atac. Când a intrat cu Albania, a fost singurul care a arătat ceva peste media echipei. Dacă aş fi fost acolo, la echipa naţională, poate că aş fi jucat cu el mai devreme, încă de la meciul al doilea, cel cu Elveţia. Asta nu înseamnă însă că îl atac pe Iordănescu. El are o capacitate excelentă a-i <<citi>> pe jucători.
 
Şi, totuşi, nu e şi el vinovat pentru parcursul de la Euro?
Când ai un eşec, iar prezenţa noastră la Euro a fost un eşec, toţi sunt vinovaţi. Iar antrenorul plăteşte primul. Pe de altă parte, faptul că Iordănescu a folosit un jucător sau altul n-ar trebui să ne influenţeze judecata asupra fotbalului nostru. Altfel, greşim şi vom lua măsuri superficiale, ca de obicei. Şi mai schimbăm un antrenor, un preşedinte şi aşa mai departe, dar nu vom progresa niciodată.
 
În ţară, lumea suferă că Ungaria, Irlanda de Nord sau Albania au reuşit la Euro, dar România nu.
Ungurii au făcut meciuri modeste. Au bătut Austria care nu e o forţă a fotbalului european şi au scos un egal cu Islanda cu un noroc fantastic. Au, într-adevăr, vreo doi jucători buni şi o să mai aibă câţiva în următorii ani. Irlanda de Nord n-are niciun mare fotbalist şi nici Albania n-are “vrăjitori” în echipă.
 
Şi atunci ce au aceste echipe de au adunat mai multe puncte decât România?
Au caracter! Au c*aie! Ceea ce noi n-avem. Iar de asta suferă românii acum. 
 
Dar la noi se vorbeşte mereu de forţa grupului, de atitudine...
Noi minţim tot timpul. Credem că o să găsim tot timpul o şmecherie. Dar şmecheria nu ţine aproape niciodată, deşi noi credem altfel.
 
Şi, încă o dată, cum putem avea jucători de caracter?
Asta trebuie clădit în timp. Şi caracterul ţi-l formează colegul de cameră, antrenorul, preşedintele, anturajul. E o discuţie mai profundă, iar noi, după cum am spus, suntem campioni mondiali la lucruri superficiale.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările