Ziua când profesorii vor da examene

Teoretic, absenteismul şcolar e o problemă socială, întâlnită mai ales în familiile sărace. De fapt, învăţământul însuşi, prin programe care trădează incompetenţă şi aroganţă, îi goneşte pe copiii noştri din clase, relevă un studiu european. Sabina Tudor

Ştiri pe aceeaşi temă

Absenţa de la şcoală e o formă de agresiune pasivă împotriva sistemului şcolar, o formă de revoltă mută a elevilor împotriva tuturor greutăţilor care îi împiedică să înveţe, spun psihologii. Elevul chiulangiu începe să lipsească mai întâi de la anumite ore, apoi în anumite zile şi, în final, nu mai dă cu săptămânile pe la şcoală.

Multă vreme s-a considerat că numai elevii care au probleme de disciplină sunt tentaţi să chiulească. Nimic mai greşit, subliniază un studiu al Comisiei Europene. Întrebaţi de ce lipsesc de la şcoală, 81% din elevi spun că „nu înţeleg nimic din ce se predă". Dar oare cum se ajunge aici?

Nu există o variantă pentru eşec

Studiile de specialitate relevă că factorul decisiv în determinarea inadaptării şcolare este atitudinea părinţilor faţă de învăţătură. Dacă acasă copilul învaţă de la părinţi că şcoala e necesară, dacă primeşte sprijinul unui frate mai mare sau al părinţilor (care, eventual, angajează un meditator), el va avea o atitudine conciliantă faţă de problemele cu care se confruntă în clasă şi nu se va lăsa doborât de dispreţul colegilor sau al profesorilor atunci când rămâne în urmă la vreo materie.

Şi, având în vedere programa şcolară din România, una dintre cele mai încărcate din lume, e aproape imposibil ca un copil să nu rămână în urmă la ceva. Ori nu poate să înveţe o a doua limbă străină, ori pierde şirul la matematică, la fizică sau la chimie, ori nu poate învăţa C++, ori nu citeşte destulă literatură sau, dacă face toate acestea, atunci precis nu e bun la sport. Cum însă programa noastră nu prevede reluarea cunoştinţelor, iar aşa-numitele ore de recapitulare sunt din ce în ce mai rare, dacă un elev este câteva luni bolnav sau are o problemă în familie, el nu mai are cum să recupereze cunoştinţele pierdute.

Sistemul nu prevede o variantă de recuperare în caz de eşec. Cine n-a învăţat la geometrie în clasa a VII-a şi a VIII-a, aşa rămâne toată viaţa: un absent la geometrie. Se poate consola cu gândul că n-are vedere în spaţiu, dar nu este adevărat. Orice copil căruia i se predă corect şi în ritm normal geometrie va înţelege totul şi nu există o aşa-numită problemă a vederii în spaţiu.

„Răzbunarea" elevilor

Nici cel care n-a învăţat gramatică până în clasa a VIII-a nu mai are de unde să înveţe ce a ratat. În liceu nu se mai învaţă gramatică. În schimb, în liceu, materiile sunt atât de multe şi trebuie să fie predate la un nivel atât de înalt încât de multe ori nici profesorii nu ştiu tot ce ar trebui să predea.   În aceste condiţii, elevul român descoperă încă din primii ani de şcoală că, dacă vrea să aibă note mari, viaţa lui devine un infern.

Ori de câte ori „pierde şirul", el trebuie să înveţe peste program, adică până seara târziu, în weekend şi chiar în vacanţe. Iar dacă nu este ajutat corespunzător, în ciuda strădaniilor sale, nu reuşeşte mare lucru. Şi toţi suferă. Cei care au note mari suferă de extenuare şi pentru că nu au nici câteva minute de relaxare pe zi, iar cei care mai joacă fotbal sau se amuză cu jocuri pe computer suferă pentru că, după doi-trei ani lejeri, intră rapid în categoria celor care „nu mai înţeleg nimic". Iar profesorii se fac că nu văd.

Singura „răzbunare" a elevilor pentru această cruntă nepăsare ar fi ca testele de la sfârşitul liceului teoretic să se aplice şi profesorilor. De pildă, „profa de mate" să dea test la engleză şi la română, cea de română să dea la matematică şi fizică, iar cei care lucrează în Ministerul Educaţiei şi Cercetării să susţină toate probele de Bacalaureat, la toate materiile, pe rând.

Explicaţiile ministerului

Autorităţile încep să conştientizeze care sunt cauzele absenteismului. Un comunicat recent emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării arată că „supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, precum şi frica de examene sunt adevăraţi stresori pentru elevi care, pentru că nu au de ales, evită confruntarea cu «problema» prin fuga de la ore". Ceea ce era de demonstrat...

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările