În Convenţia Europeana a Drepturilor Omului primul drept protejat este cel la viaţă. Prima propoziţie din articolul în care este consacrat sună sec: „Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege”. Convenţia însă nu funcţionează doar prin textul ei ci şi prin jurisprudenţă, jurisprudenţă care stabileşte clar obligaţia statelor de a lua măsuri pozitive pentru a proteja dreptul la viaţă. Altfel spus, statele au obligaţia de a lua măsuri concrete cum ar fi adoptarea unei legislaţii eficiente sau informarea populaţiei asupra posibilelor riscuri.

Frecvent, în analiza Curţii Europene a Drepturilor Omului, apare ca obligaţie pozitivă cea de a realiza o anchetă efectivă, adică una aptă să identifice şi să pedepsească pe toţi cei vinovaţi de moartea cuiva.

Pentru cei 32 de oameni care au murit deja în urma incendiului de la Colectiv nu se mai poate face nimic. Nici măcar ancheta nu îi ajută cu ceva. Dacă va fi într-adevăr o anchetă efectivă şi toţi cei vinovaţi vor fi pedepsiţi, familiilor şi prietenilor lor li se va ridica un gram din imensa greutate de pe suflete. Cu siguranţă o anchetă efectivă va fi benefică pentru noi, restul societăţii.

Sunt 32. Mă tem că o să fie 33, 34,... Nu vreau să fie şi nu vreau să mă gândesc până unde va creşte amploarea nenorocirii. Dar veşti triste tot vin. Sunt 65 de oameni în stare critică azi din 127 internaţi, după cum ne spun autorităţile[1]. Unul dintre cei 65 e fostul meu coleg de liceu Dan Ciobanu. Doi copii de la Spitalul Grigore Alexandrescu, pe nume Laurenţiu Ştefan Costache (Laur) şi Pavlos Gabriel Popovici, sunt colegii de şcoală ai fiului unui coleg. Toţi sunt fiii, fiicele, taţii, mamele, colegii, prietenii. Au nevoie de cea mai bună îngrijire posibilă, Autorităţile ne spun că au parte de ea. Să îi credem pe cuvânt? Au spitalele româneşti aparatura şi materialele cele mai bune?

Pentru ei fiecare oră, fiecare minut contează. De-abia mâine (după o săptămână de la incendiu) vor fi transferaţi câţiva la spitale din străinătate. Târziu. Tic-Tac.

text de Maria Nicoleta Andreescu

 

Maria-Nicoleta Andreescu este sociolog cu experienţă în domeniul delincvenţei juvenile. S-a alăturat APADOR-CH în 2007, centrându-şi activitatea pe domeniile: transparenţă instituţională, evaluarea respectării drepturilor omului în penitenciare, abuzuri ale poliţiei. Începând cu 2013 este directorul executiv al asociaţiei.