După ce a fost tergiversat, clasat, redeschis, dar niciodată rezolvat de către Justiţia Română, Dosarul Revoluţiei Române a intrat într-o nouă etapă, după ce cu câteva luni în urmă, CEDO a solicitat statului român redeschiderea acestui dosar. Acum, la 27 de ani de la derularea evenimentelor din decembrie 1989, Parchetul Militar a anunţat că a extins urmărirea penală, in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii împotriva umanităţii, în Dosarul Revoluţiei.

Este a nu ştiu câta oară când se redeschid discuţiile în acest caz, a nu ştiu câta promisiunea a conducătorilor politici şi din Justiţie ai României, că vinovaţii de morţii şi răniţii aşa zisei revoluţii vor fi judecaţi şi condamnaţi conform faptelor lor. Acum, aflăm despre o nouă încadrare penală-infracţiuni împotriva umanităţii- dar practic, nu s-a identificat, după atâţia ani, nici un vinovat de aceste fapte criminale!!! În acest caz, Justiţia română încă nu a aflat niciun vinovat, dar, dacă întrebăm pe stradă orice român trecut de 30 de ani, o să-i nominalizeze pe vinovaţii de aceste infracţiuni împotriva umanităţii, săvârşite în decembrie 1989.

2 noiembrie  2016

COMUNICAT http://www.mpublic.ro/presa/

”Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din 1 noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea “Dosarul Revoluţiei”, extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanităţii, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i şi k Codul penal cu aplic. art. 5 Cod penal. 

Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare,  vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g, i şi k Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui „război civil” în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui „război” psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime.

Cercetările urmează a fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului nr. 11/P/2014, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22.12.1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispoziţiilor reţinute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.”

 

Reacţia românilor privind rezolvarea definitivă a Dosarului Revoluţiei este una de neîncredere. Români au fost minţiţi şi păcăliţi de nenumărate ori în această perioadă trecută  de la înregistrarea dosarelor în Justiţie şi până în prezent, şi nu mai cred în pedepsirea vinovaţilor din acest dosar, chiar dacă crimele nu se prescriu. Majoritatea cetăţenilor cred, pe bună dreptate, că vinovaţii nu vor fi condamnaţi şi nu vor ajunge să plătească, să fie condamnaţi la ani grei de puşcărie pentru faptele lor.

Foarte puţini dintre români speră, însă, într-o încheiere definitivă şi rezolvare  a dosarului Revoluţiei, în timp real, până ce nu dispar fizic toţi cei implicaţi şi responsabili de evenimentele din decembrie 1989. Şi chiar dacă printr-o minune, cândva, s-ar întâmpla să se dea un verdict al justiţiei conform cu faptele vinovaţilor şi cu legislaţia în vigoare, extrem de puţini şi-ar mai putea ispăşi pedeapsa pentru simplul fapt că unii au decedat sau vor muri până la  sentinţa finală. Pe de altă parte, supravieţuitorii, dacă vor mai fi în viaţă, la vremea verdictului final, nu vor mai avea vârsta şi condiţia fizică să facă puşcărie.

Mai mult, adevărul total şi întreg în acest dosar, ca de altfel în marile dosare istorice ale revoluţiilor sau loviturilor de stat, nu va mai putea fi scos la iveală pentru că majoritatea actorilor implicaţi în sângeroasele zile ale lui decembrie 1989, au luat deja, secretele cu ei în mormânt. Cu toate acestea, mare parte a informaţiilor despre evenimentele din decembire 1989 ar putea fi găsite în arhivele statului român, dar şi în arhivele statelor implicate, într-un fel sau altul, în căderea regimului comunist din România. Ori aceste arhive secrete, româneşti sau străine, prevăd că vor mai fi închise aflării adevărului cel puţin încă 25 de ani de acum încolo.

Dacă va fi aşa, aflarea adevărului, nemaivorbind de pedepsirea vinovaţilor pentru morţii şi răniţii aşa numitei Revoluţii române, chiar dacă crimele nu se prescriu în timp, va rămâne doar pe seama istoricilor, fără repercursiuni individuale asupra autorilor reali.

Pentru aflarea adevărului în Dosarul Revoluţiei cred că ar trebui să se cerceteze şi alte dosare şi rejudece procesul Ceauşeştilor şi procesul foştilor membri CPEx, pentru a se închide cercul şi a se încerca aflarea adevărului întreg al evenimentelor din decembrie 1989, ceea ce ar fi practic, imposibil.

După părerea mea, în dosarul Revoluţiei, cred ne că rămâne doar recursul la istorie pentru generaţiile următoare de români. Poate, copiii copiilor noştri să afle adevărul nemăsluit din manualele şcolare de istorie.

Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, românii au dreptul să cunoască adevărul adevărat, nemăsluit, netrucnhiat, şi complet, iar Justiţia Română este datoare să rezolve şi să dea verdicte în Dosarul Revoluţiei, chiar dacă vinovaţii vor mai putea sau nu să-şi ispăşească pedepsele.