Relaxare, dar nu nepăsare. Cum şi unde există riscul de a ne infecta cu COVID-19

Relaxare, dar nu nepăsare. Cum şi unde există riscul de a ne infecta cu COVID-19

Anchetele epidemiologice definesc ca un contact direct orice persoană cu care infectatul a stat mai mult de 10 minute Foto: Centrul Vechi din Bucureşti. Inquam Photos/Octav Ganea

Odată cu intrarea în vigoare a măsurilor de relaxare, riscurile unei infecţii în diversele interacţiuni sociale, fie că vorbim de terase sau munca la birou, poate fi evaluat în funcţie de cantitatea de virusuri din mediu şi de perioada de expunere. O persoană infectată poate răspândi într-o încăpere, cu o simplă tuse, până la 200.000.000 de particule virale

Intrarea în vigoare a măsurilor de relaxare a restricţiilor va aduce şi o creştere exponenţială a interacţiunilor sociale. Infecţia cu noul coronavirus este determinată de două variabile, perioada de expunere şi cantitatea de virusuri din mediul respectiv. Plecând de la numărul de virusuri necesare pentru a ne infecta şi de câte astfel de virusuri emite în aer o persoană infectată care strănută sau vorbeşte, putem estima riscurile unei infecţii în cazurile unei ieşiri la terasă, mers în parc sau conversaţie cu o persoană infectată.
 
Analizele efectuate până în prezent arată că majoritatea persoanelor infectate cu noul coronavirus au luat acest virus în propria casă, după ce un membru al familiei a fost infectat în comunitate şi apoi l-a adus în familie, să spunem, unde contactul apropiat prelungit între membrii ei a dus la răspândirea infecţiei. Astfel, întrebarea care se ridică este cum anume ajungem să luăm acest virus în comunitate? În ce context ajungem să fim expuşi unei doze infecţioase cu acest virus? Pe baza studiilor asupra altor coronavirusuri, specialiştii în domeniu sunt de părere că o doză mică, de doar 1.000 de particule virale de SARS-CoV2, este suficientă pentru a se ajunge la îmbolnăvire. Deşi acest lucru rămâne să fie demonstrat empiric, ar însemna că o singură inspiraţie a 1.000 de astfel de particule sau 10 inspiraţii a câte 100 de particule sunt suficiente pentru a se ajunge la îmbolnăvire.
 

Cât de multe virusuri sunt în mediul exterior?

 
Profesorul Erin S. Bromage, de la Universitatea Massachusetts Darmouth, a oferit într-o analiză detaliată o imagine cu privire la cantitatea de virusuri dintr-un anumit mediu, în cazul în care o persoană infectată strănută, sau tuşeşte, şi posibilitatea unei infecţii, raportate la perioada de timp petrecută în acel mediu. „O singură tuse elimină în aer aproximativ 3.000 de picături încărcate cu virusuri, picături ce circulă cu o viteză de 80 km/h. Majoritatea acestor picături sunt mari şi cad repede pe sol (gravitaţia), însă multe rămân în aer şi pot traversa o încăpere în câteva clipe. Pe de altă parte, un simplu strănut elimină 30.000 de picături, ce circulă cu o viteză de peste 300 km/h, majoritatea fiind mici şi circulând astfel foarte repede într-o încăpere. Dacă o persoană este infectată, picăturile dintr-o singură tuse sau strănut pot conţine până la 200.000.000 de virusuri ce sunt astfel răspândite într-o încăpere. O respiraţie normală elimină între 50 şi 5.000 de picături, majoritatea cu o viteză mică, ce le face să ajungă repede pe sol. Spre deosebire de tuse sau strănut, care elimină mult material viral, picăturile expirate prin respiraţia simplă conţin o cantitate mică de material viral. Nu avem o cifră pentru SARS-CoV2, dar în cazul gripei, o persoană infectată expiră până la 33 de particule virale pe minut. Pentru simplitatea calculelor, putem estima 20 pentru noul coronavirus”, arată profesorul australian.
 

Timpul de expunere, a doua variabilă majoră

 
Pentru ca o persoană să se infecteze cu noul coronavirus, perioada de timp în care este expusă într-un mediu infectat este cea de-a doua variabilă majoră. Sigur, dacă o persoană tuşeşte sau strănută direct către noi, eliminând circa 200 de milioane de virusuri, ne putem aştepta să primim imediat doza infecţioasă de 1.000 de încărcături virale. Însă chiar şi în cazul în care acea persoană nu a strănutat direct către noi, ci în interiorul unei încăperi, potrivit profesorului Erin Bromage, particulele cu virusuri vor pluti în aer mai multe minute, iar tot ceea ce trebuie să facem pentru a ne infecta este să intrăm şi să respirăm câteva minute în acea cameră.
 
„Dacă o persoană infectată respiră normal, expirând 20 de virusuri pe minut, şi presupunând că toată încărcătura virală ajunge în plămânii unei alte persoane, ceea ce este puţin probabil, ar fi nevoie de 50 de minute pentru a ajunge la doza infecţioasă de 1.000 de virusuri. Însă dacă acea persoană vorbeşte în acest timp, cantitatea de picături expirate creşte de zece ori, astfel că, presupunând că virusul este inhalat în totalitate, ar fi nevoie de doar 5 minute pentru ca o altă persoană să fie infectată. De aceea, anchetele epidemiologice definesc ca un contact direct orice persoană cu care stăm o perioadă de timp mai mare de 10 minute”, a explicat profesorul australian.
 

Unde sunt riscurile cele mai ridicate în noul context de relaxare?

 
Analiza citată subliniază că, din ceea ce s-a putut observa până acum în evoluţia epidemiologică, principalele puncte de super-răspândire a SARS-CoV-2 au fost abatoarele de carne, unde mulţi angajaţi lucrează într-un mediu rece, ce prezervă acest virus, evenimentele sociale – nunţi, înmormântări, petreceri – responsabile pentru 10% din totalul infecţiilor, întâlnirile de la birou, faţă în faţă.
 
„În ceea ce priveşte restaurantele, în cadrul unei anchete epidemiologice s-a constatat că o singură persoană infectată, dar asimptomatică, ce a luat o cină împreună cu alţi 9 prieteni, timp în care – cina a durat 1- ,5 ore –, a expirat cantităţi mici de virus în aer. În următoarea săptămână, 5 din cele 9 persoane de la masă s-au îmbolnăvit, la fel ca şi 3 din cele 4 persoane aflate la următoarea masă, în sensul curentului de aer din incintă. Doar 2 din cele 7 persoane aflate alături, dar împotriva curentului de aer, s-au infectat. În ceea ce priveşte riscul la locul de muncă, am avut cazul unei alte anchete epidemiologice la un call center, unde o singură persoană infectată într-o săptămână a transmis virusul la alte 94 de persoane din cele 216 care lucrau la acelaşi etaj. Majoritatea celor infectaţi (89) sunt colegi aflaţi în imediata apropiere, într-un open office, şi doar 5 dintre cei infectaţi îşi aveau birourile în cealaltă jumătate a etajului. Un al treilea caz, din Washington, am avut 60 de persoane din cadrul unui cor care au participat la o repetiţie ce a durat 2,5 ore. Deşi aceştia şi-au luat unele precauţii, nu şi-au strâns mâinile şi nu s-au îmbrăţişat, o singură persoane asimptomatică i-a infectat pe majoritatea membrilor, în condiţiile în care cântatul, mai mult decât vorbitul, conduce la expirarea acestor picături virale. În doar patru zile, 45 dintre cei 60 de membri au prezentat simptome, două persoane pierzându-şi viaţa”, subliniază profesorul Erin S. Bromage.
 
În ceea ce priveşte interacţiunile din spaţiile exterioare, acesta subliniază că prin respectarea regulilor de distanţare socială „nu există o perioadă de expunere suficientă pentru a se ajunge la încărcătura virală necesară unei infecţii, în contextul în care stăm la 2 metri unii de alţii, iar aerul exterior reduce constant încărcătura virală. Lumina soarelui, umiditatea şi căldura afectează perioada de supravieţuire a virusului în aer, diminuând pentru noi riscul unei îmbolnăviri atunci când suntem afară”, mai arată cercetătorul.
 
În ceea ce priveşte magazinele de unde ne facem cumpărăturile sau mall-urile, trebuie să ţinem cont de cât de mare este volumul acelui spaţiu, numărul de persoane prezente, dar şi cât timp aceste persoane petrec în acel spaţiu. „Ţinând cont de toate acestea, atunci când căutăm locuri unde să ne facem cumpărăturile, un număr scăzut de persoane, plus un volum mare de aer, cum e cazul marilor magazine, plus restricţiile de timp petrecut acolo fac ca probabilitatea unei infecţii să fie foarte mică. Odată cu măsurile de relaxare, trebuie să fim mereu atenţi la aceste decizii, câte persoane se află în acel loc, care este volumul de aer al acelui spaţiu şi cât timp voi petrece în acel loc”, subliniază profesorul Bromage.
 
În ceea ce priveşte riscul la locul de muncă, am avut cazul unei alte anchete epidemiologice la un call center, unde o singură persoană infectată într-o săptămână a transmis virusul la alte 94 de persoane din cele 216 care lucrau la acelaşi etaj.
Erin S. Bromage
profesor
 

O nouă zi cu un număr scăzut de noi îmbolnăviri

 
Ieri, în prima zi când au intrat în vigoare noile măsuri de relaxare în ţara noastră, am continuat să avem un număr scăzut de noi îmbolnăviri. Astfel, cele 141 de noi cazuri raportate luni au dus bilanţul total al îmbolnăvirilor în ţara noastră la 19.398, dintre care 13.426 au fost deja declaraţi vindecaţi. Din păcate, numărul deceselor a ajuns la 1.276 după ce luni au fost raportate alte zece noi decese. Numărul cazurilor active înregistrate în România a continuat să scadă uşor, ajungând la 4.696. Numărul celor în stare gravă a rămas şi el scăzut, la terapie intensivă fiind internaţi 159 de pacienţi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: