România este pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte colectarea selectivă şi reciclarea. Chiar dacă legile în vigoare obligă autorităţile să creeze platforme care să faciliteze colectarea eficientă şi selectivă a deşeurilor, în majoritatea localităţilor gunoiul este colectat încă prin intermediul metodelor vechi: containere aşezate la colţurile blocurilor, în aer liber sau în ţarcuri. În cele mai multe situaţii nici măcar nu există containere suficiente pentru colectarea fiecărei fracţii.

În România, taxele pentru gunoiul depozitat la groapă se ridică la o medie de 150 de lei/tonă, iar penalizările au crescut de la 30 lei/tonă în 2019, la 80 lei/tonă în 2020, ajungâng la 120 de lei/tonă în 2021. Mai mult, în noiembrie 2020, Comisia Europeană a cerut României să închidă, să sigileze şi să refacă ecologic 15 depozite de deşeuri ilegale care au beneficiat de o perioadă de tranziţie şi să remedieze deficienţele privind tratarea apelor urbane reziduale.

Deşi există soluţii, iar acestea pot fi finanţate prin fonduri europene, programul PNRR alocând 1,3 miliarde de euro pentru revitalizarea sectorului managementului deşeurilor, implementarea lor se lasă aşteptată, chiar dacă timpul pentru accesarea fondurilor este limitat. Una dintre soluţii ar putea fi platformele subterane de colectare selectivă a deşeurilor, un sistem popular în statele dezvoltate, implementat în câteva localităţi din România, unde şi-a demonstrat eficienţa. Platformele respectă toate reglementările Consiliului European, rezolvând problema colectării deşeurilor la nivel de comunităţi, situaţie cu care oamenii se confruntă de zeci de ani.

Platformele subterane de colectare selectivă a deşeurilor sunt potrivite inclusiv în contextul Covid-19, coşurile de inserţie putând fi dotate cu pedale pentru acţionare a capacului, fără a fi nevoie de folosirea mâinilor.


Mirosul deşeurilor, principala problemă în comunităţile care nu şi-au rezolvat problema gunoiului

Una dintre principalele probleme ale platformelor actuale de colectare a deşeurilor este mirosul neplăcut pe care îl degajă, multe dintre acestea fiind amplasate chiar lângă locuinţele oamenilor -  o problemă socială cu care comunităţile se confruntă de zeci de ani. Deşi există o lege în acest sens, ea nu este respectată. Conforme cu standardele europene şi cu prevederile din „legea mirosului”, platformele subterane depozitează deşeurile în subteran până în momentul în care sunt colectate de autogunoiere.

Rozătoarele şi animalele fără stăpân, un pericol pentru sănătatea comunităţii

Ţarcurile actuale, în afară de faptul că blochează în unele cazuri accesul oamenilor străzii, nu rezolvă celelalte probleme. În schimb, platformele subterane ar putea elimina problemele cauzate de rozătoarele, insectele, animalele fără stăpân, îmbunătăţind siguranţa, sănătatea şi bunăstarea oamenilor. Acestea au un impact vizual plăcut în orice context arhitectural. Capacul coşurilor de inserţie poate fi deschis doar de către persoanele care deţin un card de acces. Astfel, se poate implementa sistemul „plăteşti cât arunci”.  Acestea pot fi integrate şi în sistemul „smart” al fiecărei localităţi, fiind dotate cu senzori de umplere şi aplicaţii ce informează operatorii locali în timp real cu privire la nivelul de umplere al fiecărui container în parte.

Platformele de colectare subterane respectă integral legislaţia aplicabilă în domeniul Mediului şi Sănătăţii Populaţiei:

  • Obligaţia inscripţionării – coşurile de inserţie, aflate la suprafaţă, pot fi inscripţionate în mod vizibil;
  • Obligaţia conectării la canalizare – nu necesită conectare la canalizare, fiind un sistem etanş;
  • Obligaţia accesului controlat – nu există acces uman sau animal la deşeuri;
  • Obligaţia accesului selectiv – punctul de colectare poate fi accesat la interior doar de către operator şi / sau deţinătorul dispozitivului hidraulic de ridicare.
  • Obligaţia distanţei de minimum 10 metri faţă de ferestrele locuinţelor – colectarea prin camere speciale, incinte închise, nu se supune obligaţiei legale cu privire la păstrarea distanţei minime.

În mod evident, sunt necesare schimbări legislative urgente şi radicale care să fie conectate cu realitatea din România şi din Europa şi care să ofere un cadru adecvat atingerii ţintelor de ţară.Până în 2025, în România ar trebui să reciclăm 50% din ambalajele de plastic şi aluminiu şi 70% din cele de sticlă.

Potrivit unor estimări ale Băncii Mondiale, cantitatea de deşeuri generate la nivel global va creşte de la 2010 milioane de tone în 2016 la 3400 milioane de tone în 2050.