Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social. Ce-i reproşează senatorului USR „Neo-Păturică“ Vlad Alexandrescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gabriel Liiceanu FOTO Captură Digi24
Gabriel Liiceanu FOTO Captură Digi24

Gabriel Liiceanu (77 de ani) a demisionat din Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi şi-a explicat gestul printr-o scrisoare redactată în termeni foarte duri. Filosoful îl atacă pe senatorul USR Vlad Alexandrescu, pe care îl compară cu personajul principal din romanul „Ciocoii vechi şi noi“.

Într-o scrisoare obţinută de G4Media, filosoful Gabriel Liiceanu a prezentat motivele demisiei din GDS, între care neînţelegerile cu noul preşedinte, Andrei Cornea, dar şi o serie de nemulţumiri legate de modul în care funcţionează Grupul.

„Dacă în '89-'90 aş fi ştiut că urmează să intru într-un Grup în care mi se va explica cândva «importanţa culturală» a lui Marx – adică a celui care a instilat în mentalul omenirii URA IMPERSONALĂ şi necesitatea exterminării prin vini colective (ceea ce Lenin şi urmaşii lui de pretutindeni au pus în practică printr-o metodologie a crimei pe categorii umane) –, n-aş fi pus piciorul în GDS“, scrie Liiceanu.

Filosoful continuă prin a sublinia că se îndoieşte de capacitatea lui Andrei Cornea de a sta la cârma GDS: „Continui să mă îndoiesc că excepţionala lui activitate publicistică la 22, stângăciile de comunicare şi palmaresul de până acum în vechiul comitet director au vreo legătură cu abilităţile manageriale cerute de funcţie. Mă uitam consternat, din vizaviul lui, la bucuria de copil mare cu care a primit vestea. Îmi venea să-i strig: «Trezeşte-te, filozofule! Ai să ajungi să cari în spate, ca în povestea lui Zimmer, un cadavru pe care nu ai să fii în stare să-l învii!» Însă nu dădea semne că ceva din meseria de filozof ar fi trecut în metabolismul lui. Nimic nu părea să fi pus în acord exigenţele raţiunii practice (învăţate măcar din traducerea lui Platon) cu viaţa lui pur şi simplu. Parfumul unei funcţii răscoapte, gâdilătura unei puteri de doi bani şi a unei vanităţi pe măsură îl schimbaseră la faţă (în rău) pe cel pe care-l socotisem unul dintre primii umanişti ai ţării“.

Liiceanu aduce în discuţie şi nerespectarea criteriilor de intrarea în Grup, aşa cum au fost ele enunţate de Andrei Pleşu în 2012, fiind de părere că grupul se va destrăma dacă vor fi acceptate în continuare „persoane fără nicio relevanţă civică, necoapte la minte sau de-a dreptul nocive“.

„Aşa se face că, încet-încet, am reuşit să coborâm politeţea la nivel de imoralitate. Căci din politeţe şi colegialitate am închis ochii când unii dintre noi îşi aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoţi, prieteni irelevanţi sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării. În clipa de faţă avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ştefan), nepotul (Vlad) – cei doi, aşadar, sunt veri primari – şi soţia nepotului (Raluca). N-ar fi nimic dacă, prin jocul fericit al hazardului, am avea de-a face cu un clan hăruit integral cu vocaţie civică. Din păcate, lucrurile stau exact pe dos, cu excepţia lui Ionel Vianu“, le-a scris Liiceanu membrilor GDS.

Filosoful a lansat şi o rafală de critici dure la adresa senatorului USR, Vlad Alexandrescu, pe care îl numeşte „un Dinu Păturică al vremilor noastre“ sau „Neo-Păturică“ şi-l descrie ca fiind „pus pe harţag, zâzanii şi obrăznicii“. „Ceva îmi spune că de la el se va trage destrămarea Grupului. Dihonia a pătruns în Grup la şedinţa din luna mai, nu atât din pricina urletului meu exasperat din deschidere, cât zădărelii şi comediei juridice pe care a jucat-o de faţă cu toţi Neo-Păturică, explicându-ne, cu competenţa lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistraţi sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ţinut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigenţa de legalitate a Grupului. Acest mic contorsionist, ajuns şi în organul legislativ al ţării a cărui menire este de a cântări şi vota legi bune, ne explica de zor că noi, gedesiştii, suntem mai presus de reguli şi de «stupida birocraţie». (Ce strategie vicleană are! Face câteva lucruri bune – Copiii lui Irod, organizarea unei vizite cu colegii userişti la arhivele CNSAS – iar apoi, la adăpostul unui capital public astfel câştigat, îşi eliberează în cerc restrâns veninurile.)“

Filozoful rezumă motivele demisiei sale în câteva cuvinte: „Grupul pentru Dialog Social şi-a pierdut idealitatea“. Scrisoarea integrală poate fi citită pe G4Media

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite