Veniturile acestei instituţii stat în stat au înregistrat probabil cifre de ordinul milioanelor de euro, dar nu vom şti niciodată sigur cifra exactă, deoarece contabilitatea bisericească nu o să furnizeze autorităţilor şi opiniei publice date exacte, corecte, întrucât nici ea nu cred că poate ţine o contabilitate 100% a vânzărilor şi profitului.

Pe de altă parte, nici organele fiscale în drept n-au cum să ştie suma câştigurilor BOR, nici cele pascale, nici cele prilejuite de alte sărbători religioase şi din fiecare zi a anului. După cum ştim cu toţii, veniturile din vânzarea lumânărilor, obiectelor de cult şi a altor produse bisericeşti sunt scutite de impozit. Fac evaziune fiscală deschisă, la vedere, cu acceptul organelor girate de ANAF şi implicit, Guvern.

Profitul bisericesc, banii Sfinţiilor lor, ptiu, ochiul dracului, sunt straşnic protejate în faţa diviziilor de comisari antifraudă, de mirul sfânt probabil, nu ştiu dacă acelaşi mir care-i salvează pe parlamentari de la puşcărie, dar cert este că are efect. Nimeni nu poate impozita vânzarea de lumânări, de exemplu, cel mai vândut produs de cult! Mai mult, se forţează o creştere a profitabilităţii bisericilor, dovadă stau afişele în care credincioşii sunt anunţaţi că nu au voie cu altfel de lumânări, de la piaţă sau din alte magazine, în sfântul lăcaş, în afara celor ştanţate şi cumpărate de la BOR. Monopol curat, ce mai. Mană cerească.

Veniturile acestea nu se pot contabiliza exact şi din cauza faptului că parohiile nu raportează la centru suma integrală a încasărilor, ci doar suma pe care doresc să o transmită parohii, evident mai mică decât cea reală. Diferenţa de bani scurgându-se în buzunarele primitoare ale Sfinţiilor lor, slujitorii Domnului pe pământ. Vorba aia, Domnul a dat, fie numele Domnului lăudat!

După cum vedem, ştim cu toţii, vânzările, respectiv profitul Sfinţiilor lor a fost destul de consistent, credincioşii fiind nevoiţi să plătească fără să crâcnească produsele şi serviciile religioase. Afacerile cu obiectele de cult, cu moaştele, tarifele serviciilor religioase, sfinţirile în exces la tot ce se cere dacă este plătit conform mercurialului fiecărui preot şi parohie în parte, constituie activităţi comerciale de mare succes, în ciuda caracterului aparte, spiritual al acestora.

Trăim într-o economie de piaţă şi evident, Biserica, prin slujitorii ei de la cel mai mic până la cel mai mare, s-a adaptat regulilor de piaţă. Reguli originale ale economiei de piaţă, deoarece BOR vrea şi monopol pe vânzarea produselor sale, precum şi scutire de lege faţă de impozitarea profitului realizat.

Păi, nu-i convenabil, nu-i profitabil? Ai şi bani, ai şi protecţie! Marfă să fie. Dă-i Doamne!

La cârtelile unor „necredincioşi, duşmani ai ortodoxiei”, unii dintre Sfinţii prelaţi, mai mari sau mai mici, încearcă să justifice public, atât vânzarea, monopolul la lumânări, cât şi inconvenientele care le-ar avea enoriaşii în cazul impunerii fiscale la produsele de cult, comerciale, marca BOR: ba că lumânările cumpărate din incinta lăcaşelor de cult sunt sfinţite, au o anumită compoziţie, scot mai puţin fum, au alt miros, în comparaţie cu lumânările achiziţionate din alte magazine, de pe piaţa liberă.

Ba că impunerea fiscală ar aduce mari prejudicii buzunarelor credincioşilor, crescând astfel preţul produselor religioase ale Bisericii. Ba că instituţia nu şi-ar putea recupera TVA-ul! Ce mai, se vede că Sfinţii părinţi au mare grijă de buzunarele oiţelor naive, fiind atenţi ca nu cumva, să fie impozitate profiturile realizate cu atâta trudă, har şi rugăciune. Ptiu, piei Satană! Ce mai contează că oricum, credincioşii bagă bani în sutanele încăpătoare, important ca aceştia să fie cât mai mulţi şi să nu fie împărţiţi cu statul.

Că de, bugetul statului nu ar avea nevoie de banii impozabili ai Bisericii, ci invers, instituţia BOR are mare nevoie de banii cetăţenilor, inclusiv din bugetul de stat,viraţi cu voie sau luaţi cu sila de mâna lungă a Fiscului. Fisc, care se vede neputincios, în faţa profitului baban, de neatins, neimpozabil al sfinţiilor lor. Un fisc superputernic cu societăţile comerciale şi oamenii de rând, dar impotent în faţa profitului religios. Bonul fiscal pare să fie exorcizat definitiv din afacerile cu produse de cult.