1. Vrem monitorizarea, pentru ca nu vrem manipularea rezultatului de nicio parte – nici de partea DA, nici de partea NU. Vrem ca vocea poporului sa fie auzită. Am aşteptat deja de trei ani organizarea acestui Referendum, aşadar nu vrem ca vreo suspiciune să planeze supra acestuia, în nici un fel. Vorbesc acum în numele meu, al multor prieteni cu care am discutat despre subiect şi, pot să presupun, al majorităţii susţinătorilor iniţiativei cetăţeneşti.

2. Deplângem faptul ca nu e folosit SIMPV, dar suntem conştienţi că această procedură nu este anormală – nici la referendumurile trecute nu s-a folosit, şi, de asemenea, nu s-a folosit nici la numeroase alegeri parlamentare sau prezidenţiale din trecut.

3. Am ascultat explicaţia motivului pentru care nu a fost posibilă utilizarea SIMPV, şi pare plauzibilă: STS a comunicat că pentru punerea în funcţiune din punct de vedere tehnic a acestui sistem la nivelul celor 18.600 secţii de votare are nevoie de 60 de zileconform unui articol publicat chiar pe platforma Adevărul. Or, în condiţiile în care organizarea Referendumului nu se poate decide decât odată cu votul final de adoptare a legii de revizuire şi acesta are obligatoriu loc, potrivit Constituţiei, în MAXIM 30 de zile de la adoptarea legiiadoptare care nu poate fi anticipată – este limpede că cele maxim 30 de zile nu pot asigura răgazul necesar (60 de zile) pentru punerea în funcţiune a sistemului. Spre deosebire de alegeri, a căror dată se stabileşte cu mult mai mult timp înainte.

4. Vor fi observatori. Atât cei care se opun temei Referendumului, cât şi cei care o susţin îşi pot numi observatori pe 6 şi 7 octombrie. Sunt soluţii eficiente care au funcţionat şi în vremuri mult mai tulburi, în anii ‘90.

5. Dacă este vorba ca cineva să încalce legea, haideţi să ne uităm la ce s-a întâmplat nu demult în Irlanda. O „entitate americană” a donat peste 17 milioane de dolari campaniei LGBTQ pentru legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex în Irlanda. O sumă importantă a fost donată şi de Open Society Foundation pentru Amnesty International, implicată activ în tabăra „pro choice” din campania pentru suspendarea Articolului 8 din Constituţia Irlandeză, care proteja viaţa copilului nenăscut. În ciuda faptului că legea irlandeză interzice explicit donaţii din partea unor cetăţeni sau entităţi străine către grupuri care fac campanii pentru alegeri electorale sau referendumuri. Link aici către National Catholic Register, şi aici către Irish Central. Aşadar, de ce suspiciunile de încălcare a legii ar trebui să meargă într-un singur sens?

P.S.: În Marea Britanie, „cea mai veche democraţie din Europa”, se votează doar cu numele şi cu semnătura pe proprie răspundere. Nimeni nu verifică nici măcar cărţile de identitate şi paşapoartele – darămite supravegherea electronică a votului. Mergi la vot, îţi dai numele şi semnezi. Aşadar, poate n-ar fi cazul să ne dăm mai catolici decât Papa, şi mai democraţi decât UK. :)