Zilele acestea, ne-am trezit cu un alt fenomen în România. Un personaj autointitulat profu online declară pe un cont de TikTok că se ocupă de mentorat şi coaching pentru elevi, studenţi şi părinţi. De ce zic fenomen? Pentru că este urmărit de 521.000 de utilizatori (şi numărul lor creşte de la oră la oră), majoritatea copii şi adolescenţi, are peste 3580 de clipuri, 21 milioane de aprecieri, pe scurt un foarte mare impact. Într-o zi a publicat peste 100 de videoclipuri şi a primit cel puţin 10.000 de comentarii. Şi ce-i rău cu asta? Nu au copiii nevoie de profesori şi mentori? Ba da.

Însă, la o privire mai atentă, conţinutul discursului nu are nicio legătură cu titulatura. Nu este un mentor şi nici un coach. Nici măcar profesor. La o întrebare a unui elev despre studiile sale a răspuns ceva despre un curs în străinătate, nimic despre absolvirea unei facultăţi, despre vreo pregătire pedagogică (ani de predare ca profesor), nici măcar despre o formare în mentorat sau coaching. Vă daţi seama că din start avem un exemplu de impostură.

El abordează în principal teme de educaţie (deseori făcând apel la lege) şi răspunde cu acest prestigiu de profu online la întrebări concrete. dar ajunge la îndemnuri despre dragoste, sănătate, politică, BOR, sfaturi pentru taţi de fete şi alte teme.

Grav mi se pare mesajul transmis prin limbaj agresiv şi vulgar, prin atitudinea antisocială şi prin instigare la ură şi protest. „Protest, protest, protest. Sunt ambiţios şi al dracu”. Grav este că în unele cazuri susţine unii copii în supărările lor, „am ajuns să urăsc şcoala pentru că nu ne învaţă nimic despre viaţa mea”. Şi grav este că jigneşte profesorii, jigneşte uneori şi pe copiii care îl critică.   

Cine sunt următorii săi?

Unii, zice Cumpănaşu, au 8 ani (după descrierea proprie). Iarăşi grav. Ce caută ei pe TikTok? Alţii au 10, 12, 14 ani. Exact vârsta cea mai fragedă şi vulnerabilă, vârsta întrebărilor şi a răzvrătirilor, când influenţele sunt considerabile. El le răspunde unor copii de 10 ani dar sunt şi elevi de liceu care îi adresează întrebări. Însă cei mai mari par a fi mai sceptici, au un simţ critic şi îl acuză de manipulare şi minciună. Cei care interacţionează sunt cei mici care se plâng de şcoală şi de profesori.

De ce are succes?

De ce ajunge cineva atât de rapid la jumătate de milion de tineri şi alţi profesori reali care au o platformă educativă nu au un astfel de impact în social media? De ce un îndemn de la un profesor autentic în sala de clasă este respins, în schimb pare interesat un mesaj ca cel de pe TikTok, care are prestigiu şi fani?

Există totuşi câteva explicaţii.

1) Întâi pentru că internetul, în mod liber, a dat şansa oricui să devină orice şi oricine, în cel mai scurt timp, să devină faimos, celebru să devină o persoană care influenţează (influencer) şi care are rapid sute de mii de persoane care îl urmăresc şi unii probabil pun în practică sfaturile sale;

2) Copiii petrec cel puţin 8 ore online, iar acum, în pandemie, în vacanţă au depăşit cu uşurinţă 10-15h cu telefonul în mână. Copiii îşi trăiesc mare parte din viaţă în mediul online şi, iată, creează relaţii online.

3) Deşi în unele mesaje face monologuri, în cele mai multe intră în dialog cu copiii şi le răspunde întrebărilor acestora. Astfel îşi creşte considerabil  urmăritorii interacţionând cu ei, răspunzând la sute de întrebări. Îşi creează, vorba altora, „o comunitate”

4) Deci copiii au întrebări, nelămuriri, curiozităţi, îşi exprimă îngrijorări şi temeri, doresc răspunsuri şi, iată, printr-un simplu click au acces la cineva care le răspunde în mod direct. Şi probabil nimeni altcineva din jurul lor nu le răspunde (părinţi sau profesori).

De exemplu, sunt întrebări situaţionale despre şcoală: „au profesorii dreptul să ne cheme pe timp de pandemie la şcoală să ne verifice caietul?” sau „este legal să ne pună note pe caiete? sau „un coleg la mate i-a dat nota 2 că nu a avut camera pornită”, au întrebări despre relaţii „de ce fetele rănesc băieţii cuminţi, dar îi iubesc pe aceea răi? App, am 16 ani”.

Iar unele întrebări sunt grave deoarece fac referire la depresie şi suferinţă. Şi psihologii în astfel de situaţii nu pot da răspunsuri specifice în mediul online

5) Mai mult, pe lângă teme prea lungi, copiii cu probleme legate de şcoala online exprimă abuzuri, jigniri din partea profesorilor. Ceea ce, pe de o parte, este de înţeles pentru aceştia, dacă aşa stau lucrurile, dacă sunt jigniţi şi nedreptăţiţi... şi acest fapt ne demonstrează încă o dată problemele sistemului educaţional (legislaţie deficitară, comportamentele lipsite de etică şi moralitate ale unor profesori etc.). Vedem o varietate de practici locale în întrebările lor. Sincer vorbind, merită analizate toate întrebările acestora. Deci această cauză ar trebui pe noi să ne intereseze. În alte situaţii, autorul critică temele şi fişele de exerciţii primite de elevi.

6) Şi mai mult, el este luptător pentru drepturile elevilor, apărătorul lor şi cel care le face dreptate. Aşa se intitulează şi aşa declară:

„Este o fericire pentru mine că pot să lupt pentru voi”. „Bravo celor care au putere să se revolte”.

„În cazul acestui profesor de la Urziceni te asigur că eu mâine îi fac plângere penală”.

Şi conform declaraţiei sale de zilele trecute: Am dat în judecată 52 de şcoli şi Ministerul Educaţiei”

7) În final, creează o relaţie de susţinere, ataşament şi respect cu următorii săi, care îi scriu: „Profu chiar v-aţi ataşat aşa tare de noi. Sentimentul e reciproc. Forţă Cumpănaşu.

8) Copiii înşişi publică videoclipuri cu mesajele lui, creează conţint cu profu (bine, cele mai multe pe versuri de manele cu mesajele specifice). El le răspunde, face duete: Sunt tare şi nimeni nu poate să mă doboare fiindcă am valoare.

Mă îngrijorează faptul că cei mai mulţi următori sunt şcolari de vârstă mică, că pot fi influenţaţi în mod direct, că pot accepta cu uşurinţă orice îndemn al său, că îl consideră profesor. Mă îngrijorează atitudinea şi limbajul exprimat. În nicio formă de educaţie de pe Terra, niciun profesor nu va folosi un astfel de limbaj în predare. De fapt predarea implică întâi formarea profesorului prin studii universitare, post universitare, modul psihopedagogic, practică etc. Mă îngrijorează uşurinţa cu care astăzi putem să rămânem fără control asupra vieţii copiilor pe internet.

Sunt convins că avem părinţi şi copii responsabili în România care îşi gestionează cu responsabilitate activitatea online şi sunt critici faţă de orice conţinut şi respectă normele sociale adoptând un comportament moral.

Care este soluţia?

Veţi spune rapid: Să îi închidă autorităţile contul de TikTok! Fals. Nu asta rezolvă problema. În România pot fi alţi sute ca el. Am făcut un mic sondaj pe contul meu de socializare: 30% dintre tineri îl urmăresc pe Cumpănaşu. I-am întrebat de ce şi mi-au răspuns sincer: Îmi place că răspunde la nişte întrebări pe care majoritatea elevilor le au despre şcoală/profesori” şi altcineva pentru că e interesant ceea ce transmite despre drepturile elevilor şi le ţine partea.”

Concluzia este simplă: Elevii au nevoie de răspunsuri la întrebări şi au nevoie de apărarea drepturilor. Deci e o nevoie clară. Elevii trăiesc în online. În studiul meu publicat în 2020 cu peste 10.000 de tineri din România, mai mult de jumătate (53,4%) mi-au spus că sunt dependenţi de internet şi 26,2% se simt agitaţi, nervoşi dacă nu au intrat pe net atunci când şi-au propus, 72% foloesc netul pentru socializare şi doar 7 % pentru lectură. 

Câţi dintre profesorii reali ai României au conturi online şi răspund întrebărilor reale ale elevilor? Sau alte categorii socio-profesionale? Are Ministerul Educaţiei sau Consiliul Elevilor cont pe Tik Tok? Nu cred. De ce nu? Au cont pe Instagram? CNE sigur are ceva dar fără impact. Pe Facebook există o pagină a Ministerului cu 94.000 de like-uri (nu 500.000) dar nu publică nimic atractiv, interactiv despre educaţie. Deci... la treabă!!!