Cum s-a născut afacerea „MamaPan“ – prima brutărie socială care angajează doar mame şi vinde pâine cu maia

Cum s-a născut afacerea „MamaPan“ – prima brutărie socială care angajează doar mame şi vinde pâine cu maia

Pâinile făcute în brutăria „MamaPan” se vând doar în pungi de hârtie FOTO Facebook „Brutăria MamaPan“

11 femei s-au angajat să producă şi să vândă pâine cu maia. Toate sunt mame, singure sau cu mai mult de doi copii, şi plămădesc pâinea cu mâini pricepute şi cu mult suflet. Brutăria „MamaPan“ este o afacere socială, lansată în noiembrie 2015, care le dă posibilitatea femeilor din grupuri vulnerabile să muncească şi să aducă pe piaţă un produs autentic şi sănătos. Care este povestea din spatele unei întreprinderi sociale inedite?

Ştiri pe aceeaşi temă

Candidatul ideal. Descriere: „Mame care îşi cresc copiii singure sau femei care au mai mult de doi copii minori în întreţinere“ – acesta este primul criteriu dintr-un anunţ pe un site de joburi. Deşi angajatorii se feresc de obicei de persoane care să corespundă unei astfel de descrieri, brutăria „MamaPan“ are nevoie tocmai de aceste femei. Este o întreprindere socială, un proiect al CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, o organizaţie non-guvernamentală care de peste un deceniu promovează integrarea principiului egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în politicile publice ca parte componentă a democraţiei şi societăţii deschise. „Avem opt angajate, dintre care şase sunt mame singure, iar două sunt femei care au trei copii minori în întreţinere. Restul angajaţilor sunt persoanele din managementul afacerii. Dar noi, fiind organizaţie feministă, avem întreaga structură formată din femei“, povesteşte, pentru „Weekend Adevărul“, Irina Sorescu (foto), preşedinte executiv CPE şi iniţiatoarea proiectului „MamaPan“.

Feminismul este o mişcare controversată, blamată de multe voci pentru că ar fi „extremă“ sau pentru că ar anula, paradoxal, feminitatea. Însă proiectul „MamaPan“ demonstrează, între altele, că feminismul înseamnă, de fapt, egalitate de şanse pentru categorii sociale vulnerabile. Irina Sorescu explică însă, pragmatic, fără romantism, procesul lung şi întortocheat prin care un plan de business pus pe hârtie pentru o întreprindere socială ajunge să prindă viaţă şi, mai mult, să devină o afacere autosustenabilă. „Fondurile europene ne-au acoperit numai achiziţionarea de echipamente, cuptorul şi malaxorul. Restul – hala goală, pereţii, instalaţiile, salariile angajatelor – au fost posibile doar cu creditare din partea organizaţiei urmând ca brutăria, când se dezvoltă, să întoarcă împrumutul respectiv“, precizează Irina.

Conceptul de întreprindere socială

Unul dintre principiile unei afaceri sociale este legat de angajaţii săi. Structura acestora trebuie să conţină persoane care îşi găsesc sau îşi păstrează cu mai multă dificultate un loc de muncă, într-o companie obişnuită. „În cazul nostru – spune Irina – este vorba despre acele femei care pornesc cu un dezavantaj încă de la primul interviu, pentru că angajatorii presupun că o femeie care are trei copii minori în întreţinere se poate dedica mai puţin timp muncii, are potenţiale dificultăţi de program, diverse urgenţe“. Însă o întreprindere socială include şi alte tipuri de grupuri vulnerabile: persoane cu dizabilităţi, fizice sau mintale, persoane care au suferit de diverse forme de dependenţă, tineri care au părăsit sistemul de protecţie a statului, victime ale violenţei domestice, ale traficului de persoane sau romi.

Totodată, conceptul implică o altă dimensiune: profitul. Acesta nu revine acţionarilor-proprietarilor, ci este folosit tot în scopuri sociale, fie pentru dublarea numărului locurilor de muncă, creşterea salariilor angajaţilor, fie pentru dezvoltarea afacerii şi a altor activităţi cu caracter social.

Statul nu dă nimic la schimb

Legea economiei sociale, care a intrat în vigoare anul trecut, în august, nu are nici până acum metodologie şi norme de aplicare. „Noi, dacă ne înregistrăm ca întreprindere socială, avem mai multe obligaţii decât beneficii. Obţinem teoretic o marcă, în schimbul căreia trebuie să raportăm către diverse instituţii ale statului, dar nu există niciun mecansim concret care să ne susţină“, explică preşedintele CPE. Beneficiile posibile pe care le aminteşte aceasta sunt: accesul privilegiat la contracte din bani publici – cum este programul „Cornul şi laptele“  – deduceri pentru salariaţii din grupurile vulnerabile, scutirea de impozite pe profit. Niciunul dintre aceste beneficii nu se aplică în prezent.


Una dintre mame, lucrând în brutărie FOTO Iulia Roşu

Donaţii din producţia „MamaPan“  

Echipa „MamaPan“ încearcă să-i ajute prin donaţii pe cei care au nevoie. Colaborează constant cu organizaţii ca Fundaţia „Sfântul Dumitru“ şi cu Asociaţia „Şansa Ta“, cei care oferă hrană nevoiaşilor într-un centru de zi. „Sunt organizaţii cu care lucrăm şi care au ca beneficiari familii în dificultate. Astfel, o parte din producţia noastră – în funcţie de capacitatea de producţie – ajunge la ei. Dacă avem o perioadă cu mai puţine comenzi şi încă avem resurse, atunci donăm“, spune Irina Sorescu. În vară, brutăresele-mame s-au dus să doneze pâine şi alte produse de patiserie în comunitatea evacuată de pe Strada Vulturilor din Bucureşti.

Pe de altă parte, brutăria „MamaPan“ nu a primit niciodată vreo donaţie. Chiar dacă există un public care, după spusele Irinei, ar alege pâinea făcută aici tocmai pentru că, astfel, sprijină şi o cauză socială, majoritatea clienţilor vin pentru produsele unice. „Vrem să dezvoltăm un instrument pe site-ul nostru prin care să primim donaţii cu care să facem diverse activităţi – este un plan pentru 2016“, povesteşte Irina, recunoscând că ar fi nevoie de donaţii tocmai pentru ca afacerea să le poată ajuta mai mult atât pe angajate, cât şi pe persoanele care ar beneficia gratuit de produsele lor.


Pâine cu maia ca la mama acasă FOTO Facebook „Brutăria MamaPan“

Cea mai muncită pâine

 

 „Capitalismul viitorului“, şi în România

O întreprindere socială înseamnă, pe scurt, vânzarea unui produs sau serviciu printr-un program dezvoltat de o organizaţie non-profit, care să aibă un impact social, într-un mod sustenabil. Creatorul conceptului, laureatul cu premiul Nobel pentru Pace în 2006, Muhammad Yunus, mai numeşte acest antreprenoriat social şi „capitalismul viitorului“. Economia socială sau al treilea sector a început să se dezvolte tot mai puternic şi în România.

În 2015 s-au deschis numeroase cafenele şi ceainării care asigură locuri de muncă pentru persoane defavorizate şi strâng bani pentru a ajuta familiile nevoiaşe cu diverse produse. S-au deschis afaceri sociale pentru reabilitarea meşteşugurilor, diverse tipuri de business-uri cu spălătorii auto sau săli de sport prin care comunităţile locale să fie integrate, ajutate şi sprijinite prin locuri de muncă. Astfel de întreprinderi mută focusul de la profit către oameni, fără să scape din vedere că totul trebuie să fie sustenabil.  

Cel mai mult, mamele de la „MamaPan“ au făcut 440 de pâini într-o zi şi o noapte şi le-au vândut pe toate în târgurile tradiţionale româneşti din Bucureşti, la Rural Fest sau la Muzeul Ţăranului Român. Prepararea unei singure pâini făcută manual durează între 18 şi 24 de ore. Este o pâine muncită, singurele „tehnologii“ folosite sunt malaxorul şi cuptorul. Este şi o pâine sănătoasă, fără E-uri, fără adaosuri. E o pâine simplă, aşa cum rar se mai găseşte astăzi pe rafturile din magazine, pline de pâini gata feliate sau înghesuite în pungi cu etichete mâzgălite de atâtea chimicale şi aditivi.

În spatele reţetei pâinii produse la „MamaPan” stă Corina Munteanu, de la Atelier de pâine, şi Managerul de calitate şi produs al brutăriei. Sunt pasiunea şi priceperea ei ca prime ingrediente ale acestui produs autentic pe piaţă. Brutăria „MamaPan“ este prima din România, spune Irina, şi, momentan, unica pe această nişă: maia 100%, artizanală şi făcută de mame singure. Sunt trei elemente greu de combătut. Dar de ce s-a ales tocmai pâinea pentru o afacere socială? Nu e nicio pasiune ascunsă, deşi atât Irina, cât şi Corina spun într-un glas cât de mult le place pâinea. Pe lângă asta, este şi un produs cu un potenţial mare pe piaţă, care să deschidă drumul către o afacere autosustenabilă. „Românii iubesc pâinea, e un produs care se consumă zilnic“, spune Irina.

Pe biroul Corinei stă cocoţată o cutie mare în care aluatul dospit cu maia urcă, odihnitor, spre creasta perfectă. Corina explică în termeni simpli, pe înţelesul oricui care nu are idee despre cum se face o pâine în casă, reţeta: apă, făină, sare şi o fermentare tradiţională cu maia. Însă procesul este unul care necesită răbdare şi atenţie din partea brutăreselor. Maiaua-mamă, această „drojdie“ naturală, funcţio­nează ca o baghetă magică asupra pâinii: se păstrează toate proprietăţile nutritive oferite de grâul integral, senzaţia de saţietate apare mai repede, iar indicele glicemic este unul foarte mic (34). Însă ceea ce o face cu adevărat specială este gustul pe care i-l oferă, miezul pufos, plin de arome, coaja crocantă, aurie, căldura unei pâini abia scoase din vatră te transformă pe loc într-un nostalgic.

Pâinea albă, de 600 de grame, costă 10 lei. Celelalte opt sortimente, care conţin şi seminţe bio: pâinea intermediară, integrală de grâu şi de secară, costă 12 lei. Pe lângă acestea, brutăresele mai fac şi produse de patiserie – sărăţele sau fursecuri –, dar şi plăcinte cu mere, dovleac şi varză. Irina spune că, la comandă, fac pâine fără sare, iar acum lucrează la pâinea fără gluten.

Produsele de la brutărie se găsesc în diverse magazine partenere, în băcănii, la diverse târguri şi evenimente sau pot fi comandate de pe site-ul www.mamapan.ro


O brutăreasă-mamă taie plăcinta cu varză FOTO Iulia Roşu

Mamele cu mâini pricepute

În mica fabrică, trei mame lucrează, pe tura de după-masă, la comenzile primite de Sărbători. De cum intru, o văd pe Florenţa, o femeie robustă, care pregăteşte aluatul pentru pâine, toarnă apă dintr-un bidon într-un recipient imens în care se află deja ceea ce necunoscătorii numesc simplu: cocă. „La noi şi apa e mai curată. O filtrăm“, spune femeia, în timp ce eu încerc să nu-i stau în cale. Este mamă cu doi copii, divorţată. Când a dat peste anunţul cu locul de muncă de la „MamaPan“ se afla în şomaj, deşi lucrase „27 de ani fără întrerupere“. „Am mai lucrat în panificaţie, dar acolo era pe bază de drojdie. Aici, am învăţat de la doamna Corina (foto), fermentaţia şi procesul de producţie sunt puţin altfel. Trebuie neapărat respectaţi toţi paşii, altfel nu iese produsul“, spune Florenţa, în timp ce acum a trecut la frământarea aluatului întins pe o masă lungă. Florenţa este singura dintre angajate cu o experienţă în brutărie, a fost şi printre primele angajate, a venit aici din luna mai, când proiectul abia se ridica pe picioarele lui.

Femeia mă trimite să vorbesc cu Andreea, colega ei şi mezina brutăreselor-mame. Abia a scos din cuptor două tavi imense de sărăţele şi le pregăteşte pe următoarele. „Fetele au ce au cu mine şi m-au tot pus la întins (aluatul – n.r.)“, glumeşte tânăra. Andreea are trei copii acasă, cea mai mare, o fetiţă de 4 ani jumate, dar programul de la „MamaPan“ o ajută să-şi poată întreţine familia. Salariul minim al unei brutărese de aici este de 1.800 de lei, pe cartea de muncă. Tânăra s-a alăturat echipei din noiembrie 2015 şi lucrurile noi pe care le-a învăţat la locul de muncă au făcut-o, spune ea, să încerce reţete mai sănătoase şi acasă: „Nici nu mă gândeam înainte că pâinea poate să crească fără drojdie“. După ce Andreea întinde tacticos o nouă fâşie cremoasă, îi predă ştafeta Nicoletei, care începe să taie aluatul în forme rombice. A găsit jobul la Bursa locurilor de muncă de la Palatul Copiilor. „Am zis să-mi încerc şi eu norocul şi iată-mă aici!“ Nicoleta provine dintr-un mediu în care e greu să reuşeşti să obţii un job plătit decent, are doi copii şi e o femeie singură. Se opreşte din procesul de modelare, ia tava, o bagă în cuptorul adânc şi se întoarce la mine: „Îi am doar pe ei şi pe Dumnezeu“.

Chiar dacă nu este uşor să scoţi un produs de înaltă calitate cu oameni care n-au deloc experienţă în domeniul brutăriei, Irina Sorescu şi Corina Munteanu au crezut în mamele pe care le-au ales. Cu răbdare şi strădanie, le-au învăţat reţeta pâinii cu maia, importanţa unui program de lucru, munca în echipă şi, cel mai important, ce înseamnă şansa unui loc de muncă atunci când majoritatea uşilor rămân închise. „MamaPan“ nu este doar despre pâine şi produse sănătoase, ci despre un proiect social care i-a adus împreună pe oamenii care pot schimba comunităţi şi pe cei care vor să se schimbe. 

citeste totul despre: